Agentia

06/05/2013

Acum doi ani, Editura Cartea Românească publica romanul de debut al lui Bogdan Coșa, intitulat Poker, un roman care oferea o felie proaspătă din viața underground a unui jucător de cărți autohton profesionist. Anul acesta, câștigătorul concursului de debut organizat de aceeași editură este un tânăr născut în același an cu Bogdan Coșa care oferă o poveste plasată tot în sfera jocurilor unde ghinionul și șansa decid aleator. Iar dacă Bogdan Coșa oferea o incursiune în lumea jucătorilor de cărți, Cristian Ardelean ne propune un popas în agenția de pariuri sportive ( un spațiu în care, așa cum se va dovedi se joacă și viitorul existenței unora dintre vizitatori).

În Poker aveam de a face cu perspectiva unui tânăr care, în lipsa unei alegeri de carieră mai potrivite, se apuca să joace cărți pe mize nu foarte mari, asociind înșelătorii mărunte în toată această aventură. În Agenția, narațiunea este relatată din perspectiva unui profesor de franceză dintr-o provincie mizeră. Protagonistul lui Cristian Ardelean nu află niciun fel de satisfacție în meseria sa de suplinitor (elevii par a fi din alt mileniu iar profesorii de cancelarie par a fi spălați pe creier – în fapt, cancelaria reprezintă chiar antiteza agenției de pariuri – nu intri niciodată crezând că poți câștiga). Așa cum singur se caracterizează, profesorul dezamăgit de școală (mereu cu ziua șrapnelată în orar) nu prea are prieteni, duce o viață de pustnic și simte însă că trăiește cu adevărat când pătrunde în microuniversul casei de pariuri sportive: Agenția. Un adevărat incubator pentru adrenalină, vegheat de două casierițe pitorești: inocenta Marieta și de apriga lesbiană Lițuș, Agenția este spațiul în care protagonistul romanului alege să-și petreacă cea mai mare parte a timpului. În ciuda faptului că e plătit cu un salariu de nimic, că nu are oricum satisfacții financiare și profesionale, profesorul de franceză nu joacă la pariuri doar pentru a câștiga bani rapid. Opțiunile sale sunt mai subtile și mai sofisticate, așa cum singur dezvăluie personajul. A juca la pariuri sportive este activitatea care vine în întâmpinarea vocației protagonistului de a se lupta cu haosul, de a ordona lumea în niște limite mai mult sau mai puțin raționale – opțiunea pentru un rezultat al meciurilor reprezintă o opțiune pentru o realitate ale cărei șanse de actualizare sunt calculate matematic- agenția de pariuri devine un spațiu pentru exercitarea unei libertăți pe care existența obișnuită, în cadrul cotidian mizer pare să o refuze. În plus, Agenția este locul în care poți socializa autentic, locul în care între doi străini se poate stabili foarte ușor o relație empatică în fața absurdului. Acest microunivers este guvernat de un soi de sindicalism ad-hoc – în ciuda faptului că pariază individual, oamenii sunt sensibili la exces și la extreme și se protejează cumva reciproc – nu vezi nici perdanți absoluți care să-și joace viața și ultimii bani la pariuri dar nici câștiguri răsunătoare – cine pierde sume mari și pare să se apropie de o margine a prăpastiei dar și cine câștigă sistematic este invitat, într-un fel sau altul să părăsească arena călduță, să nu dezechilibreze atmosfera agenției.

Două evenimente vor schimba, într-un fel, viitorul profesorului de franceză. Pe de o parte  protagonistul o va cunoaște pe Ilinca, o profesoară de română tânără, idealistă, pasionată de ceea ce face (într-o oarecare antiteză cu personajul principal) cu care va începe o relație destul de ciudată (nu e clar, până aproape de final, dacă profesorul o folosește mai ales pentru atuurile ei – faptul că e habarnistă și e femeie – numai bune pentru a se lua la trântă cu haosul sau există totuși un interes emoțional mai durabil). Pe de altă parte profesorul va găsi, în locuința unui bătrân parior mort, o serie de hârtii misterioase care îl vor sprijini într-o manieră la fel miraculoasă să dea lovitură peste lovitură la agenție, să intre în atenția interlopilor si proprietarilor casei de pariuri. Dinamitând echilibrul delicat al câștigurilor și pierderilor, prins între provocarea unui nou suflu existențial adus de o relație cu o femeie și tentația de a desăvârși rețeta sa de câștig, profesorul de franceză va precipita un deznodământ neașteptat.

Cu siguranță, nu este întâmplător faptul că, în doi ani de zile, doi tineri talentați debutează la o editură prestigioasă cu teme similare: practica jocurilor de noroc, expusă într-o manieră lipsită de artificii și de spectaculos hollywoodian. Probabil că această practică, ce a cunoscut o popularitate mare mai ales după anii 2000 și care cred că mai are încă suficient potențial pentru a fi exploatată literar, ajunge să condenseze un modus vivendi al tinerilor, un modus vivendi tot mai centrat pe valorificarea șansei, într-o societate în care libertatea de acțiune în spațiul social pare să fie sufocată și lipsită de impact. Această preocupare a protagoniștilor lui Coșa sau Ardelean reflectă în fapt un soi de asumare a unei neputințe cotidiene, a lipsei unui proiect existențial durabil și satisfăcător. Eu însumi, contemporan cu cei doi autori, Cristian Ardelean și Bogdan Coșa, am avut mulți colegi pasionați de jocuri de noroc, aflați în căutarea schemei perfecte de câștig, o căutare dublată de un maxim de adrenalină. Convins fiind inițial că acei colegi căutau exclusiv senzații tari și câștig financiar facil, am ajuns să înțeleg mai târziu, că perimetrul jocurilor de noroc ajungea să reprezinte un spațiu al compensației pentru o marginalizare socială și pentru o serie de frustrări diferite de cele financiare.

Cumva în mod ironic, am ajuns să descopăr că tocmai acest spațiu al jocurilor de noroc reprezenta, pentru colegii mei pariori, zona în care actorii  simțeau că pot avea control, prin acțiuni punctuale și de impact, asupra propriei existențe.

AGENTIA Cristian Ardelean- Editura Cartea Romaneasca, 2013

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *