Radu Paraschivescu: “Nu concep o zi petrecuta fara citit”

29/03/2013
paraschivescu autorul lunii

Radu Paraschivescu: “Nu concep o zi petrecută fără citit”

Sunteţi curiosi să aflaţi cum arată biblioteca unui scriitor? Câte volume conţine? Care este cartea, din biblioteca personală pe care o îndrăgeşte cel mai mult? Sunteţi curios să aflaţi ce cărţi şi-au propus scriitorii români să citească în perioada următoare? Vă doriţi să aveţi în biblioteca proprie cărţi cu autograful autorului?

Începând din 01.02.2013, Libris propune  proiectul Lumea cărţilor din perspectiva scriitorului, proiect care aduce mai aproape de public cei mai importanţi scriitori români ai momentului. Scriitorul care isi dezvăluie relația sa cu lectura și biblioteca personală în această lună este… RADU PARASCHIVESCU

LIBRIS.RO:Sunteţi bibliofil? Cum arată biblioteca dumneavoastră? Câte volume conţine? Care este cea mai valoroasă carte pe care o aveţi în bibliotecă? Care este cartea, din biblioteca personală, pe care o îndrăgiţi cel mai mult? De ce?

RADU PARASCHIVESCU: A fi bibliofil în adevăratul sens al cuvântului presupune o dublă disponibilitate (timp şi bani) pe care, din păcate, n-o am. Bibliofilia nu înseamnă doar investiţie într-un obiect frumos şi vechi, nu înseamnă doar colecţionare trufaşă. Înseamnă în egală măsură răgazuri petrecute în compania cărţilor rare pe care ţi le procuri, cu gesticulaţia şi stilistica implicate aici. Or, tocmai răgazurile acestea îmi lipsesc. Cât despre zestrea mea de cărţi, e de ordinul miilor. Nu le-am mai inventariat (o făceam pe vremuri), dar bănuiesc că sunt cam şapte-opt mii. În timp, mi-am primenit biblioteca de câteva ori. N-aş fi făcut-o, dar apartamentul de bloc e constrângător şi inclement. Cele mai valoroase volume, din câte-mi dau seama, sunt o ediţie foarte veche din Florile răului, ilustrată chiar de Baudelaire, şi o ediţie in-folio a pieselor lui Shakespeare. Cât despre cartea la care ţin cel mai mult, mă invitaţi să comit o nedreptate. Am sute de cărţi la care ţin enorm, din atâtea şi-atâtea motive. Dar, ca să respect convenţia, numesc o colecţie de basme africane, Furt de cămile noaptea. Cu ajutorul ei mi-am dat seama, cu mintea mea de copil, ce frumos e să ştii să povesteşti.

LIBRIS.RO: Cât timp alocaţi zilnic lecturii? Ce vă place să citiţi? Ce cărţi v-aţi propus să citiţi în perioada următoare?

RADU PARASCHIVESCU: Citesc zilnic, aici nu încape discuţie. Poate părea o formă de alint intelectualist sau chiar mai rău, dar nu concep o zi petrecută fără citit. Ca editor de carte, am, fireşte, şi un alibi profesional aici. Lăsând gluma la o parte, mi se pare unul dintre lucrurile cele mai frumoase şi bune pe care le poţi face în viaţă. Alături de văzut oraşele şi satele Italiei, de mâncat prăjituri şi de făcut dragoste. Cât citesc în medie? Două-trei ore, în orice caz. Regret, ce-i drept, vremurile când puteam citi neselectiv, când, după epuizarea listelor de lecturi din facultate şi construirea unui postament cultural, eram liber să citesc doar ce-mi plăcea. Acum trebuie să parcurg şi lucruri impuse, dar nu-i o dramă. Ce urmează să citesc? Hituri celebre din epoca Showa (Ryu Murakami), Lit Kit (Sandra Newman), În castelul lui Barbă-Albastră (George Steiner) şi Scutecele naţiunii şi hainele împăratului (Vintilă Mihăilescu). Ultima e o reluare în volum a unor încântătoare articole-pilulă pe care le-am citit, la vremea lor, în Dilema Veche).

autorul lunii pe libris

Scriitorul care isi dezvăluie relația sa cu lectura și biblioteca personală în această lună este… RADU PARASCHIVESCU

LIBRIS.RO: Ce le putem transmite tinerilor care nu citesc, şi nu numai tinerilor, pentru a-i face să prindă drag de carte, de lectură?

RADU PARASCHIVESCU: Ajungem în zona strategiilor de seducţie. Am un grăunte de scepticism la capitolul ăsta. Şi cred că metoda optimă de împrietenire cu literatura e autoconvingerea. Chiar dacă nu citeşti, se întâmplă să auzi pe cineva povestind despre o carte sau povestindu-şi experienţa însăşi a cititului şi poate-aşa îţi vine şi ţie chef. Asta dacă nu ţi-a fost cultivată apetenţa pentru citit în şcoală sau în familie. Altfel, mi-e greu să cred în formele de captatio, oricât de simpatice sau de bine ticluite. „Cititul dăunează grav prostiei” e un slogan jucăuş (şi, în fond, adevărat, dar nu mai mult). Convertirea la citit prin vorbărie preţioasă îşi anunţă ratarea din prima frază. Poate că e mai nimerit să spui că omul care citeşte îşi asigură acces nelimitat la o infinitate de vieţi şi de aventuri. Viaţa lui se multiplică prin contactul cu vieţile tuturor eroilor peste care dă în cărţi şi-i conferă statutul unui parazit de lux. Prin urmare, dacă vrei să trăieşti trei sute de mii de vieţi într-una singură, pune mâna pe carte (şi nu te gândi la ea ca la o pedeapsă sau un medicament).

LIBRIS.RO: Cum vedeţi autorii români în contextul literaturii universale?

RADU PARASCHIVESCU: Începem să surmontăm handicapul culturii minore căreia îi aparţinem. Şi limbii de arie restrânsă în care ne exprimăm (o limbă „folclorică”, i-a spus un scriitor stabilit de câteva decenii în America). Depinde cum şi cu cine ne comparăm. Prin comparaţie cu noi înşine în urmă cu un deceniu sau două, arătăm neîndoios mai bine. Prin comparaţie cu scriitorii ruşi, suntem palizi şi stafidiţi. Totul e să nu transformăm exportul de literatură contemporană în miză de sine stătătoare. El e un instrument care te omologhează, nu altceva. Şi poate că n-ar strica să ne mai întrebăm din când în când, când nu ne vede nimeni: de ce scriem? Ca să fim traduşi afară, ca să intrăm pe liste de premii sau pur şi simplu fiindcă avem o poveste şi vrem să le-o spunem şi altora? Iar dacă tot am ajuns la felul cum pătrundem pe pieţele occidentale, cred că există cel puţin o ţară pentru care, din păcate, nu contăm. E vorba de Anglia. Foarte puţine sunt scriitorii români care ajung să fie cunoscuţi şi publicaţi acolo.

LIBRIS.RO: Pentru cititorii care încă nu v-au descoperit, ce le puteţi spune pentru a-i determina să vă lectureze cărţile? Cum îl recomandă Radu Paraschivescu pe Radu Paraschivescu?

RADU PARASCHIVESCU: De-a cărămida în piept, carevasăzică. În regulă. Prudent din fire, mă folosesc mai întâi de recomandările altora. Fără să se fi vorbit între ei, oameni ca Andi Moisescu, Robert Şerban sau Cătălin Ştefănescu mă consideră un profesionist al scrisului. Cât despre cum m-aş autorecomanda… Hm. Cred despre mine că scriu nepretenţios şi că mă pricep la dialoguri. Mai cred că Bazar bizar este o carte comică izbutită, iar Fluturele negru, o declaraţie de dragoste pentru Roma. În plus, oamenii susţin că aş avea umor în ceea ce scriu. Şi nu-mi permit să-i contrazic.

LIBRIS.RO: Dacă nu aţi scrie, cum altfel v-aţi elibera de “chemarea muzelor”?

RADU PARASCHIVESCU: Îmi faceţi un compliment, mă bănuiţi de contact cu muzele. Vă mulţumesc. Tocmai datorită acestui compliment, să ştiţi că-mi vine greu să intru în logica lui „dacă n-aţi scrie…” Pur şi simplu nu mă văd nescriind. Prefer să spun că, pe lângă scris, mi-ar plăcea să strâng lumea în jur cântând la chitară. Sau jonglând cu o minge care să-şi schimbe culoarea la fiecare atingere. Oricum ar fi, prefer să rămân în captivitatea muzelor. Nu e cea mai incomodă ipostază.

Pe toată durata lunii aprilie, cărțile semnate de Radu Paraschivescu beneficiază de o reducere de 20%.

Interviu realizat de LOREDANA TUDOR pentru www.libris.ro.

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *