Sa nu-l uitam pe Giuseppe Verdi!

10/10/2012

Astazi ne face o deosebita placere sa ne amintim de cel care a fost Giuseppe Verdi , supranumit si “parintele operei” datoria afinitatii extraordinare pe care a avut-o fata de acest gen magnific de muzica. “Aida”, “Nabucco”, “Trubadurul”, “Rigoletto” sau “Traviata” sunt recunoscute astazi ca facand parte din cele mai celebre opere ale lumii intregi si toate apartin aceluiasi om, un om al carui nume se confunda cu maretia si fastul unei opere reusite. Giuseppe Verdi a compus 37 de opere, foarte putina muzica de camera si un somptuos recviem dand astfel un nou inteles notiunii de compozitor romantic. 199 de ani au trecut de cand Verdi a vazut lumina pe acest pamant insa operele lui raman la fel de apreciate , daca nu chiar mai mult, ca  in zilele in care strabatea Europa in lung si in lat intepretandu-le.

Giuseppe Fortunino Francesco Verdi s-a nascut la data de 10 octombrie 1813 intr-un sat modest din zona centrala a Italiei (regiunea Emilia-Romagna) intr-o familie de catolici convinsi care au incercat , in zadar, sa-l creasca in acest spirit. Desi nu a fost incurajat de catre parintii sai sa-si urmeze vocatia clara pe care o avea baiatul familiei Verdi reuseste sa ia cateva lectii de muzica (in special contrapunct) cat sa poata fi admis la Conservatorul de la Milano unde va ajunge la varsta de 20 de ani. La Milano isi continua studiile de contrapunct insa in paralel devine un spectator fidel al celebrei Scalei din Milano unde se indragosteste definitiv de opera. Desi mai frecventa si Filarmonica din Milano unde ii placea sa asculte diverse concerte de muzica germana beaumondul Milanoului si seratele organizate de cunoscuta filantropa Clara Maffei i-au insamantat in suflet dorinta de a deveni compozitor de opera si muzica de teatru. Totusi instabilitatea financiara il face sa se intoarca in comuna sa natala unde devine maestru de muzica al localitatii si unde compune dar si interpreateaza primele sale cantece (arii scurte neapartinand unor opere sau lucrari anume). La varsta de 23 de ani Verdi se casatoreste cu fiica mentorului sau insa imensa bucurie pe care compozitorul aspirant a avut-o avea sa fie curmata de un sir de tragedii care mai de care mai dureroase. Ambii lor copii au murit inca din pruncie iar sotia sa Margherita avea sa moara si ea la 26 de ani, la doar 3 ani dupa casatorie. Si daca casatoria si nasterea celor doi copii i-au dat aripi lui Verdi pentru a  incepe lucrul la prima sa opera moartea celor trei , pe care ii adora, l-au devastat determinandu-l sa isi intrerupa munca si  sa se retraga undeva departe de lume unde nici sa nu mai auda de muzica. In ultimul an de viata al sotiei sale Verdi termina prima sa opera “Oberto” care a avut premiera in 1839 unde altundeva decat la Scala din Milano. Opera a avut succes la premiera insa odata cu scurgerea anilor a devenit o lucrarea obscura a italianului fiind foarte rar interpretata in zilele noastre. Dupa moarte sotiei sale compozitorul dispare din viata publica iar multi s-au grabit sa-l eticheteze ca un mare talent  care a murit pe cand era doar o speranta. Totusi , dupa un an de pustnicie, Verdi gaseste puterea de a reveni si de a incerca sa continue ce a inceput.  Inca vizibil afectat de pierderile din viata sa Verdi nu reuseste sa se concentreze destul pentru a produce o a doua opera mai buna, ba mai mult a doua sa lucrare “O zi de domnie” este considerata cea mai slaba opera a sa si printre cele mai slabe ale genului. Considerand ca nici odata nu va mai fi ce a fost italianul este gata sa se retraga insa este convins de directorul Scalei sa mai incerce inca o data. Din respect fata de acesta Verdi mai face un ultim efort pentu a vedea de ce este in stare. Rezultatul? “Nabucco” , una din cele mai frumoase si cele mai cunoscute opere ale lumii; un succes de casa garantat oricarei sali de opera de pe acest pamant. Inspirat din povestea biblica a regelui asirian Nabucodonosor “Nabucco” a facut , si inca face, furori. Acest lucru l-a facut pe Verdi sa exclame “abia acum incepe cariera mea cu adevarat. Acum am creat o opera de valoare si e timpul sa vad daca pot sa mentin blazonul”. Cele doi mari teme ale operei , dorinta de libertate si nebunia regelui arogant, sunt cel mai bine exprimate in poate cea mai celebra arie corala din lume: Corul Robilor. Se spune ca toata suferinta si frustrarea lui Verdi a fost varsata in acele voci sfasietoare care-si canta libertatea si agonia. Dupa premiera lui “Nabucco” din 1842 a urmat cea mai fructoasa perioada din cariera lui Verdi compunand nu mai putin de 14 opere intr-o perioada de 10 ani (un timp foarte scurt avand in vedere munca laborioasa pe care acest gen de muzica il impune). Astfel au urmat “Lombarzii” (1843), “Ernani” (1844) si extrem de controversata “Macbeth” (1847) , dupa piesa omonima a lui Shakespeare. Pana la “Macbeth” era general acceptat ca principala tema a operei este dragostea. Cel putin in canoanele operei italiene acest lucru era inviolabil si totusi noua opera a lui Verdi sfidase aceasta regula. Cronicile acelor timpuri spun ca si criticilor le-a placut opera insa nu puteau declara asta din cauza sacrilegiul ce fusese produs prin excluderea iubirii din schema tematica. In aceasta perioada Giuseppe Verdi incepe o relatie cu soprana Giuseppina Strepponi cu care traieste 10 ani fara a fi casatorit. Cum toata familia Verdi era devotata catolicismului si invataturilor sale fapta lui Verdi a fost foarte hulita insa uitata atunci cand in 1859 acestia se casatoresc. Perioada fructoasa a lui Verdi continua si dupa scandalul Macbeth cu “Corsarul” (1848), “Luisa Miller” (1849), “Stiffelio” (1850) si bineinteles “Rigoletto”. Desi Verdi sustinea ca “Rigoletto” se apropie mai mult de opereta lucrarea , bazata pe piesa de teatru “Regele se Amuza” de Victor Hugo, este o opera cat se poate de veridica. “Rigoletto” ramane celebra in inimle melomanilor pentru aria “La Donna e Mobile”, o arie care nu trebuie sa lipseasca din repertoriul niciunui tenor. Perioada in care Verdi a muncit fara odihna dand lumii capodopera dupa capodopera avea sa se incheie cu doua opere de exceptie care au devenit succese internationale si nu cred ca vor fi detronate prea curand. Este vorba de “Trubadurul”, o opera cu o melodicitate de invidiat si “Traviata” (o piatra de incercare pentru orice soprana) , bazata pe romanul “Dama cu Camelii” semnat Alexandre Dumas Fiul. Ambele bijuterii au aparut in 1853. Verdi a lucrat la amandoua in paralel; “Trubadurul” a fost produs la Roma iar “Traviata” la Venetia. Compozitorul a facut naveta intre cele doua orase timp de un an pentru a se asigura ca montarile merg cum trebuie si ca muzica sa a fost inteleasa corect. Acest efort supraomenesc l-a facut pana si pe arogantul Richard Wagner , rivalul lui Verdi in domeniul operei, sa exclame ca “intr-adevar acest om este parintele operei”. Personal ma declar indragostit pe viata de Corul Soldatilor din “Trubadurul” pe care il prefer in fata celorlalte arii corale verdiene mai celebre si pe care imi permit sa vi-l impartasesc.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=XR-rCk_f3Q0[/youtube]

Dupa experienta epuizanta cu cele doua opere Verdi incetineste ritmul de lucru multumindu-se doar sa-si interpreteze creatiile de pana atunci si sa incerce sa scrie  alt gen de muzica. Muzica sa de camera este insa primita destul de rece iar astazi ea lipseste din repertoriile mondiale. Era clar pentru toata lumea ca stigmatul de compozitor de opera nu avea sa-l mai paraseasca vreodata de italian si atunci acesta a revenit la ce stia mai bine. Astfel in 1859 apare “Un Bal Mascat” iar in 1862 “Forta Destinului”. Comandat de Teatrul de Opera din Sankt Petersburg “Forta Destinului” este celebra din cele mai nepotrivite motive: de-alungul anilor diverse accidente , care mai de care mai stranii, s-au intamplat atunci cand vreun teatru a dorit sa monteze opera. Ligamente rupte, pierderi de voci si chiar cateva decese au facut ca “Forta Destinului” sa fie considerata blestemata (precum “Macbeth” in teatru) iar din acest motiv superstitiosul Luciano Pavarotti nu a interpretat niciodata rolul principal in aceasta opera. Un alt lucru interesant este ca uvertura operei a inspirat coloana sonora a celebrului film “Nasul”, compozitorul  recunoscand ca a “furat” de la Verdi.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=Yi_7enrUgGQ[/youtube]

Ultima perioada din cariera artistica a lui Verdi a fost foarte interesanta. In 1869 lui Verdi i se cere sa compuna un recviem in memoria unui alt mare compozitor italian de opera , Gioachino Rossini, care trecuse in nefiinta un an mai devreme. Mare admirator al lui Rossini Verdi sugereaza ca recviemul sa fie constituit dintr-o compilatie de lucrari muzicale compuse de contemporanii acestuia. Verdi insusi aduna materialele de la compozitorii contactati si construieste din bucati marele sau “Recviem”. Din pacate problemele de organizare au facut ca italianul sa nu-si vada niciodata lucrarea sa interpretata. Dupa aceasta experienta nefericita urmeaza un alt comision care avea sa-i schimbe viata…opera “Aida”, comandata pentru a celebra deschiderea canalului Suez. “Aida” este poate cea mai grandioasa opera a sa , imprumutand ceva din maretia rivalului sau Wagner, iar nimic nu arata acest lucru mai bine decat celebrul Mars Triumfal, intepretat si rasinterpretat pana in zilele noastre. Soprana folosita pentru premiera operei de la Cairo din 1871 avea sa-i devina amanata compozitorului si mai tarziu a treia nevasta. In ultima perioada a vietii Verdi s-a implicat in lupta pentru independenta a Italiei de Nord iar muzica sa l-a facut o figura internationala. Cum presa scrisa era in plina dezvoltare Verdi ajunge pe coperta uneia din primele editii ale celebrei reviste “Vanity Fair”. In ceea ce priveste munca sa, acesta isi incheie cariera in tromba cu “Otello” (1887) , o alta opera inspirata de Shakespeare care a fost acuzata ca are prea multe elemente wagneriene, si bineinteles cantecul sau de lebada “Falstaff” (1893). “Falstaff” , insipirata de traducerea lui Victor Hugo a piesei shakesperiene “Nevestele din Windsor”, incheie o cariera stralucitoare plina de succese dar si de controverse.

Pe 27 ianuarie 1901 Giuseppe Verdi moare la Milano in urma unui infarct la varsta de 87 de ani si este jelit de o lume intreaga. Personalitati internationale ale muzicii si nu numai vin la Milano pentru a asista la inmoramantare , pana in ziua de astazi cea mai mare manifestare publica din Italia. Cel mai important compozitor italian la romantismului a murit, insa muzica lui nu.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=Uc9fCcrFEa0&feature=related[/youtube]

Pana la sfarsitul lunii toate discurile cu muzica lui Verdi vor beneficia de 10% reducere in cadrul campaniei “Aniversari Muzicale”.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *