Proiectia lunii aprilie – Țarul

07/04/2013

Cand vine vorba de cinematografia din Europa trebuie facuta o distinctie clara intre filmul european si filmul rusesc. Daca față de productiile hollywoodiene, filmul european este la o distanta stilistica destul de mare, filmul rusesc este la o distanta ce se poate masura in ani lumina. Nicio alta tara nu dat lumii cineasti care sa inteleaga si sa reprezinte mai bine profunzimea umana si suferinta acesteia. Fie ca vorbim de filme cu teme specifice tarii (“Andrei Rubliov”, “Siberiada”, “Ivan Cel Groaznic” etc) fie ca vorbim de productii cu teme universal valabile acestea nu pot apartine decat unui singur gen: genul filmului rusesc, productii ce nu seamana cu nimic altceva. La fel ca literatura rusa si filmul din aceasta tara are un farmec aparte. Marile filme rusesti (majoritatea de arta; cu greu veti gasi un film rusesc comercial) sunt complicate, cu multe straturi si presarate cu metafore care mai de care mai frumoase, insa odata ce ajungi sa le intelegi vei ramane uimit. Totul a pornit de la Serghei Eisenstein , alaturi de fratii Lumiere unul dintre pionierii filmului in general, care a dat lumii capodopere (majoritatea de film mut) precum “Crucisatorul Potemkin”, “Alexander Nevsky” sau trilogia neterminata a lui Ivan cel Groaznic. Apoi , in anii ’60, a venit randul lui Andrei Tarkovski sa schimbe fata filmului introducand , alaturi de Francois Truffaut, notiunea filmului de arta si creand capodopera dupa capodopera (“Copilaria lui Ivan” , “Solaris”, “Calauza” sa numim doar cateva). Toti regizorii ce le-au urmat platesc tribut celor doi. Printre ei se numara si Pavel Lungin , cel care tine sus stindardul filmului de arta si in zilele noastre.

Desi realizeaza filme inca de la inceputul anilor ’90 Pavel Lungin a ajuns sa fie cunoscut de o lume intreaga abia in 2006 , cand filmul ortodox “Ostrov” a lasat un mapamond intreg cu gura cascata castigand toate festivalele prestigioase ale lumii (Palm D’Or, Ursul de Aur, Leul de Aur dar si numeroase premii oferite de academiile de pe continentul american). Dupa succesul rasunator si neasteptat al lui “Ostrov” toti ochii au fost atintiti asupra urmatorului sau film “Tarul”. “Tarul” , impartit in patru parti tematice (rugaciunea, razboiul, mania si veselia tarului) descrie o scurta perioada din domnia lui Ivan cel Groaznic concentrandu-se pe conflictul pe care acesta l-a avut cu mitropolitul Rusiei. In perioada neagra a domniei acestuia sangerosul tar il numeste pe prietenul sau din copilarie Filip in functia de mitropolit. Acesta din urma accepta distinctia in speranta ca il va mai tempera pe Ivan si ca va evita scurgerea a si mai mult sange nevinovat. Se va dovedi insa ca aceasta speranta este desarta intrucat batalia cu demonii sai interiori il imping pe Ivan la fapte si mai terifiante.

“Tarul” marcheaza inca o colaborare de succes intre Pavel Lungin si controversatul star rock Piotr Mamonov care il intruchipeaza magistral pe tiranul ce a schimbat istoria Rusiei. In antiteza cu Mamonov il gasim pe Oleg Yankovskiy (eroul principal din “Nostalgia” lui Tarkovski) , in rolul mitropolitului Filip. “Tarul” nu este un film istoric conventional el neavand scene grandioase de batalie sau discursuri moralizatoare; este un film intim cu cadre scurte si foarte apropiate facand din spectator un martor al tuturor intamplarilor. Atunci cand Ivan cel Groaznic incepe sa innebuneasca suntem alaturi de el iar cand dementa sa atinge cote maxime suntem purtati si noi prin acest calvar experimentand mai degraba dimensiunile nebuniei sale decat vastele campuri de lupta , pe care le gasim intr-un film istoric traditional. Privind filmul, initial am facut inevitabil comparatia cu trilogia neterminata a lui Eisenstein , “Ivan cel Groaznic”. Mi-am dat seama apoi ca aceasta comparatie este o mare greseala. Filmul lui Lungin ne vorbeste despre nebunia puterii, despre paranoia singuratatii si fricii de tradare a unui om instrainat si speriat. Doar intamplarea face ca acest om sa se numeasca Ivan cel Groaznic; in acest film avem de-a face cu omul nu cu domnitorul. La fel de inevitabil filmul plateste tribut capodoperelor lui Tarkovski (in special “Andrei Rubliov”) in materia de stilistica si simbolistica. Metaforele sunt multe (de la o icoana lansata pe apa care schimba soarta unei batalii pana la un parc de amuzament dedicat torturii umane) insa fiecare trebuie sa le descopere singur interpretand asa cum vrea pe fiecare dintre ele. Filmul lui Pavel Lungin poarta si un mesaj crestin foarte puternic propovaduind cainta dar mai ales milostivenia fata de aproape. Este dificil de urmarit dar nu este vizual insuportabil (spre exemplu scenele de tortura sunt filmate din unghiuri mai putin explicite) iar dupa vizionare teoria filmului rusesc unic pe planeta nu poate fi decat intarita.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=KkwMw5SGRkU&feature=youtu.be[/youtube]

Va asteptam asadar vineri , 12 aprilie, ora 20:00 pentru a vedea impreuna un film istoric atipic made in Rusia. Ne vedem la proiectie!

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *