La Multi Ani Antonin Dvorak!

08/09/2012

Toamna cu ale ei nostalgii si parfumuri incepe, discret sa se astearna peste noi. Si acum ca suntem gata de a fi reangrenati in rutina de zi cu zi privim cu regret in urma la vara ce a trecut pastrand insa in amintire clipele minunate ale vacantei. Cu acestea in minte ne intoarcem din nou atentia catre o carte buna, un film bun si o muzica pe masura. Si pentru aceasta perioada a anului o coloana sonora mai potrivita decat muzica lui Antonin Dvorak nici ca s-ar potrivi. Astazi se implinesc 171 de ani de la nasterea poate celui mai mare si mai cunoscut compozitor ceh , care se afla si pe lista scurta a muzicienilor mei preferati. Dvorak a apartinut romantismului tarziu urmand calea nationalista deschisa de compatriotul sau Bedrich Smetana. Romantismul tarziu este caracterizat prin infuzia de folclor local in structurile riguroase ale compozitiei clasice iar Dvorak nu este o exceptie, ba chiar unii ar argumenta ca este arhetipul acestui stil de muzica folosind tot arsenalul folcloric specific Boemei pentru a da viata compozitiilor sale.

Antonin Leopold Dvorak s-a nascut pe data de 8 septembrie 1841 in Nelahozeves , o mica comunitate alipita Pragai. Pe atunci toata regiunea Boemia apartinea imperiului Austro-Ungar. Cel mai in varsta copil al familiei sale Dvorak nu a fost incurajat sa fie muzician fiind dat sa studieze vioara doar pentru a mai trece timpul. La dorinta tatalui sau merge la Zlonice unde devine ucenic in macelaria unchiului sau. Aici incepe sa studieze limba germana. Profesorul sau de germana observa urechea muzicala foarte precisa pe care acesta o avea inca de la o varsta frageda se ofera sa el insusi sa-i continue instruirea la vioara si sa ii dea lectii de orga si pian. Pe langa asta multitalentatul pedagog il initiaza si in teorie muzicala. In ciuda temperamentului extrem de violent Dvorak va pastra o consideratie extrem de ridicata profesorului sau toata viata. La varsta de 18 ani , dupa doi ani de studii de orga la Praga, Antonin Dvorak era un muzician deplin dedicandu-se 100% acestei meserii. Spre deosebire de majoritatea compozitorilor destinul lui Dvorak avea sa-l poarte prin carciumi, restaurante si sali de bal inainte de incaperile somptuoase destinate concertelor culte, el alaturandu-se unei orchestre de muzica traditionala ceha. Desi mai mereu pe drumuri Dvorak va pastra legatura cu lumea buna a muzicii dand si meditatii de pian copiilor unor oameni importanti. In aceasta perioada apar si primele sale compozitii proprii , cea mai notabila fiind lucrarea “Cvintet de Corzi in La Minor”. Desi compunea , exclusiv muzica de camera, de cativa ani buni, prima stire care subliniaza calitatea de compozitor a lui Antonin Dvorak dateaza din 1871 , pe cand acesta avea 30 de ani. In acel an cotidianul praghez mentioneaza o cantata de-a lui Dvorak cat si opereta sa “Regele si Carbunele Arzator”, insa nu in lumina in care boemul si-ar fi dorit. Articolul cu pricina numeste cantata “o incercare patetica de a-l imita pe Smetana” iar opereta “de nejucat”. Afectat de acest articol Dvorak reface opereta pana la urma pastrand doar uvertura, aceasta intepretandu-se in zilele noastre ca atare. Din 1873 insa soarele avea in sfarsit sa apara si pe strada compozitorului. Se casatoreste cu Anna Cernakova, paraseste orchestra si devine cantaret de orga la biserica Sf. Adalbert din Praga. Aceasta decizie inteleapta avea sa-i asigura o fundatie excelenta pentru viitoare sa cariera: are un angajament stabil care nu mai necesita turnee extinse pe perioade lungi de timp, are securitate financiara dar mai ales are ocazia de a se invarti in cele mai exclusiviste cercuri ale imperiului Austro-Ungar. Toate aceste lucruri insumate nu puteau insemna decat un singur lucru: ca de acum avea timp si liniste sa se concentreze pe propriile compozitii. Astfel intr-o perioada relativ scurta de 4 ani compune cinci simfonii , cea mai importanta fiind “Simfonia Nr.5 in Fa Major”, triouri pentru pian si un volum impresionant de muzica de camera (serenade, cvartete si cvintete pentru corzi, cantate etc). Toate aceste lucrari sunt bine primite insa atat criticii de specialitate dar si admiratorii de rand ezitau in a-l numi un mare nume al muzicii atata timp cat compozitiile sale nu aduceau nimic nou. Atat simfoniile cat si muzica de camera erau croite pe calapozi deja existenti si parcurgeau un drum deja batatorit de Beethoven si Schubert. Salvarea de la mediocritate avea sa vina din partea unui contemporan. Johannes Brahms era un compozitor pe care Dvorak il admira foarte mult si pe care avusese onoarea sa-l si cunoasca. Inspirat de celebrele Dansuri Maghiare ale lui Brahms, Dvorak a incercat sa lase deoparte tot ce stie despre muzica si sa se intoarca la origini strabatand regiunea Boemiei in lung si in lat in cautare de cantece autentice. Astfel s-au nascut , in 1877, “Dansurile Slave”. O colectie de 16 cantece de durata medie ce imbina cu un real succes muzica clasica cu dansurile populare cehesti. Aceasta compozitie i-a facut pe multi sa-l declare pe Dvorak compozitorul lor preferat si sa se intreaca in asocieri magulitoare. Chiar si idolul sau Brahms , un om sever si greu de impresionat, s-a declarat impresionat de munca tanarului ceh. Declaratia nationalista pe care Dvorak o face , foarte subtil, in aceste cantece il transforma intr-un compozitor iubit si de patura de jos a societatii , un caz rar intalnit printre clasici. Identitatea nationala pe care Dvorak a redat-o poporului sau prin niste simple cantece il inscriu in miscarea pe care romantismul tarziu a pornit-o involuntar…aceea de a da inapoi poporului ce e al poporului. Alaturi de Sibelius, Borodin, Smetana sau Porumbescu Dvorak a facut acest lucru prin magia muzicii. Succesul dansurile slave a insemnat multe aparitii prin toate salile mari de concerte din Europa si mai putin timp pentru compus. Astfel compozitiile se raresc. Abia trei ani mai tarziu termina lucrul la al sau “Stabat Mater”. Lucrarea insa este considerata relativ inferioara , in materie de muzica sacrala fiind preferate variantele lui Pergolesi sau Rossini. Aceeasi soarta avea s-o aiba si “Recviemul” sau , scris in urma unei vizite in Rusia (Dvorak a mers la Peterburg pentru a-l cunoaste pe un alt idol de-al sau, Ceaikovski , unul din fondatorii romantismului tarziu). Pana in ziua de astazi Recviemele marca Mozart sau Verdi sunt cu mult mai recognoscibile. Singurele compozitii notabila din acea perioada raman o serie de piese scurte pentru pian si voce intitulate “Cantece invatata de la mama mea”, in care Dvorak repeta cu succes reteta clasic/folclor. Din nou cariera lui Antonin Dvorak se afla intr-un impas, si daca prima oara a fost salvat de Brahms de data aceasta gloria avea sa-i vina dintr-un loc foarte indepartat de Boemia…din Lumea Noua Americana. La fel ca si Kafka , o alta personalitate ceha de talie internationala, Dvorak era fascinat de America si adesea visa cu ochii deschisi sa ajunga acolo. Acest vis i s-a implinit in 1892 cand , folosind toate parghiile si relatiile pe care si le-a creat de-alungul timpului, ajunge directorul Conservatorului din New York, functie pe care avea sa o indeplineasca pana in 1895. Insa scopul principal al lui Dvorak nu era functia ci sa descopere cat mai mult din muzica americana. Din pacate calendarul solicitant , plin cu concerte si cursuri despre muzica, l-au impiedicat sa realizeze acest studiu asa cum si-ar fi dorit. Capodopera vietii sale avea sa se nasca la un an dupa instalarea sa la New York…astfel in 1893 are loc premiera spectaculoasei “Simfonii Nr.9 in Mi Minor” mai bine cunoscuta sub numele de “Simfonia Lumii Noi”. Simfonia Lumii Noi este extravaganta, inovatoarea si nu are nici un moment stagnant in ea , exact ca viata in orasul ce nu doarme niciodata. Dvorak si-a pus sufletul si admiratia in aceasta compozitie si asta se vede. Toate cele patru parti ale simfoniei continua sa lase si in ziua de astazi auditoriul cu gura cascata iar cei cu aplecare spre muzica nu pot sa se opreasca in a conteni cum a putut un singur om sa creeze asa o perfectiune. In ultimul sau an la New York Dvorak compune ultima sa capodopera , lacrimogenul “Concert pentru Violoncel in Si Minor”, a carui premiera avea sa fie la Londra cu un an mai tarziu.

La sfarsitul lui 1895 un Dvorak batran si cuprins de un dor teribil de casa se intoarce in Boemia natala unde avea sa ramana pana la sfarsitul vietii , neuitand insa niciodata meleagurile Lumii Noi ce i-au consolidat faima si renumele. In conacul sau de langa Praga isi dedica ultima parte a vietii operei. Compune cateva opere , printre care “Diavolul si Katia” si “Rusalka”, care inca nu se bucura de un succes prea mare, in ciuda promovarii intense facute de directorul Operei din Praga Gustav Mahler. Operele sale se regasesc si in ziua de astazi in repertoriul Caselor din Cehia, insa inafara tarii sale natale acestea au parte de o promovare minora. In 1904 , la varsta de 62 de ani, Antonin Dvorak se stinge din viata in urma unui infarct, urmand ca din acel moment el sa taca si muzica sa vorbeasca.

In perioada mea petrecuta la libraria St. O. Iosif am avut ocazia sa observ efectul pe care muzica lui Dvorak o are asupra melomanilor. Cel mai concludent exemplu a fost un pusti de 17 ani , pasionat de muzica clasica, care ar fi platit oricat pentru un disc continand celebrul concert de violoncel marca Dvorak. Bucuria acestui adolescent atunci cand discul a intrat in posesia sa nu poate fi descrisa in cuvinte. Marturisesc ca si eu sunt un admirator al compozitorului ceh insa eu , spre deosebire de pusti, raman vesnic indragostit de Simfonia Lumii Noi si de ale sale parti de trompeta absolut superbe. Iar dragostea mea pentru aceasta simfonie imi este impartasita pe tot globul, printre fani numarandu-se si cel mai in voga dirijor la ora actuala: Gustavo Dudamel. Iata o inregistrare de la Vatican a lui Dudamel dirijand ultima parte , si cea mai spectaculoasa, a Simfoniei Lumii Noi. Pasiunea pe care el o pune in aceasta reprezentatie spune tot ce e de spus despre muzica clasica si nu numai.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=Eo1KHr-b-CA[/youtube]

Pana la sfarsitul lunii toate cd-urile continand muzica lui Dvorak vor beneficia de o reducere de 10%, in cadrul campaniei “Aniversari Muzicale”.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *