The Good Soldier Svejk

16/08/2012

Dacă ți se întâmplă să ajungi în Praga, vei constata că această minunată capitală din Europa Centrală îți va trezi dispoziții oarecum contradictorii. Pe de o parte împletirea generoasă dintre gotic și baroc care împânzește nu mai puțin de trei cartiere pragheze, ca mărturie a gloriei capitalei imperiale dar și a conflictelor religioase întinse pe mai multe secole, te va supune pur și simplu –  printre nenumăratele turle și turnuri pragheze, ornamentate, colorate, dantelate te trezești pășind cu grijă și cu modestie, te simți mic și îți vine să adopți parcă o atitudine revernțioasă în fața splendorii estetice interminabile care răsare în orice piațetă, la orice colț de stradă. E clar că la Praga ai nevoie de un antidot umanizant pentru a putea să depășești solemnitatea arhitecturală și înălțimile istorice care te copleșesc. Din fericire, abundența localurilor ispititoare, berea greu de egalat, vitalitatea cehilor și de ce nu, o lectură inspirată, îți pot aduce esențele revigorante, doza de amuzament cu ajutorul căreia să temperezi senzațiile intense stârnite de monumentalitatea orașului de aur. Tocmai de aceea nu am ezitat, atunci când am ajuns la Praga pentru prima oară, să recitesc aventurile bravului soldat Svejk și chiar să vizitez celebrul local La Potirul.

Pentru cei care nu îl cunosc sau l-au uitat, personajul lui Jaroslav Hasek este tipul buclucașului patentat care iese cumva cu fața curată din orice situație, un fel de Păcală sau de Bulă în variantă cehă, la început de secol XX. Deși retras din rândurile armatei, pe motiv că ar fi idiot, Svejk ajunge, odată cu declanșarea Primului Război Mondial, direct din cârciuma pragheză U Kalicha (La Potirul), acolo unde face previziuni în gura mare despre deznodământul conflictului,  într-o călătorie fără de sfârșit și cât se poate de comica, spre fronturile Europei de Est. Idioțenia lui Svejk nu este însă evidentă, nu pare a fi o reală trăsătură de caracter, ci mai degrabă un rezultat al nepotrivirii dintre firea bravului soldat și rigorile armatei. În vreme ce superioriii și agenții guvernului austro-ungar se așteaptă, în vremurile tulburi de conflict și de amenințări, la atitudini discrete, la răspunsuri prompte și la respect necondiționat față de autoritate, Svejk se dovedește mult prea sociabil, prea palavragiu și prea doritor să îi ajute pe cei din jur. Așa cum recunoaște chiar protagonistul: eu vreau întotdeauna numai binele și când colo toate îmi ies anapoda. Și asta pentru că Svejk pare să păstreze o naturalețe în toate interacțiunile sale, o naturalețe și o lipsă de cenzură ce par pur și simplu de neîmblânzit și cât se poate de deranjante pentru ofițerii austro-ungari. Flecar, mereu gata să schimbe impresii cu oricine, fără a fi însă un lingușitor ieftin, Svejk pare mereu lipsit de tact: cu agenții secreți discută despre conspirații și glumește pe seama coroanei imperiale, cu deținuții discută despre torturi, cu polițiștii care îl interoghează explorează limitele politeții.

Nu este însă niciodată clar dacă această inconștiență a lui Svejk este reală sau este doar o atitudine zeflemitoare, dacă protagonistul lui Hasek este un ticălos rafinat sau doar un tâmpit fără pereche. Svejk este însă capabil și de loialitate și de curaj, are păreri și explicații pentru toate și desigur, mereu câte o istorie pilduitoare și exasperantă despre tot felul de personaje colorate -tot felul de cetățeni întâlniți mai ales la cârciuma La Potirul: femei ușoare, tâmplari, jurnaliști care se travestesc, miri care folosesc flatulența pe post de cerere în căsătorie etc), care să îi întemeieze argumentele. Și nu e de mirare, cârciuma La Potirul (care a fost recondiționată și decorată cu multe referințe la romanul lui Hasek, abia după ce Svejk a devenit popular) la care am poposit de bună seamă, reține acel aer de cantină veche, de local popular, afumat, dându-ți senzația că pe acolo chiar au trecut toate acele figuri pitorești pe care le amintește Svejk.

Cert e că Svejk va ajunge, datorită comportamentului său excesiv de sincer, în beciurile poliției, în fața judecătorilor, în batalioanele disciplinare și mai apoi în armata regulată în drum spre front. Svejk va întâlni desigur o mulțime de figuri memorabile prin ridicolul lor: de la ghinionistul locotenent Lukas care are parte doar de ordonanțe rău intenționate sau cretine (ai naibii țucălari!), la preotul militar Otto Katz, afaceristul hirotonisit care își împarte timpul între desfrâu și datoria ecleziastă, la șefi de post plini de imaginație, ofițeri obsedați să fie salutați pe stradă chiar și când se află în trăsură, cadeți zeloși care se visează generali dar ale căror acte eroice nu merg mai departe de o cufureală zdravănă etc. Urmărind peripețiile pline de umor ale bravului soldat Svejk,  Hasek oferă în fapt o panoramă caricaturală asupra vieții în armată – o viață grea de altfel, mai ales când nici măcar nu reușești să ajungi pe front – problemele soldaților se reduc la furtul mâncării, la trăncăneală, marșuri și împărțit coniac cu gamela (în ordine alfabetică) în vreme ce ofițerii se plâng de lipsa de disciplină, dosind alimente și cherchelindu-se pe unde apucă.  Degustând, în cele din urmă celebrul gulaș ceh, la U Kalicha, am înțeles mai bine după ce tânjeau deopotrivă soldații și ofițerii din armata văzută de Hasek.

Deasupra acestui haos și acestor fanatici duplicitari se degajă spre final tot inocența lui Svejk, cel care are sentimentul datoriei neîmplinite ca la carte, atâta timp cât nu a ajuns să lupte încă pe front (ce fel de război mondial e ăsta dacă am  sta și am trage bășini în jurul granițelor?).


Praga este locul în care nu te poți hotâră dacă merită să rămâi pe deplin meditativ, contemplativ sau să iei parte la petrecere, la spiritul vioi care domină localurile cehe. Din fericire le poți face pe amândouă, le poți combina în proporții adecvate, pentru a întregi o experiență memorabilă. Așadar, dacă ajungeți vreodată la Praga, citiți despre aventurile bravului Svejk și faceți-vă timp, după plimbările extaziante prin Mala Strana sau Stare Mesto, pentru o vizită la U Kalicha… un decor la țintă, un gulaș adevărat și o halba de bere la un litru vor da viață pur și simplu paginilor romanului.

Până la o nouă traducere îl limba română, vă propunem aventurile bravului soldat Svejk în limba engleză, la comandă, pe www.libris.ro

THE GOOD SOLDIER SVEJK – Jaroslav Hasek – Penguin Group

2 Comments

  • Sever Gulea 16/08/2012 at 10:32 pm

    Cred ca se poate dezvolta o filosofie adanca in jurul acestor personaje… sunt inca prea ignorant ca sa ma bag.

  • Rox 16/08/2012 at 4:11 pm

    un fel de Pacala sau Bula varianta ceha – genial! :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *