Strauss si Bizet la St. O. Iosif!

25/10/2012

Toamnele calduroase si muzica buna au mers tot timpul mana in mana-  ne amintim , scaldati de caldura nostalgica a soarelui de octombrie, ca acum multi ani aceasta zi a marcat inceputul de drum pentru doi mari compozitori ai omenirii: Johann Strauss II si Georges Bizet. Doi exponenti cruciali ai romantismului in plina splendoare. Neinfluentati nici de elementele clasice ce se regasesc in muzica celor ce au pornit curentul si nici de schimbarile sociale ce i-au inrait pe cei ce l-au incheiat Bufonul din Viena si Francezul au compus muzica 100% romantica. Cei doi sunt recunoscuti ca doi compozitori de muzica mai accesibila (poate cea mai accesibila dintre toate numele muzicii clasice) lucrarile lor fiind foarte usor de recunoscut: cine nu a auzit macar o data “Dunarea Albastra” sau “Carmen”? Pe langa compozitiile lor si figurile celor doi sunt foarte recognoscibile: Strauss cu acea mustata stufoasa unita de perciuni iar Bizet cu barba si ochelarii mici ce-i dau un aspect monahal. Spre deosebire de alti compozitori ce au fost uitati si apoi redescoperiti dupa moartea lor omenirea nu i-a uitat pe cei doi niciodata Strauss are dedicat un festival ce-i poarta numele si care are loc de Anul Nou,  la prestigioasa Sala de Opera din Viena iar capodopera lui Bizet , “Carmen”, este cea mai jucata opera din lume.

Johann Baptist Strauss s-a nascut pe data de 25 octombrie 1825 la Viena intr-o familie de muzicieni. Tatal sau care poarta acelasi nume era un compozitor de muzica de dans si obisnuia sa intretina atmosfera pe la seratele vieneze. In principal compozitor de polka (dans traditional din Europa Centrala) Strauss Senior ramane astazi cunoscut melomanilor prin celebrul “Mars Radetzky”. Pentru ca si tatal sau a fost compozitor lumea muzicii l-a consemnat pe cel ce avea sa devina regele valsului drept Johann Strauss II, alte variante fiind Johann Strauss Fiul sau Johann Strauss cel Tanar. Si ceilalti doi baieti ai lui Strauss , Josef si Edward, au devenit compozitori insa nu au avut nici pe departe succesul fratelui lor mai mare. Ignorand dorinta tatalui sau care si-ar fi dorit ca fiul  sa devina bancher micul Johann exersa la vioara tatalui sau pe ascuns. Nici macar bataia pe care a primit-o de la acesta atunci cand a fost descoperit nu l-a convins sa renunte la muzica. Insa numai dupa ce Strauss senior si-a abandonat familia pentru a fugi in provincie cu noua sa amanta, a avut tanarul Johann posibilitatea de a se dedica de-a intregul pasiunii sale. Este acceptat la Conservatorul din Viena iar dupa absolvire primeste un post la Opera Regala Vieneza. In paralel cu slujba sa destul de bine platita Strauss asambleaza o mica formatie cu care incepe sa faca mici turnee prin imprejurimile Vienei. Repertoriul era unul exclusiv compus de Strauss si consta in muzica de dans , polka, rondouri si mai ales valsuri. Concertele lui aveau succes insa nimeni nu parea sa-l ia in serios ca si compozitor toti privindu-l mai degraba ca un urmas demn al tatalui sau pe linia muzicii de petrecere. Desi initial tatal Strauss nu a vrut ca fiul sau sa devina muzician vrand sa-l crute de experientele mizere aduse de o astfel de meserie acum acesta , intors in Viena, se simtea amenintat de talentul fiului sau rivalitatea instalandu-se in familie. Orchestrele conduse de cei doi se luptau pentru monopolul muzical al Vienei. Revolutia burgheza din 1848 i-a vazut pe cei doi din nou rivali; Strauss fiul era de partea revolutionarilor fiind si arestat o scurta perioada de timp pentru ca a cantat “Marseieza” in public in timp ce Strauss tatal a ramas fidel monarhiei compunand celebrul sau “Mars Radetzky” in cinstea acesteia. Rivalitatea si resentimentele au incetat odata cu moartea tatalui. In semn de iertare fiul a reunit cele doua orchestre sub numele de Orchestra Strauss.

Paradoxal moartea tatalui sau a insemnat renasterea lui Strauss care a inceput sa se faca remarcat ca si compozitor de muzica clasica in adevaratul sens al cuvantului. A inceput cu “Polka Trisch-Trasch” supradenumita si Polka Zvonurilor si a continuat cu doua valsuri fenomenale: “Dunarea Albastra” (1866), o feerie inchinata fluviului ce strabate Viena ce smulge lacrimi si celui mai negru suflet si “Sange Vienez” (1873) , care suprinde foarte bine mondenitatea vieneza si  despre care se spune ca l-a inspirat pe Ciprian Porumbescu sa devina compozitor.  Munca nesfarsita l-a epuizat pe Strauss (avea cam 1000 de concerte pe an plus compozitiile sale proprii) si dupa o cadere nervoasa acesta se retrage la tara pentru a se reculege. La revenirea in activitate Strauss calatoreste la Paris pentru a-l intalni pe Jacques Offenbach , parintele operetei. Compozitorul german stabilit in Franta l-a convins pe Strauss ca poate deveni cel mai mare artist al operetei din lume…si asa a fost. Desi isi mai incercase norocul in acest domeniu Strauss esuase pentru ca refuza eticheta de compozitor vesel dorind sa arate unei lumi intregi ca poate fi si serios. La sfaturile lui Offenbach acesta isi accepta conditia iar la revenirea in Viena compune poate cea mai cunoscuta opereta din lume “Liliacul”. Avand premiera in 1874 “Liliacul” are un succes rasunator iar astazi este interpretat si rasinterpretat atat in forma sa originala cat si sub forma de suita orchestrala. Incurajat de acest succes imens Strauss continua pe aceasta linie iar restul este istorie , “O Noapte la Venetia” (1883) si “Voievodul Tiganilor” (1885) fiind doar cateva din operetele care aveau sa faca istorie in muzica clasica. Ultima sa compozitie avea sa fie tot un vals , prima sa dragoste, intitulat “Valsul Imparatului” , un maiestuoas cadou de impacare cu monarhia.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=_CTYymbbEL4[/youtube]

Strauss era admirat si invidiat in acelasi timp pentru simplitatea muzicii sale. Multi il desconsiderau aparent , primind si porecla de bufonul vienez, insa de fapt cu totii erau fascinati de acest om care facea ca lucrurile sa para atat de roz si simple. La inceput rival si apoi prieten devotat , Johannes Brahms a oferit cu o ocazie in loc de autograf o bucata de hartie pe care a scris primele note din “Dunarea Albastra”; sub aceste note a scris “din pacate NU de Brahms”. Mare a fost intristarea atunci cand la 73 de ani Regele Valsului a murit de pneumonie in anul 1899. Aflat la inmormantare  compozitorul german Richard Strauss (fara nici o legatura cu dinastia Strauss din Viena) a remarcat ca valsul si opereta nu vor mai fi niciodata la fel si ca nimeni nu va mai indrazni sa compuna asa ceva dupa ce va asculta lucrarile regretatului vienez.

In ziua in care Johan Strauss a implinit 13 ani la Paris se nastea Georges Alexandre Cesar Leopold Bizet (25 octombrie 1838) tot intr-o familie de muzicieni. Cu tatal profesor de canto iar mama pianista fiul lor avea viitorul in muzica asigurat. La varsta de 9 ani este admis la Conservatorul din Paris. La varsta de 19 ani incheie studiile la Paris pentru a le continua la Roma unde va ramane timp de 3 ani. La intoarcerea in Paris se dedica compozitiei insa existenta avea sa si-o castige din lectii particulare de muzica , in special pian si compozitie. Bizet era un pianist excelent insa nu a dat curs niciodata acestui talent al sau avand foarte putine concerte publice cu acest instrument. Era foarte incapatanat sa fie remarcat ca si compozitor nu ca si un simplu pianist ce da viata lucrarilor altor persoane. Cu toate acestea prima sa compozitie a fost o adaptare a operei “Calugarita Sangeroasa” , de Charles Gounod, intr-o lucrare pentru pian la patru maini. Gounod a fost foarte impresionat de aceasta transpunere si i-a prezis multe lucruri bune tanarului compozitor. Inspirat de aceste cuvinte ale unuia dintre idolii sai Bizet compune “Simfonia in Do Major” care avea sa fie pierduta si redescoperita in 1933. Tot in aceasta perioada il cunoaste si pe celelalt idol al sau , Rossini, despre care avea sa spuna ca “este poate mai mare si decat Mozart”. Totusi lucrarile sale erau considerate modeste in comparatie cu potentialul sau iar publicul nu parea vrajit de muzica sa. Traseul lui Bizet in muzica a fost asemanat cu cel al lui Van Gogh in pictura , multe dintre lucrarile sale fiind renegate in timpul vietii pentru ca mai apoi posteritatea sa le ridice in slavi. Totusi , Bizet nu a trait in mizeria lui Van Gogh lectiile sale particulare asigurandu-i un trai cat de cat decent. Prima sa capodopera a venit in 1863 si s-a numit “Pescuitorii de Perle”. Titlul de capodopera a fost asociat mai tarziu, pentru ca la aparitie, lucrarea lui Bizet a fost desfiintata atat de critici cat si de public inca de la premiera. Desi castigase numeroase premii in vremea studentiei maturitatea muzicala nu parea sa-i ofere nici o sansa. In afara de Berlioz care a numit opera o lucrare de geniu nimeni nu a gustat stilul accesibil de a face muzica a lui Bizet. Dezamagit de reactiile la muzica sa Bizet traieste doar din amintiri si povesteste cu placere cum cantata sa “Clovis si Clotilde” a castigat marele premiu de la Roma sub aplauzele frenetice ale maestrului sau Gounod. Dezamagirea prezentului si nostalgia trecutului l-au facut sa lase multe lucrari neterminate.

In timpul razboiului Franco-Prusac Bizet se inscrie in Garda Nationala Pariziana in care va activa aproape un an. Adrenalina razboiului ii da forte proaspete pentru a continua munca in muzica insa opera sa “Djamileh” reprezinta un alt esec. Totusi in 1872 compune muzica incidentala pentru piesa de teatru “Fetele din Arles” al lui Alphonse Daudet. Suita este bine primita criticii apreciindu-i simplitatea iar publicul gustand elementele de folclor frantuzesc din zona Provence. Posteritatea a transformat suita din placuta in foarte apreciata , chiar scriitorul contemporan Peter Mayle fiind inspirat de muzica lui Bizet spre a vizita regiunea franceza  si a scrie o serie de carti despre viata provensala. Entuziasmat de succesul moderat al “Fetelor din Arles” Bizet decide sa mai incerce o data in opera iar rezultatul a ceea ce avea sa fie ultima sa compozitie. Opera “Carmen”  este astazi asociata automat cu numele lui Bizet publicul nemultumindu-se sa o numeasca “Carmen”, subliniind intotdeauna ca este vorba de Carmen de Bizet. Personal atunci cand eram mic credeam ca acesta este numele operei si nu intelegeam de ce lumea radea atunci cand intrebam cine a compus-o. “Carmen” este cea mai interpretata opera din lume iar uvertura si ariile sale (in special “Habanera” si “Aria Toreadorilor”) au fost adapatate in sute de feluri in cele mai bizare scopuri. “Carmen” reprezinta tot ceea ce iubim la opera: o poveste intriganta, miscari scenice fascinante, arii vocale memorabile si bineinteles o orchestratie de zile mari. Din pacate nici aceasta opera nu a fost prea bine primita la premiera sa din 1875 parerile in privinta ei fiind impartite. De asemenea  Bizet nu a mai apucat sa vada opera sa inaltata pe cele mai mari culmi muzicale, murind subit la 3 luni de la premiera acesteia. Fumator inrait Bizet se alege cu infectii cronice a amigdalelor iar mai tarziu complicatiile cardiace aveau sa-i puna capat zilelor la doar 37 de ani. Multi spun ca si depresia sa , alimentata de insuccesele profesionale, a contribuit la aceasta moarte prematura si neasteptata. Astfel Bizet se inscrie pe acea lista neagra a compozitorilor ce ne-au parasit prea devreme , alaturi de Mozart, Bellini si Porumbescu.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=8w9yJdkeryI[/youtube]

Strauss si Bizet au fost doi oameni ce au compus muzica asemanatoare in ton si stil insa au avut trasee diferite in viata: unul a cunoscut succesul in timpul vietii altul a trebuit sa moara pentru ca posteritatea sa-i dea gloria eterna. Noi ii cinstim pe amandoi si ne amintim cu placere de faptul ca muzica lor a schimbat, in cele din urma, vieti si destine.

Pana la sfarsitul lunii toate discurile cu muzica lui Strauss si Bizet vor beneficia de 10% reducere in cadrul campaniei “Aniversari Muzicale”.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *