Queen si muzica regala la St. O. Iosif

Asa cum racoarea de afara a adus o schimbare in vremea caniculara din ultimul timp asa a schimbat Queen perceptia publicului asupra muzicii rock acum 39 de ani cand au lansat albumul lor de debut. Muzica energica dar totusi romantica si showuri flamboiante; asta au adus Queen pe piata muzicala introducand pianul ca si instrument principal. Freddie Mercury si gasca sa au pus pianul pe picior de egalitate cu chitara electrica transformandu-l intr-un instrument cool si in fata celor ce il vedeau depasit si demodat. Nu gresim cand spunem ca de multe ori numele formatiei se confunda cu personalitatea carismatica si electrizanta a solistului Freddie Mercury , a carui viata a fost curmata inainte de vreme, dar nu este mai putin adevarat ca si ceilalti membrii si-au adus partea lor de contributie transformand formatia intr-una din cele mai de succes din lume.

In 1968 chitaristul Brian May si tobosarul Roger Taylor formau impreuna cu vocalistul Tim Staffel , toti trei studenti la Facultatea de Arta, trupa de blues Smile. Formatia nu avea sa reziste decat doi ani. Dupa ce membrii grupului au decis sa-si ia la revedere, in scena a intrat un alt student la Facultatea de Arta si fan infocat al formatiei pe nume Farrokh Bulsara. Fiu de diplomat britanic , nascut in Zanzibar si crescut in India, Farrokh Bulsara venise cu familia sa la Londra. Dupa ultimul concert Smile, Bulsara a mers tinta la Brian May si Roger Taylor si le-a spus “Sunteti extraordinari dar ceva va lipseste. Dar nu disperati. Ma aveti pe mine!” Pana ca cei doi sa se dezmeticeasca acest tanar entuziast se alaturase formatiei pe care o redenumise deja Queen. Pentru ca Farrokh era greu de pronuntat in limba engleza acesta a inceput sa foloseasca prenumele Freddie (traducerea prenumelui) iar ca si nume de familie si-a ales Mercury , inspirat din versurile uneia din primele lor piese “My Fairy King”. Astfel s-a nascut Freddie Mercury , legenda si controversa, omul care se spune ca putea canta cu mult mai bine decat foarte multi tenori din lume. In ceea ce priveste numele formatiei Mercury avea sa declare intr-un interviu ca “eu m-am gandit la numele asta. E doar un nume , dar este foarte regal, si suna splendid. Este un nume puternic ,  universal si accesibil. Avea un potential vizual mare si era deschis oricarei interpretari. Eram desigur constient de conotatiile gay ale numelui dar asta era doar un aspect.” Implicarea lui Mercury in formatie nu putea fi contestata acesta muncind foarte mult si la imaginea ei creand celebrul logo Queen (o combinatie dintre figurinele reprezentative pentru zodia fiecarui membru din formatie). Dupa ce in 1971 l-au recrutat pe basistul John Deacon Queen s-au pus pe treaba insa stilul lor de fuziune intre rock progresiv, muzica clasica si blues nu a fost pe gustul nimanui, casetele lor demo fiind respinse de absolut toate casele de discuri. In urma catorva concerte studentesti prin Anglia opiniile aveau sa se schimbe insa foarte putin. Dupa doi ani de incercari casa de discuri EMI s-a lasat convinsa sa le ofere un contract pentru un singur album si astfel pe data de 13 august 1973 , dupa multe amanari, apare “Queen”. Desi privit astazi ca un album clasic al rockului pe vremea aceea cea mai favorabila recenzie era scrisa in cheia “un debut putin peste mediocru pentru o formatie care nu stie ce vrea”. Dar Queen stiau ce vroiau. Vroiau lumea. Concertele lor faceau furori inca de atunci Freddie Mercury dand totul pe scena pentru muzica si pentru show. Piesa “Keep Yourself Alive” este considerata astazi o provocare pentru orice chitarist. Albumul este unul foarte incarcat muzical avand multe straturi de chitara, pian si voce suprapuse si multe sunete inghesuite intr-un interval relativ scurt. Pentru a evita orice confuzie membrii formatiei au mentionat pe spatele albumului ca nu a fost folosit nici un sintetizator in inregistrarea discului, mandrindu-se cu acest lucru.

Nici urmatorul lor album , intitulat “Queen II”, nu avea sa produca mare valva trecand aproape neobservat. La fel ca si in cazul albumului de debut “Queen II” este privit astazi ca o bijuterie muzicala fiind citat de fani in orice top 3 al discurilor preferate. Poza de pe coperta albumului avea sa fie refolosita de formatie cativa ani mai tarziu pentru videoclipul de la Bohemiam Rhapsody. “Queen II” a continuat stilul incalcit si supraprodus al primului album insa parca totusi pe acest disc lucrurile se legau mai bine. Lovitura avea sa vina in 1974 odata cu lansarea discului “Sheer Heart Attack” care a debutat pe locul 2 in topurile britanice. Aceasta pozitionare se datoreaza in mare parte piesei “Killer Queen” , care a prins foarte bine la public, dar si faptului ca formatia sustinea concerte la foc automat in ultimii 2 ani ramand in constiinta colectiva a publicului britanic. Curios este ca “Sheer Heart Attack” a avut succes fara ca formatia sa schimbe ceva pentru a obtine acest lucru. Pe album se regasesc acelasi piese lungi, operatice cu sunete ingramadite care se aflau si pe primele doua eforturi ale formatiei insa ceva se schimbase acum. Tot pe acest disc regasim o piesa numita “Stone Cold Crazy” , pe care multi o privesc ca precursoarea speed metalului si care este citata ca influenta de nume mari precum Metallica sau Slayer.

Adevaratul succes avea sa fie gustat in 1975 cand a fost lansat magnificul disc “A Night at the Opera”. Continuand traditia de cantece complicate “A Night at the Opera” a deschis ochii publicului dar mai ales al criticilor asupra formatiei. Queen nu vroiau sa fie staruri extravagante de rock, Queen nu vroiau sa para niste pretentiosi fandositi in spatele unui pian, Queen vroiau sa cante…si nu oricum ci in felul lor. A unsprezecea piesa de pe acest album avea sa faca istorie si sa devina cea mai cunoscuta piesa a formatiei; “Bohemiam Rhapsody” a spart toate topurile devenind una dintre cele recognoscibile melodii din lume.  Construita pe scheletul unei operete piesa are schimbari de ritm, solo-uri ametitoare de chitara, suite de pian dar mai ales o portiune de mijloc cantata intr-un falseto operatic cu interventii corale. Bizar nu? Atunci cand Freddie Mercury a prezentat piesa colegilor sai de trupa s-a asezat la pian , a cantat putin din introducere dupa care a spus “si aici dragilor urmeaza partea de opera”. Nimeni , nici macar membrii formatiei, nu credeau ca “Bohemiam Rhapsody” va avea succesul pe care l-a avut; succes care i-a transformat peste noapte in adevarate staruri. Tot pe „A Night at the Opera” gasim si “Love of My Life” , o balada intima cantata la un pian discret care avea si ea sa se bucure de un succes postum nebanuit. “A Night at the Opera” a beneficiat si de o continuare un an mai tarziu sub forma discului “A Day at the Races” , un album care a fost pe nedrept acuzat ca incearca sa repete formula de succes a precedesorului sau (in mare parte din cauza similitudinilor structurale dintre “Bohemiam Rhapsody” si “Somebody to Love”). Muzica Queen de la inceputul anilor ’70 putea fi caracterizata ca fiind complicata , poate chiar pretentioasa, cu piese lungi cantatate pe tonalitati inalte si inaccesibile multora. Poate de aceea a fost atat de greu de digerat in acea perioada si atat de iubita acum in retrospectiva. Era nevoie totusi de o schimbare si un mic pas  in aceasta directie a venit in 1977 cu albumul “News of the World”. Pe acest album membrii formatiei si-au scurtat piesele dar si parul. Poate acest disc ar fi trecut neobservat daca nu ar fi fost pentru doua cantece care au devenit imnuri internationale de la prima auditie si pana astazi: este vorba de “We Will Rock You” si “We Are The Champions”. Aceste doua cantece sunt atat de cunoscute incat orice comentariu ar fi de prisos. Ultimul album al decadei s-a numit “Jazz” , 1978, si a fost pe nedrept trecut cu vederea. Din fericire si cu acest album istoria s-a purtat mai mult decat bine.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=VucVi1UGlKI[/youtube]

In 1980 Queen si-a inceput a doua parte a existentei sale efectuand niste schimbari majore atat in muzica cat si in aparenta. Freddie Mercury a inceput sa poarte celebra sa mustata iar showurile au devenit mai putin extravagante vizual dar mult mai bune si mai mari in calitate si cantitate. Queen au inceput sa cante numai sold out pe stadioane si sali mari de concert iar magnetismul pe care Freddie Mercury il exercita asupra publicului era unul de neoprit. Toata perioada 1980 -1986 a fost parcursa pe aceste coordonate. Toate aceste showuri hipnotizante au culminat cu spectacolul de pe stadionul Wembley din 1986 in care Queen a dominat un univers intreg si l-au proclamat pe Freddie Mercury regele acestuia. Iata un exemplu cat se poate de elcovent.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=4-rkJmRiFug&feature=related[/youtube]

Din punct de vedere muzical trupa a inceput sa devina aproape dependenta de sintetizatoare , instrumente pe care se mandreau a nu le fi folosit in albumele lor de inceput, tinzand sa scrie cantece pop mai vesele, mai accesibile si mai scurte. Astfel au fost in ordine: The Game (1980) , continand “Another Bites the Dust” (cel mai de succes cantec al lor din punct de vedere financiar) si “Crazy Little Thing Called Love”, “Hot Space” (1982) , considerat cel mai slab album Queen dar care a dat hitul “Under Pressure”, “The Works” (1984) , cu arhicelebrul “I Want to Break Free”, si “A Kind of Magic” (1986). Fabulosul concert de pe Wembley amintit mai sus s-a dovedit a fi ultima lor aparitie live.  Viata extravaganta pe care Freddie Mercury o ducea in afara salilor de concerte si studiourilor l-a ajuns din urma solistul fiind diagnosticat cu SIDA. Cu aceasta ocazie au inceput sa iasa la iveala si adevarurile despre viata homosexuala pe care acesta o ducea. Desi a negat pana in ultima clipa atat boala cat si orientarea semnele erau din ce in ce mai evidente Freddie Mercury aratand din ce in ce mai palid si livid. Constient ca nu mai are mult de trait acesta s-a refugiat in munca zorindu-si colegii sa inregistreze cat mai multa muzica cu putinta si incercand sa le lase cat mai mult material. Astfel s-au nascut “The Miracle” (1989) si “Innuendo” (1991). La putin timp dupa lansarea albumului “Innuendo” Freddie Mercury s-a stins din viata. Cu doar 48 de ore inainte de deces acesta a emis un comunicat de presa in care a recunoscut , dupa ani de negare, ca DA are SIDA si ca DA este homosexual. Insa Queen nu s-a oprit aici. Dupa un concert in memoriam extraordinar in 1992 ceilalti trei membri au folosit tot materialul pe care regretatul cantaret li-l lasase inainte de trecerea sa in nefiinta , cu indicatii specifice de a fi terminat de catre ei trei atunci cand el nu va mai fi, pentru a mai lansa un ultim album intitulat “Made in Heaven” si dedicat spiritului nemuritor al lui Freddie Mercury. Abia atunci cei trei , si cu ei o lume intreaga, i-au spus la revedere lui Farrokh Bulsara aka Freddie Mercury. Noi nu vrem sa-i spunem la revedere ci vrem sa-i celebram muzica bucurandu-ne de fiecare data cand ii auzim inconfundabila voce. Mult si bine traiasca Queen!

Pana la sfarsitul lunii toate discurile Queen vor beneficia de 10% reducere in cadrul campaniei “Aniversari Muzicale”.