O după-amiază câștigată… la Clubul de Lectură

29/09/2012

Avem parte de un final de septembrie splendid la Brașov, cu soare blând care invită lumea în oraș, care aduce cu sine tentația plimbărilor nostalgice, a ieșirii pe corso, la bulivar, ca la început de secol. Cei ajunși în centrul orașului, cei care au poposit în după amiaza de vineri la Librăria Șt.O.Iosif, au avut ocazia să recupereze, prin discuții și lectură, ceva din atmosfera unei Românii dispărute.

VINERI, 28.09.2012, la Librăria Șt.O.Iosif Brașov am organizat o nouă ediție a CLUBLUI DE LECTURĂ, la care am împărtășit impresii pe marginea romanului DIMINEAȚA PIERDUTĂ (ultima ediție, cea de-a șasea a apărut tot la Editura Polirom în colecția Top 10 Plus), semnat de Gabriela Adameșteanu, un roman multipremiat, bine primit de critică și de public, un roman tradus în străinătate și chiar adaptat pentru scenă.


LIVIA NILESCU a deschis discuțiile, remarcând faptul că acest volum este apropiat de generația ei, vorbind  despre epoci și locuri știute și simțite de vorbitoare. Personajul care i-a plăcut cel mai mult Liviei Nilescu a fost Vica Delcă, martora privilegiată a cărei istorie personală se întrepătrunde cu istoria țării. De asemenea Livia Nilescu a amintit de reușita Gabrielei Adameșteanu de a reconstrui convingător psihologia omului simplu. Vorbitoarea a făcut câteva observații și pe marginea dificultății lecturii, mai ales că fresca de epocă a Gabrielei Adameșteanu e densă, pe alocuri, în discuții obositoare de salon și în franțuzisme.

ROXANA CÂRCEAG, exponenta unei alte generații de cititori a mărturisit că a cedat plictiselii, lecturând acest roman, nereușind să îl ducă la bun sfârșit. De asemenea, Roxana și-a manifestat curiozitatea legată de felul în care a fost tradusă lucrarea, în condițiile în care farmecul ei rezidă tocmai în limbajul foarte bine ancorat în epocile evocate.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=QqWYP3rAKKQ[/youtube]

VIRGIL BORCAN a subliniat caracterul inedit al formulei narative din Dimineața pierdută: un roman cu o focalizare internă, proustian prin definiție, construit pe monolog și dialog dar care păstrează o finalitate flaubertiană și evocă în amănunt o epocă. Cel mai impresionant aspect în ceea ce privește volumul pus în discuție este reușita autoarei de a crea o lume veridică și vie, privită din unghiuri periferice.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=ul7m63bNTno[/youtube]

Doamna ANGHELESCU și-a mărturisit convingerea în ceea ce privește sursele de inspirație ale autoarei: în opinia doamnei Anghelescu, personajul Vicăi Delcă nu ar fi putut fi construit atât de convingător, dacă Gabriela Adameșteanu nu ar fi cunoscut măcar o persoană reală similară. Vorbitoarea a mai fost impresionată de reușita autoarei de a jongla cu discursul de origini diferite: elevate dar și de  mahala. Totuși, dezbaterile prea lungi și problemele sociale surprinse în detaliu fac din romanul Dimineața pierdută, o lucrare destul de neatractivă pentru tineri, așa cum a subliniat doamna Anghelescu.

Cunoscand-o personal pe autoare si citind cartea Dimineata pierduta inca de la prima aparitie, DORU MUNTEANU a adus cateva clarificari in privinta istoriei acestui roman. Descriind atmosfera publicistica a anilor 80 (in vremurile in care cartile treceau prin mainile unei adevarate echipe de cenzori), Doru Munteanu a remarcat totusi faptul ca autorii acelor timpuri reuseau sa se foloseasca de diverse strategii pentru a scapa de cenzura regimului. In acelasi timp, desi nu pune epoca comunista intr-o lumina prea buna, romanul Gabrielei Adamesteanu  nu a fost socotit totusi unul subversiv si a putut circula “la liber”, capatand repede si o mare popularitate. Doru Munteanu a vorbit si despre adaptarea dramatica a lucrarii (cu Tamara Buciuceanu in rolul Vicai Delcă) și despre reușita Gabrielei Adameșteanu de a developa o epocă, de a urmării evoluția unei familii în anii disoluției sociale, de a decupa istorii ale personajelor desprinse dintr-o fotografie de grup. La fel ca autoarea Dimineții pierdute și Doru Munteanu a avut o familie cu un arbore genealogic extins, cu oameni prezenți în viața țării, astfel că nu e de mirare că scriitorul brașovean a intuit, în creațiile Gabrielei Adameșteanu, aceeași presiune a istoriei, a moștenirii familiale de a explora și a pune în lumină trecutul.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=jvXBlQxVn34[/youtube]

Fără să reiau prea mult chestiunile surprinse în recenzia publicată pe blog, am remarcat farmecul și virtuțile pe care  le poate căpăta, într-un roman, un obicei cunoscut al românilor, anume acela al trăncănelii. În romanul Gabrielei Adameșteanu, trăncăneala deschide porți spre trecut, este un mijloc accesibil și inedit prin care cititorul ia parte la atmosfera unor epoci – fie că e trăncăneală de salon, mai șlefuită, mai elevată (așa cum este cea a profesorului Mironescu cu junele Titi Ialomițeanu ) sau una din care nu lipsesc trivialitățile (așa cum este cea dintre Ivona și Vica), această trăncăneală se dovedește ofertantă, constituind exact elementul care întregește impresia călătoriei în timp pe care o face cititorul.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=Ttc47jtMbFY[/youtube]

Plăcintă cu mere, apă rece, conversații amicale… dacă am mai fi avut și șucalată și niscaiva franțuzisme mai că am fi putut spune că această ediție a Clubului de Lectură de la Librăria Șt.O.Iosif a fost desprinsă din perioada antebelică surprinsă atât de convingător de romanul pus în discuție.

Vă așteptăm și în luna octombrie!

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *