Martyn Pig

15/05/2013

Figuri sinistre, desprinse parcă din Familia Addams, familii destrămate, alcoolici, isterici, copii abuzați, șantaj și crime. Auzind această enumerare, ai putea crede că ai de a face cu un thriller cu valențe horror, cu vreun roman care să-ți dea fiori și să te deprime profund, într-un univers descurajant și fără scăpare. Cumva, povestea lui Kevin Brooks, în ciuda faptului că e populată de antieroi , că  pune în scenă un inventar de comportamente cât se poate de îndoielnice, din partea unor personaje care par să te surprindă neplăcut pe măsură ce dai paginile, nu alunecă în tonuri tragice și nici în meditații adânci exasperante. Mai degrabă avem de a face cu o comedie, bine închisă la culoare, în care suspansul și umorul negru se echilibrează cât se poate de fericit.

Povestea se petrece undeva în Anglia, în preajma Crăciunului iar cititorii sunt introduși într-o antiatmosferă de sezon deplină: în perioada în care toată lumea celebrează generozitatea și sărbătorește în armonia căminului, familia Pig (crunt nume!), adică Martyn și tatăl lui își pregătesc propriile ritualuri atipice respingătoare. Mai precis tatăl, pe jumătate beat (dacă nu în totalitate), își trimite fiul la cumpărături cu 5 lire, cerând insistent, dincolo de câteva alimente ieftine, ca Martyn să cumpere neapărat și… pocnitori. Ca în fiecare an,  tatăl protagonistului nu face rabat nici în perioada sărbătorilor de la menținerea unei diete echilibrate: bere și whisky (berea merge bine dimineața și la prânz iar seara e dedicată în totalitate tăriei). Desigur,  așa cum remarcă însuși Martyn, tatăl său, cu burta rotundă, pielea roșie și obrajii căzuți arată exact ca ceea ce e: un bețiv ordinar care se purta mizerabil. Părăsit de soție, frustrat până în măduva oaselor, abandonat alcoolismului, tatăl lui Martyn a știut să-și joace bine rolul de figură protectoare în fața autorităților ca să-și păstreze fiul alături (nu dintr-o dragoste prea mare, ci din rațiuni financiare, legate de alocația lunară).

Nevoit să evite pornirile violente ale părintelui bețiv, îndrăgostit de poveștile polițiste cu Sherlock Holmes, visând, la rândul său să devină scriitor, Martyn, un tip retras și fără prea mulți prieteni își privește tatăl cu dezgust și caută să nu îi stea în cale. După o izbucnire care are loc în una din zilele premergătoare Crăciunului, tatăl lui Martyn are un accident casnic stupid și moare pe loc. Este momentul în care Martyn, ezitând inițial să anunțe autoritățile, va primi și înștiințarea prin poștă, că tatăl său a moștenit o sumă de bani importantă. Împreună cu prietena lui, Alex, o promisiune actoricească, încurcată cu un motociclist neordotox, Martyn își pune la încercare liberul arbitru, în primul său exercițiu de maturizare: să anunțe autoritățile (și implicit să fie trecut sub tutela mătușii sale scorțoasă și dreaptă, cu păr albastru ca un burete de bucătărie, o ființă care emană căldură cât două piscine fără fund) sau să profite de sursa venitului neașteptat și să scape cumva de cadavru. Problemele se complică atunci când și Dean, fostul iubit al lui Alex, își dezvăluie creativitatea oportunistă și pregătește un șantaj de proporții protagonistului folosindu-se de o casetă cu înregistrări compromițătoare. Unde mai pui la socoteală că mătușa Jean vine în vizită cu întrebări incomode și niciun detaliu nu îi scapă atenției. Urmarit dintr-o dată de atâtea probleme, având-o alături pe ezitanta și aparent naiva Alex, Martyn va descoperi că are suficient sânge rece, că are o minte precum cristalul, chiar și atunci când se va trezi într-o atmosferă densă în frig,  pericol și  întuneric. Evident, nici autoritățile nu vor sta degeaba și vor începe propria anchetă și astfel adolescentul se va confrunta cu mai multe provocări deodată, care vor converge spre un punct culminant elegant.

Deși avem de a face cu fapte discutabile suprapuse, la care participă aproape toate personajele, niciun moment nu se pune problema moralității alegerilor protagoniștilor. Tocmai această neutralitate morală, fundată pe  ignoranța și aparenta inocență ale lui Martyn (povestea este relatată la persoana I, din perspectiva lui) nu conduce spre dramatizări și spre problematizări prea adânci, dar lasă loc pentru situații mai degrabă comice și imprevizibile. Cumva Martyn ajunge în fapt să-și trăiască povestea polițistă pe care visează să o scrie, descoperind, prin proprie experiență reliefurile unei crime perfecte: situația în care cei din jur sunt capabili să descopere destule chestii, bucăți, bucățele, dar nimic care să se potrivească suficient de bine, încât să dovedească ceva.

MARTYN PIG: ULTIMA SAPTAMANA CU TATA– Kevin Brooks – Editura Rao, 2013

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *