Sa nu-l uitam niciodata pe Ludwig Van Beethoven!

16/12/2012

Cand , la inceputul anului, am vorbit despre Mozart spuneam ca pentru majoritatea dintre noi atunci cand auzim termenul de muzica clasica ne vin in minte instant doua nume: Mozart si Beethoven. Iata ca a venit timpul sa vorbim si despre cel de-al doilea nume care se confunda cu acest gen de muzica: Ludwig Van Beethoven, de la a carui nastere aniversam 242 de ani. Beethoven a fost un artist complet compunand in toate sferele posibile in muzica clasica si avut o personalitate pe masura. Exigent si zelos compozitorul german nu s-a lasat de muzica nici atunci cand soarta a parut sa nu-i ma idea nici o sansa; la batranete el si-a pierdut complet auzul insa asta nu l-a impiedicat sa continue sa compuna. In ceea ce priveste comparatia cu Mozart care apare inevitabil in orice discutie despre oricare dintre ei doi si Beethoven poseda firea dificila a omului de geniu insa , spre deosebire de Mozart, el a ajuns la batranete cand intelepciunea dobandita de-alungul anilor l-a facut sa fie mai tolerant cu cei din jurul sau. Cum spuneam si in prezentarea facuta lui Mozart cei doi s-au intalnit pentru o fractiune de secunda la o petrecere vieneza schimband amicabilitati. Legenda , insa, spune ca un tanar Beethoven i-a oferit o auditie unui Mozart bolnav si pe moarte impresionandu-l pe acesta. Adevarul este ca Beethoven ar fi vrut sa studieze cu Mozart fapt pentru care a venit pana la Viena insa atunci cand a aflat ca acesta este pe moarte a ales sa studieze cu un alt titan al muzicii clasice Joseph Haydn. Beethoven a inovat in continuu cu fiecare compozitie a sa: a dus stilul simfonic pe cele mai inalte culmi , multi fiind de parere ca nicio simfonie scrisa dupa moarte marelui compozitor nu se ridica la nivelul celor create de el, a creat o singura opera pentru care a compus patru uverturi si a experimentat cu uvertura ca subgen muzical de sine statator (o idee preluata intens de cei ce l-au urmat care mai tarziu avea sa se dezvolte in conceptul de poem simfonic). Ca si incadrare cel mai corect ar fi ca Beethoven sa fie plasat in lista scurta de compozitori care au facut tranzitia dintre clasicism si romantism insa dupa analize atente s-a considerat ca lucrarile germanului se apropie mai mult de prima categorie.

Ludwig Van Beethoven s-a nascut pe data de 16 decembrie 1770 in orasul german Bonn. La fel ca si Mozart Beethoven s-a dovedit a fi un copil-minune in ceea ce priveste muzica. Mediul familial nu ii era tocmai favorabil tanarului geniu. Tatal sau , un cantaret de curte mediocru, observand talentul fiului sau a incercat sa faca din acesta ceea ce Leopold Mozart a facut din baiatul sau, mergand cu el prin toata tara. Din cauza faptului ca Beethoven senior era un alcoolic notoriu aceste turnee s-au dovedit a fi niste dezastre. Insa ii atrage atentia arhiepiscopului din Bonn care-l trimite la Viena pentru a studia cu Mozart. Ajuns la Viena tanarul afla dezamagit ca idolul sau Wolfgang Amadeus Mozart este grav bolnav si nu are forta necesara pentru lectii de muzica. Intors la Bonn Beethoven compune o cantata inspirata din scurta lui vizita in strainatate, lucrare ce marcheza debutul lui ca si compozitor. in 1792 merge pentru a doua oara la Viena unde va ramane pentru tot restul vietii. Aici incepe studiile alaturi de legendarul Joseph Haydn si de Antonio Salieri. Desi ambi maestri ai sai l-au asigurat ca este pregatit sa-si inceapa cariera de compozitor Beethoven a preferat sa ramana devotat studiului si interpretarii neterminand niciuna din lucrarile incepute. Debutul sau in fata exigentului public vienez avea sa vina la varsta de 25 de ani cand prezentat primul sau Concert pentru Pian in Do Major. Succesul imens pe care il are acest concert i-a dat aripi lui Beethoven sa termine si sa scoata la iveala si celelalte compozitii ale sale: al doilea concert pentru pian in Si Major si foarte multa muzica de camera (triouri de pian, cvartete pentru corzi si sonate). Multa lume a fost mirata de intervalul foarte scurt la care acestea apareau nefiind constienti de faptul ca Beethoven le avea de mult in lucru. Varsta de 26 de ani avea sa marcheze un punct important in cariera tanarului muzician: in primul rand plecarea maestrului sau Haydn in Anglia. Ramas pe cont propriu pe scena vieneza Beethoven devine mult mai sigur pe el dar si mai arogant atacandu-l pe fostul sau maestru si criticandui vehement compozitiile pe care aceasta le realiza la Londra. Beethoven il privea pe Haydn ca pe un tradator acuzandu-l de muzica facila si lipsita de insemnatate. Ani mai tarziu Beethoven avea sa-si ceara iertare maestrului sau revenit la Viena pentru a arata lumii intregi de ce este in stare. In al doilea rand compozitorul realizeaza ca auzul sau incepe sa slabeasca insa este determinat sa continue sa munceasca fara sa dea prea mare importanta acestui lucru. In 1800 are loc premierea primei sale simfonii , Simfonia Nr.1 in Do Major. Desi Beethoven este acum cunoscut drept zeul simfoniilor aceasta prima incercare , desi bine primita, a suferit comparatii cu lucrarile lui Haydn si Mozart multi fiind de parere ca germanul nu va putea iesi din umbra acestora. Acelasi lucru a fost spus si de Simfonia Nr.2 in Re Major (1802). Aceasta prim val de compozitii beethoviene , incheiat cu celebra Sonata pentru Pian Nr.8 in Do Minor (cunoscuta international sub numele de “Patetica”) este un exemplu clar de clasicism la cel mai inalt nivel. In aceste compozitii Beethoven ilustreaza perfect lumea muzicala din acea perioada.

Paradoxal cea mai prolifica perioada de creatie avea sa vina odata cu adancirea problemelor de auz. Frustrarea ce-l cuprinsese pe compozitor la gandul ca si-ar putea pierde auzul l-au impins sa lucreze in continuu si sa creeze un nou val de compozitii care nu mai puteau fi incadrate in clasicism. Aceste noi lucrari il evidentiau pe Beethoven ca si compozitor de sine statator , neapartinand nici unui curent. Aceasta perioada mai poarta numele de perioada “eroica” datorita grandorii compozitiilor sale. Prima compozitie de acest gen a fost Simfonia Nr.3 in Mi (1804) ce poarta si denumirea de “Eroica”. “Eroica” este considerabil mai lunga si mai complexa decat primele doua simfonii si evidentiaza clar stilul pe care Beethoven si-l insusise , unul de proportii imense care insa nu da impresia unui urias ci mai degraba a unui om mare si bland. Beethoven mentiona intr-o scrisoare ca “Eroica” a trebuit sa existe pentru ca nu era multumit cu ce compusese pana acum. Urmeaza Simfonia Nr.4 in Si Major (1807) si bineinteles celebra Simfonie Nr.5 in Do Minor (1808). Inceputul Simfoniei Nr.5 este , in opinia multora, indiscutabil cea mai cunoscuta bucata de muzica din lume. Nu exista persoana careia ii place muzica care nu sa recunoasca acel pasaj muzical furtunos ca fiind ceva foarte familiar. Bineinteles ca nu toti stiu ca este Beethoven dar toti stiu ca au mai auzit acea combinatie de sunete undeva (film, reclama, sonerie de telefon etc) si ca le suna foarte cunoscut. Simfonia Nr.5 l-a adus pe Beethoven in punctul culminant al carierei sale si i-a dat aripi sa-si continue munca. Desi el declara ca nu face decat sa extinda muzica lui Mozart si Haydn era clar ca stilul sau personal se nascuse.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=W2qW6fOtAMY[/youtube]

In linia simfoniilor au urmat Simfonia Nr.6 in Fa Major (1809) , cunoscuta si sub numele de “Pastorala”, Simfonia Nr.7 in La Major (1813) si Simfonia Nr.8 in Fa Major (1814). Insa simfonia nu este singurul gen unde Beethoven a inflorit in aceasta perioada. Compozitorul suferea de un sindrom al carui efect era ca auzea un tiuit constant in urechi nemaiputand percepe sunetele din jurul lui. Insa notele din capul lui le auzea perfect. In continua lupta cu boala Beethoven a continuat sa compuna pentru instrumentul sau preferat Sonata pentru Pian Nr.14 in Do Diez Minor (sonata Lunii), Sonata pentru Pian Nr.21 in Do Major (sonata Waldstein), Sonata pentru Pian Nr.23 in Fa Minor (sonata Appassionata) si bineinteles Concertul pentru Pian Nr.5 in Mi Major (1812). Ultimul sau concert pentru pian aceasta lucrare mai poarta numele de concertul imparatului tocmai pentru ca este maiestuos iar partea a treie este una dintre cele mai sublime bucati muzicale pe care cineva o va auzi vreodata.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=r2qwVmiJtrE[/youtube]

Alte lucrari notabile din aceasta perioada sunt Sonata pentru Vioara Nr.9 (celebra Sonata Kreutzer care a inspirat nuvela cu acelasi nume a lui Lev Tolstoi), singurul sau Concert de Vioara (1806) si bineinteles magnifica “Fidelio”. “Fidelio” este singura opera pe care Beethoven a scriso si nu pentru ca nu ii placea acest gen (dimpotriva era mare admirator al , pe atunci, tanarului compozitor de opera Rossini caruia i-a spus sa nu incerce niciodata sa compuna altceva decat opera) ci pentru ca nu se considera demn sa compuna astfel de muzica. Inspirat de un text obscur “Fidelio” este o poveste de dragoste impresionanta in doua acte la care Beethoven a inceput sa lucreze din 1805 terminand abia in 1814. Cel mai mult a staruit la uvertura careia i-a creat patru variante. Nefiind multumit de niciuna dintre ele i-a lasat pe cei ce aveau sa interpreteze sa o aleaga pe care o vor. Lucrul neincetat la uvertura operei sale l-a facut pe Beethoven sa inoveze un nou gen: acelea al uverturii. Pana atunci uvertura era doar preludiu orchestral pentru opera in sine. Beethoven a compus uverturi pentru a fi cantate de orchestre si incluse in repertoriile filarmonicilor fara a apartine de o opera anume. Totusi uverturile erau legate de anumite texte literare si erau in ton cu acestea. Va suna cunoscut? Cam aceasta ar fi , in mare, definita poemului simfonic aparut aproape un secol mai tarziu si devenit foarte popular la inceputul secolului XX. Preluand acest model , in zilele noastre, multe filarmonici au in repertoriu uverturile orchestrale ale unor opere celebre , unele devenind mai celebre decat operele pe care le servesc. Din aceasta categorie de lucrari mentionam “Uvertura Coriolan” (inspirata din piesa shakespiriana “Coriolanus”), “Uvertura Wellington”  si “Uvertura Egmont” (inspirata de piesa omonia semnata de Goethe) pe care personal o gasesc incantator de apasatoare.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=VP7RnuCmM00[/youtube]

Din ultima perioada de compozitie a lui Beethoven nu putem extrage prea multe intrucat lupta cu surzenia incepea sa fie o cauza pierduta. Beethoven obisnuia sa spuna ca Dumnezeu sopteste in urechile multora in timp ce intr-ale lui tipa. Spre sfarsitul vietii boala l-a izolat pe Beethoven de lumea inconjuratoare din punct de vedere fonic. Astfel compozitorul a taiat picioarele pianului la care lucra asezandu-l direct pe podea. Apoi punea urechea pe podea in timp ce apasa pe clape pentru a simti vibratia si as da seama de sunete. Totusi cantecul sau de lebada avea sa fie unul fascinant si inimitabil. Este vorba de Simfonia Nr.9 in Re Minor (1824). Simfonia Nr.9 a devenit prima simfonie corala din lume prin introducerea “Odei Bucuriei” (un poem de Friedrich Schiller) ca si concluzie a lucrarii. “Oda Bucuriei” a devenit printre cele mai reconoscibile bucati muzicale aproape eclipsand restul simfoniei. Finalul Simofniei Nr.9 a fost ales de curand ca si imn al Uniunii Europene.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=RcXGw5CHBYU[/youtube]

Ludwig Van Beethoven a murit in 1827 la varsta de 57 de ani din cauza unei deficiente renale provocate de cantitatea marea de alcool pe care o consuma in speranta ca isi va inneca depresia provocata de surzenie. Muzica lui Beethoven a ramas si niciodata nu a iesit din gusturile publicului fiind cantata in continuu oriunde s-a putut. Influenta pe care Beethoven a avut-o asupra muzicii este imensa; nici un compozitor ce i-a urmat nu putut sa-l omita atunci cand era intrebat de influentele sale muzicale. Despre Beethoven s-au scris carti, s-au turnat filme, s-au dedicat bucati muzicale. Personal atunci cand luam lectii de pian in scoala generala si greseam partitura ce o aveam de pregatit profesoara imi arata catre un mic bust al lui Beethoven asezat pe pian si ma intreba “crezi ca lui i-a placut?”. In incheiere va las cu vorbele terifiantului personaj Alex din superbul film “Portocala Mecanica” care spunea ca nu respecta decat un singur om pe aceasta lume “singurul om ce merita respectat. Ludwig Van…cat il iubesc pe omul asta, a surzit si nu i-a pasat. Si-a trait viata. Bravo domnule!”

Pana la sfarsitul lunii toate discurile cu muzica lui Beethoven vor beneficia de 10% reducere in cadrul campaniei “Aniversari Muzicale”.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *