Metamorfoza si alte povestiri

05/09/2012

Probabil dacă s-ar face un top al celor mai cunoscute fraze care deschid o operă literară,  alături de  debutul romanului Anna Karenina, de Lev Tolstoi (toate familiile fericite sunt la fel, fiecare familie nefericită este nefericită în propriul fel), pe primele locuri s-ar situa cu siguranță și începutul povestirii Metamorfoza: într-o bună dimineață, când Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat într-o gânganie înspăimântătoare. În mod ironic însă, tocmai această povestire și de fapt, mare parte din proza scurtă a lui Kafka lipseau cu desăvârșire de pe piața de carte din România. Neavând ocazia să citesc Metamorfoza (și nici Colonia penitenciară, Artistul foamei sau Verdictul), am rămas mereu cu impresia că familiarizarea cu debutul arhicunoscut al acestei povestiri echivalează cu lecturarea întregii lucrări, poate tocmai datorită caracterului parcă suficient și direct al acestui incipit narativ: un incipit care te atacă pur și simplu, te șochează, îți pune imaginația la lucru, fără să mai aibă nevoie de o continuare. Am avut parte de o surpriză, desigur, atunci când, cu emoție, am lecturat volumul de povestiri semnate de Kafka, publicat (după câți ani de absență??) de Editura Polirom, în colecția Top 10+.

Spun că am avut parte de o surpriză, atâta timp cât mereu mi-am imaginat că acel caracter sinistru, înspăimântător al povestirii va rezulta tocmai din analiza metamorfozei de facto a personajului, a transformării sale graduale și a senzațiilor crunte de înstrăinare și groază pe care acesta le-ar fi parcurs în raport cu propriul său corp. Aceasta este însă strategia pe care o abordează cel mai puțin povestirea lui Kafka. Metamorfoza fizică a lui Gregor Samsa ocupă un rol secundar și chiar suportabil pentru protagonistul povestirii, în vreme ce efectul cel mai puternic asupra cititorului pare să îl aibă transformarea relațiilor cu cei din jur. Nu aflăm niciodată cauza  transformării lui Samsa, Kafka nu revine deloc cu explicații privind natura și procesul metamorfozei (ceea ce desăvârșește aerul suprarealist al întregii povestiri). Nu se pune așadar nicio clipă chestiunea găsirii unui remediu, sunt importante mai degrabă consecințele acestei întâmplări și felul în care personajele ajung să se raporteze la protagonist. Comis-voiajorul Gregor Samsa obișnuit cu slujba sa mizeră de care depinde însă întreaga sa familie, o slujbă care presupune călătorii matinale, mese proaste și e recompense modeste se trezește  într-o dimineață transformat în gânganie. Primele lui preocupări după această conștientizare sunt mai degrabă legate de muncă, protagonistul e îngrijorat că va fi sancționat pentru întârziere, mai ales când realizează cât de greu e să te dai jos din pat atunci când ai corpul unui gândac cu multe picioare. Curând, Gregor își pierde și glasul uman și începe să descopere și să asume rezultatele transformării: utilitatea antenelor, schimbarea gusturilor (nu îi mai place laptele, dar adoră zarzavatul putred), plăcerea cățărării pe perete. Gregor speră ca tocmai condiția sa neobișnuită, bolnavă să atragă înțelegerea celorlalți, să declanșeze simpatia față de un om aflat într-o situație, pe cât de respingătoare, pe atât de fatală. Cu toate acestea, pe rând, superiorii, servitorii, viitorii chiriași și chiar familia lui Gregor, profund șocați de noul chip al fiului, îl vor prigoni constant (Samsa senior va fi cel mai aprig în această privință), îl vor izola în camera lui, abandonându-l în cele din urmă disperării și neputinței. Deși la început îi oferă măcar mâncare și îi deretică prin cameră (respectând mai degrabă ideea că au un fiu, decât pe fiul în carne și oase), pe măsură ce familia va sărăci și va fi nevoită să accepte chiriași în casă, aversiunea față de Gregor va crește, până la momentul culminant.

În mod bizar, povestirea are în fond un final optimist: metamorfoza fizică a lui Gregor va fi dublată de o metamorfoză metaforică salvatoare a familiei. Cu toate acestea, Metamorfoza propune o confruntare neliniștitoare pentru cititor: dincolo de dimensiunea fatalistă a experienței umane (întreaga transformare a protagonistului anunțată de la debut funcționează ca o metaforă pentru evenimentele neprevăzute care ne lovesc, pentru întrebările pe care acestea le nasc și în raport cu care rămânem neconsolați), proza lui Kafka aduce în atenție concluzii dureroase privitoare la absurdul existențial: adesea eforturile noastre (la fel ca eforturile lui Gregor de întreținere a familiei) sunt trecute cu vederea, sunt întâmpinate fără recunoștință de cei apropiați și însuși acest proces robotic al activității profesionale repetitive ne dă un sentiment de alienare față de societate și față de noi înșine (până într-acolo încât punem mai presus îngrijorările profesionale de starea fizică deplorabilă pe care o trăim). În Metamorfoza, autorul dă reliefuri cât se poate de palpabile întregului proces de dezumanizare, un proces pe care fiecare dintre noi,  îl experimentăm astăzi poate mai mult ca niciodată, în peisajul proceduralist și corporatist (nu întâmplător,  tocmai funcționarul zelos este cel care suferă metamorfoza, dacă ne gândim la infernul imaginat de Kafka, drept labirint birocratic). Îmi amintesc, din vremea în care locuiam la București, când am intrat într-un sediu al unei mari companii din România, iar amicul cu care eram și care nu îl citise pe Kafka,  a exclamat la un moment dat, după ce am fost procesați, într-un jargon tipic și rece, de un domn cu cămașă roz și cravată roșie: uite câte gângănii ciudate în jurul nostru! Mi-am amintit de acest episod, când am citit povestirile lui Kafka, gândindu-mă că uneori nu este nevoie de picioare de gândac și de un corp bombat, ca să ai senzația că cel din fața ta este un extraterestru (senzație pe care probabil că o avea și domnul în cămașă roz, în ceea ce mă privea pe mine și amicul meu).

Vă las plăcerea să descoperiți în totalitate celelalte povestiri, una mai ciudată decât cealaltă, în care Kafka atinge, într-un fel sau altul, neputința protagoniștilor de a se ridica deasupra unei condiții existențiale împovărătoare și misterioase în același timp.

Putem saluta, prin aceasta republicare, unul din evenimentele editoriale ale anului!

METAMORFOZA SI ALTE POVESTIRI – Franz Kafka – Editura Polirom, 2012

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *