La Multi Ani Claude Debussy!

22/08/2012

Timpul minunat de afara , ce pare ca si-a reluat din drepturi, ne duce cu gandul la frumos. O carte buna, un peisaj inedit si bineinteles o muzica de suflet. Cu acestea in minte ne aducem aminte de cel care a fost Claude Debussy, de la a carui nastere se implinesc 150 de ani. Considerat cel mai important compozitor de pian dupa Frederic Chopin , francezul ramane si in ziua de astazi unul dintre cei mai cunoscuti muzicieni ai lumii. Debussy este creditat , alaturi de Puccini, pentru faptul ca a dat startul curentului clasic din secolul XX.  Aparitia creatiei muzicale a lui Debussy a nascut un curent absolut inovator care a purtat numele de impresionism muzical. Impresionismul este o miscare artistica , manifestata la inceput in pictura si mult mai tarziu in muzica. La fel ca si in pictura Franta a fost tara de unde aceasta miscare a pornit. Debussy a pus umarul la desprinderea artei moderne de academismul traditional. Si daca pictura impresionista a fost la mare putere la sfarsitul secolului XIX muzica a trebuit sa mai astepte cativa zeci de ani pana cand Claude Debussy sa treaca peste conventiile muzicale ale vreimii si sa aduca ceva nou.

Claude Achille Debussy s-a nascut intr-o localitate alipita marelui Paris pe numele de Saint-Germain-en-Laye, la data de 22 august 1862. Fiu de negustor , Claude a fost primul copil al familiei Debussy si a dat dovada de o intelegere nemaintalnita a pianului inca de la o varsta foarte frageda. Talentele sale i-au atras atentia unui profesor local care studiase cu Chopin insusi. Incurajat de acesta Debussy se inscrie la Conservatorul din Paris la varsta de 10 ani. Avea sa ramana aici timp de 11 ani, 11 ani in care avea sa dea cele mai mari batai de cap tuturor profesorilor sai. Pe cat era de talentat pe atat era de insubordonat. Debussy refuza sa invete dupa canoanele conservatoare ale muzicii si prefera sa studieze in felul sau , profesorii neputand sa intervina prea mult, atata timp cat era cu mult peste ceilalti si le demonstra muzical ca si metoda lui este una la fel de eficienta. Cel mai cunoscut caz era acela ca refuza sa-si incheie compozitiile. Debussy nu a folosit niciodata complementarismul lasand melodia sa curga ca si cum nu s-ar termina vreodata. Acest procedeu poate fi cel mai bine remarcat in celebra suita simfonica “Marea”. Suita imita miscarile marii si la fel precum valurile acesteia notele se apropie si se retrag dar nu pleaca niciodata. Intrebat de catre profesorul sau , marele compozitor Cesar Franck, de ce nu foloseste game complementare Debussy a raspuns simplu “pentru ca pot sa nu fac asta”. Dar asta nu insemna ca nu avea respect pentru marii clasici , tot repertoriul sau din timpul studentiei bazandu-se pe Beethoven, Schumann si bineinteles Chopin. In ultimii ani de studiu Debussy a fost luat sub aripa celei care veghea si asupra lui Ceaikovski, madame Nadezhda Von Meck, care l-a rugat sa o insoteasca prin Europa pentru a sustine cateva recitaluri. In ciuda acestui ajutor Debussy nu a fost catusi de putin influentat de madame Von Meck ori de Ceaikovski , ale carui creatii le considera prea lungi. In schimb avea sa dezvolte o prietenie cu mult mai stransa cu madame Vasnier , care l-a sustinut financiar si moral pe tot parcursul vietii. In 1884 castiga o bursa de merit la Roma , unde va locui timp de 3 ani. Lucrarea care i-a adus aceasta prestigioasa bursa a fost cantata “Fiul Risipitor”. Debussy avea sa se confeseze in scrisorile sale catre madame Vasnier ca Italia este plictisitoare, badarana si abunda in mancare proasta. Cat despre scena muzicala? Verdi si Donizetti sunt cei mai netalentati oameni pe care i-a auzit vreodata iar singurele lucruri care-l tin in viata sunt concertele ocazionale pe care batranul Franz Liszt le mai sustine in cetatea eterna. Pentru ca era dator Academiei din Roma cu cateva compozitii Debussy , incercat de depresie, le trimite oda simfonica “Zuleima”, o fantezie pentru orchestra si pian, suita orchestrala “Primavara” si cantata “Doamna aleasa”. Toate patru au fost desfintate de Academia Italiana ca fiind batai de joc compuse de un rasfatat. Si in mare parte aveau dreptate.

In 1889 , cu ocazia recitalurilor sale din Germania, ajunge la Bayreuth , Mecca operei din acea vreme. Acolo este expus inevitabil muzicii wagneriene , stil care influentase o Europa intreaga. Neputand sa inteleaga cum muzica acestui compozitor a ajuns sa innebuneasca o lume intreaga Claude Debussy ia hotararea sa se apuce serios de treaba pentru a demonstra lumii ca se poate si altfel. Asa a luat nastere “Suite Bergamesque”, suita ce contine poate cea mai cunoscuta lucrare a compozitorului “Clar de Luna”. Desi este creditata ca prima compozitie cu adevarat importanta a lui Debussy , acesta a fost in continuu nemultumit de ea modificando din 1890 pana in 1905 , cand in sfarsit a publicato. Si daca “Suite Bergamesque” nu a convins lumea ca francezul este un geniu , ci poate doar ca este extrem de talentat, “Preludiu din Dupa-Amiaza unui Faun” cu siguranta a facut-o. Acest poem simfonic impresionant prin structura sa discreta si de o precizie aproape matematica ia facut pana si pe fosti sai profesori sa se declara invinsi de geniul capriciosului Claude Debussy. Dupa succesul fenomenal al celor doua compozitii francezul a prins aripi incepand sa-si indeplineasca toate mofturile, astfel a compus nocturne, muzica de camera, dar si o serie de piese scurte intitulate simplu “Pentru Pian”. Insa poate cel mai mare si mai costisitor moft a fost acela de a scrie o opera. Debussy avusese demult in plan un astfel de proiect insa nu s-a gasit niciodata suficient timp si suficienti bani pentru a face acest lucru. Acum ca amandoua cerintele fusese indeplinite Debussy a inceput munca  la titanicul proiect intitulat “Pelleas si Melisande”, o opera in nu mai putin de cinci acte. Munca la aceasta opera a durat aproximativ zece ani iar problemele s-au tinut scai de productia ei. In primul rand ca piesa de teatru a lui Maurice Maaterlinck , dupa care a fost adaptat libretul, fusese atat de populara incat atat Gabriel Faure cat si Jean Sibelius compusesera muzica incidentala pe baza ei. Mai mult de atat cu doar cateva luni inainte de premiera operei Arnold Schoenberg a adus in fata lumii in poem simfonic inspirat de aceeasi piesa. Cu toate acestea “Pelleas si Melisande” a fost gata in 1902 si a avut premiera in acelasi an. Opera a avut succes inca de la premiera si fost foarte populara in acea vreme insa odata cu timpul interesul pentru ea a scazut in zilele noastre fiind considerata un pic cam lunga si pretentioasa. Avea sa fie singura opera a lui Debussy. Insa efortul colosal pe care francezul l-a depus in realizarea acestei opere nu pare sa-l fi oprit din drumul sau catre glorie. Ba dimpotriva urmatoarea sa compozitie avea sa ramana in istorie ca fiind geniala…”Marea” nu lipseste din nici un repertoriu de filarmonica fiind considerata o lucrare unica. “Marea” este o suita simfonica care sparge toate tiparele compozitie clasice sau romantice si care nu are nici macar o nota in comun cu opera lui Wagner. Acest lucru a fost observat de catre toti criticii care admirau curajul lui Debussy de a fi altfel. Debussy era un mare admirator al contemporanilor sai Igor Stravinsky, cu care era si bun prieten, si Richard Strauss , considerand ca ei sunt cei care trebuie pretuiti nu cei de teapa lui Wagner care la vremea respectiva era deja mort. Debussy spunea in scrisorile sale ca “Incoronarea Primaverii” (Stravinsky) si “Simfonia Alpina” (Strauss) ar trebui sa fie prezente in orice biblie muzicala. Dupa suita orchestrala “Coltul Copiilor” a urmat un succes surprinzator. Seria sa de preludii pentru pian intitulata simplu “Preludii” avea sa se dovedeasca cea mai profitabila compozitie transformandu-l peste noapte int-un om bogat. Din compozitiile aparute in ultima parte a vietii sale remarcam “12 Studii de Pian” si foarte interesanta lucrare orchestrala “Jocuri” (1912) , initial planuita sub forma de balet. “Jocuri” avea sa fie ultima compozitie importanta din cariera lui Debussy si desi a avut ghinionul sa aiba premiera in aceeasi perioada cu “Incoronarea Primaverii” , suferind astfel de atentie, timpul a demonstrat ca isi are locul printre marile piese ale muzicii clasice.

Viata personala a lui Debussy a fost cel putin la fel de avangardista precum muzica sa. Insa daca in muzica acest lucru i-a adus statutul de premiant in viata reala a fost un repetent cu brio. La 18 ani incepe o relatie de 8 ani cu Blanche Vasnier , nevasta unui cunoscut avocat parizian. Relatia s-a incheiat odata cu plecarea sa la Roma. Odata cu intoarcerea la Paris incepe o relatie cu Gabrielle Dupont , relatie condimentata cu adulter constant si violenta fizica. Dupa 9 ani de relatie o paraseste pe Gabrielle pentru a se casatori cu prietena ei cea mai buna , modelul Rosalie Texier. Pe Rosalie Texier avea sa o bage de nerepetate randuri in spital din cauza insensibilitatii ei pentru muzica si arta in general. Dupa divort intra intr-o relatie cu Emma Bardac, sotie de bancher cu care are si singurul sau copil , o fetita caruia Debussy ii dedica suita “Coltul Copiilor”. Spre finalul vietii Debussy o ia de nevasta pe Emma Bardac cu care avea sa ramana pana la moarte sa. La un an dupa decesul compozitorului fiica sa avea sa-l urmeze in eternitate fiind rapusa de difterie. In ciuda reputatiei don juanice pe care Debussy si-a cladit-o cei care l-au cunoscut au spus adesea ca era “cel mai urat om din aceasta lume” cu fruntea mare si ochii mici.

In anul 1918 , pe 25 martie, tot Parisul a plans cand , la varsta de 56 de ani, Claude Debussy s-a stins din viata pierzand batalia cu cancerul. Desi nu a avut parte de mare fast , Parisul fiind bombardat de armata germana in acea zi, francezii nu l-au uitat pe Debussy considerandu-l cel mai mare compozitor pe care tara lor l-a avut. Mapamondul a fost de acord cu ei iar astazi cu totii ii celebram muzica si genialitatea.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=-LXl4y6D-QI[/youtube]

Pana la sfarsitul lunii toate discurile cu muzica lui Debussy vor beneficia de 10% reducere in cadrul campaniei “Aniversari Muzicale”.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *