Gabriela Adameșteanu: “Oamenilor care nu citesc cărți, în ciuda inteligenței lor, simți că le lipsește ceva.”

26/04/2013

Sunteţi curiosi să aflaţi cum arată biblioteca unui scriitor? Câte volume conţine? Care este cartea, din biblioteca personală pe care o îndrăgeşte cel mai mult? Sunteţi curios să aflaţi ce cărţi şi-au propus scriitorii români să citească în perioada următoare? Vă doriţi să aveţi în biblioteca proprie cărţi cu autograful autorului?

Începând din 01.02.2013, Libris propune  proiectul Lumea cărţilor din perspectiva scriitorului, proiect care aduce mai aproape de public cei mai importanţi scriitori români ai momentului. Scriitorul care isi dezvăluie relația sa cu lectura și biblioteca personală în această lună este… GABRIELA ADAMESTEANU!


LIBRIS.RO: Sunteţi bibliofil? Cum arată biblioteca dumneavoastră? Câte volume conţine? Care este cea mai valoroasă carte pe care o aveţi în bibliotecă? Care este cartea, din biblioteca personală, pe care o îndrăgiţi cel mai mult? De ce?

GABRIELA ADAMEȘTEANU: Nu sunt bibliofilă. Biblioteca mea este în fiecare cameră din apartament. Corpul cel mai mare cuprinde cărţile de literatură universală, aranjate în ordine alfabetică, pe autori. Un alt corp masiv cuprinde autorii români, dispuşi tot alfabetic. Mai este şi biblioteca de istorie a tatălui meu, care a rămas la mine, în bună parte. Mai am rafturi cu cărţi de istorie şi jurnale; chiar şi cărţile mele încep să ocupe destul de mult loc. Biblioteca mea este mişcătoare, nu ştiu câte cărţi am. O triez destul de des, ca să intre cărţile noi, şi le fac cadou pe cele citite, fireşte, nu pe cele cu dedicaţie. Multe din cărţile pe care le-am iubit sunt la prieteni cărora le-am împrumutat şi au uitat să mi le restituie, fiindcă am obiceiul să recomand şi să împrumut. Cred că asta ţine de plăcerea mea de a da: mi se reproşează că sunt risipitoare. Probabil cea mai valoroasă carte a fost una cu alfabet chirilic şi latin, pe care era semnat bunicul meu, preotul Ion Adameşteanu: era de pe la sfârşitul secolului al XIX-lea. Dacă îmi amintesc bine, am dat-o nepotului meu, Adrian, fiul fratelui meu, fiindcă mi se părea în acel moment cel mai interesat de istorie din tânăra generaţie. Şi de fapt cartea nu-mi aparţinea mie mai mult decât oricărui alt membru al marii noastre familii. Nu am asociat niciodată cărţile cu valoarea lor strict materială.

LIBRIS.RO: Cât timp alocaţi zilnic lecturii? Ce vă place să citiţi? Ce cărţi v-aţi propus să citiţi în perioada următoare?

GABRIELA ADAMEȘTEANU: Citesc zilnic, ore întregi, fiindcă ocupaţia mea a presupus lectura, şi când lucram în edituri, şi când lucram în presă. Când scriu la o carte, citesc cărţi legate cumva de ea. Citesc cărţi ale colegilor. Lectura mea de plăcere nu mi-o pot permite mai mult de o oră – în zilele bune: sunt de obicei romane sau cărţi document/eseuri. Mi-am propus să citesc mai multe cărţi ale colegilor mei scriitori români, fiindcă citesc prioritar scriitori străini. Când sunt prea obosită, citesc cărţi poliţiste.

LIBRIS.RO: Ce le putem transmite tinerilor care nu citesc, şi nu numai tinerilor, pentru a-i face să prindă drag de carte, de lectură?

GABRIELA ADAMEȘTEANU: De curând, o doamnă cu o vârstă apropiată de a mea şi care nu se omorâse cu lectura la viaţa ei mi-a spus că a început s-o facă, din teama de Alzheimer. E drept că îşi programase să se afunde în lectura magazinelor. Cred că se decisese cam târziu şi era o lectură prea uşoară ca s-o protejeze. Deci acesta este sfatul meu pentru nu neapărat tineri: şi nu doar fiindcă lectura ar încetini distrugerea celulelor nervoase, ci şi pentru că ea le face viaţa mai atractivă, mai largă decât devine ea de la un moment dat înainte. Necitind, tinerii îşi retează şansa de a comunica mai uşor, vocabularul se tot restrânge dacă nu citeşti, conversaţia devine tot mai limitată etc. În toate mediile profesionale, azi, când socializarea este obligatorie, există momente când cărţile citite te ajută să ai o imagine mai bună de sine şi o imagine bună în ochii celorlalţi. M-am limitat la aspectele cele mai prozaice şi pragmatice, pentru că aşa e vremea aceasta. Oamenilor care nu citesc cărţi, în ciuda inteligenţei lor, simţi că le lipseşte ceva.

LIBRIS.RO: Cum vedeţi autorii români în contextul literaturii universale?

GABRIELA ADAMEȘTEANU: Totdeauna autorii români îmi par mai puţin atractivi când îi aşez în context universal: fiindcă aduc o cantitate mai mică de inedit, fiindcă se referă la realităţi în genere mai bine cunoscute deja, fiindcă uneori folosesc formule literare mai puţin inovative, deci sunt mai previzibili, fiindcă literatura universală a făcut deja o cernere a autorilor şi au rezistat doar cei mai buni. Şi, de altfel, nici nu ştiu dacă pot face această distincţie corect, aşa cum nu pot spune cum sună limba română, fiindcă o înţeleg în primul moment când o aud, deşi mi-aş dori să îi aud sunetul.

LIBRIS.RO: Pentru cititorii care încă nu v-au descoperit, ce le puteţi spune pentru a-i determina să vă lectureze cărţile? Cum o recomandă Gabriela Adameșteanu pe Gabriela Adameșteanu?

GABRIELA ADAMEȘTEANU: Nu pot să mă recomand pe mine, dar pot să recomand o soluţie pe care o folosesc şi eu când aleg o carte: citesc/răsfoiesc primele pagini (uneori chiar şi ultimele). Proust a spus că fiecare cititor îşi citeşte propria lui carte.

Interviu realizat de LOREDANA TUDOR pentru www.libris.ro

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *