Proiecția lunii mai – Iubire la New York

12/05/2013

La începutul anilor ‘90 Europa de Est era împânzită de mișcări de eliberare de sub comunism în timp ce universul cultural trăia și el o experiență revoluționară în toate sectoarele sale. Lumea literară începuse să imbrățișeze din ce in ce mai mult stilul postmodernist. În muzică rockul alternativ (sub toate formele lui) punea punct heavy metalului în vreme ce muzica electronică întunecată și minimalistă sugruma veselia popului comercial al anilor ’80. În film perioada mai sus menționată a însemnat o perioadă de tranziție. Din nefericire multe legende ale filmului (care fie au trecut în neființă fie s-au conformat marilor studiouri nemaiducând nimic nou la masa filmului) au lăsat loc unei noi generații de regizori supradenumită generația MTV sau generația tăieturilor. Se numeau așa pentru că majoritatea dintre și-au făcut ucenicia realizând videoclipuri muzicale (unde multe tăieturi erau necesare pentru a dezvolta o poveste într-un timp foarte scurt) pentru celebrul post TV în detrimentul unei facultăți de specialitate. Aceasta este generația lui Quentin Tarantino, David Fincher, Richard Linklater sau Kevin Smith dar nu și a lui James Gray, care deși contemporan cu aceștia face o notă discordantă prin tradiționalismul filmelor sale. Regizorul New Yorkez a declarat în nenumărate rânduri că s-a născut în era greșită și că locul lui era alături titanii anilor ’60 / ‘70. Gray a absolvit Universitatea de Film din California magna cum laudae și a parcurs un masterat în literatura rusă , unde s-a îndrăgostit iremediabil de Dostoievski. Planul său de după absolvire era să ecranizeze toate romanele scriitorului rus iar ultimul său film să fie unul biografic dedicat acestuia. Bineințeles că acest lucru nu s-a întâmplat însă temele dostoievskiene se regăsesc în fiecare film al acestuia. Este și cazul lui “Two Lovers”, realizat in 2008, care deși este bazat pe un scenariu original , scris de însuși James Gray, împrumută teme din nuvela “Nopti Albe”. Pe lângă omagiul adus romancierului rus “Two Lovers” este și un omagiu adus marelui regizor italian Luchino Visconti , cel care a ecranizat aceeași nuvelă in 1957 cu Marcello Mastroiani în rolul principal.

Traducerea în limba română a titlului a fost “Iubire la New York”. Totuși , părerea mea este că traducerea mot-a-mot a acestuia , două iubite sau două amante, ar fi fost mult mai aproape de adevăr. Filmul vorbește de alegerile pe care , aproape inevitabil, trebuie să le facem la un moment dat în viața noastră. Dilema romantică a personajului principal este una cu care fiecare dintre spectatori se poate identifica: să dea curs unei pasiuni arzătoare sau să aleagă stabilitatea unei iubiri liniștite dar banale. Dezamăgit de lumea din jurul său , ce pare să nu îl inteleagă, Leonard alege alienarea socială ca un mijloc de protecție împotriva acesteia. Despărțirea de logodnica sa îl împinge în depresie. În această stare îl găsim la începutul filmului când incearcă , fără succes, să-și ia viața. Salvarea sa va veni prin dragoste însă nu pentru o femeie ci pentru două. Pe de o parte misterioasa sa vecină Michelle (Gwyneth Paltrow), care îl seduce fără să vrea și pentru care nutrește o pasiune mai mult sexuală, iar pe de altă parte Sandra (Vinessa Shaw), o fată de casă crescută cu aceleași valori ca și el. Puterea acestui film vine din dualitatea lui Leonard în intepretarea magistrală a lui Joaquin Phoenix. Bărbatul se comportă radical diferit cu cele două femei. Față de Michelle este inhibat și-și așteaptă cuminte șansa ignorând, problemele ei și faptul că este îndrăgostită de un bărbat însurat, iar față de Sandra este ferm și cât se poate de masculin. Alegerea va fi mai dificilă decât pare la prima vedere iar finalul (un alt omagiu adus de această dată lui Fellini) nu va convinge pe toată lumea că decizia luată a fost cea mai înțeleaptă.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=KMpuIAiuabw[/youtube]

“Two Lovers” este un film mic pentru că tratează un subiect intim. Faptul că este făcut independent de marile studiouri ne asigură că viziunea regizorală nu a fost alterată în niciun fel, totul (tonul, culoarea, muzica) fiind exact așa cum s-a dorit. Vă așteptăm deci vineri , 17 mai, la ora 20:00 la librăria Șt. O. Iosif pentru a viziona împreună această mică bijuterie. Ne vedem la film!

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *