Ana Blandiana: „Biblioteca mea este un haos în care domină legi atât de subiective…”

Sunteţi curiosi să aflaţi cum arată biblioteca unui scriitor? Câte volume conţine? Care este cartea, din biblioteca personală pe care o îndrăgeşte cel mai mult? Sunteţi curios să aflaţi ce cărţi şi-au propus scriitorii români să citească în perioada următoare? Vă doriţi să aveţi în biblioteca proprie cărţi cu autograful autorului?

Începând din 01.02.2013, Libris propune  proiectul Lumea cărţilor din perspectiva scriitorului, proiect care aduce mai aproape de public cei mai importanţi scriitori români ai momentului. Scriitorul care isi dezvăluie relația sa cu lectura și biblioteca personală în această lună este… ANA BLANDIANA!

LIBRIS.RO: Sunteţi bibliofil? Cum arată biblioteca dumneavoastră? Câte volume conţine? Care este cea mai valoroasă carte pe care o aveţi în bibliotecă? Care este cartea,  din biblioteca personală,  pe care o îndrăgiţi cel mai mult? De ce?

ANA BLANDIANA: Dacă bibliofil este cineva căruia îi plac mai ales cărțile elegante, cu supracoperte lucioase, cu prețul mare, atunci răspunsul este nu. Pentru mine cărţile nu au decât extrem de rar valoare materială. Și nu-mi place să fiu obligată să nu le stric, să le citesc cu grija de a nu le îndoi. Îmi place să plâng pe ele, să adorm cu ele sub pernă, să le trântesc enervată, dacă mă contrariază. Îmi plac cărțile pe care se vede că au fost citite, așa cum îmi plac fiinţele pe faţa cărora sentimentele au lăsat semne. Biblioteca mea este un haos în care domină legi atât de subiective, încât aproape de neexplicat (teancuri cu cele pe care vreau să le citesc, teancuri cu cele cumpărate de curând şi încă necitite, grămezi cu cele primite, pe care trebuie să le citesc şi să mulţumesc pentru ele). Este mare, acoperă toți peretii casei, nemaipunând la socoteală grămezile aşezate direct pe parchet sau covor, dar nu mi-a dat niciodată prin minte să mă apuc să număr volumele. Oricum, când îmi trebuie rapid o carte anume, chiar dacă sunt sigură că o am, e mai simplu să mă duc la o bibliotecă.Cartea cea mai valoroasă pe care o avem în bibliotecă este un evangheliar scris cu litere chirilice,  legat în piele devenită aproape neagră de vechime și întrebuințare. O am de la tata, care a fost preot și care o primise și el,  la rândul lui, de la un preot bătrân.Valoarea ei sentimentală este pentru noi mult mai mare decât cea bibliografică, pentru că pe ultima pagină rămasă albă a cărţii sunt scrise pe hîrtia poroasă ,  cu peniţă străveche sau chiar pană,  două însemnări,  despre două cutremure, din secolul 19. Pierdută şi regăsită în cutremurul din 1977 (stăteam într-un bloc care s-a dărâmat), această carte a rămas ca un simbol aproape miraculos al norocului nostru de a fi scăpat cu viaţă, iar pe ultima ei pagină, dupa ultima însemnare,  am însemnat şi noi povestea noastră.

În ceea ce privește cărțile la care ţin cel mai mult, sunt câteva,  puţine,  pe care am reuşit să le păstrez din adolescenţă, cărţi urâte, tipărite pe hârtie proastă, dar pe care le-am citit de nenumarate ori, până am ajuns să le ştiu pe dinafară. Printre ele se
află cele patru volume de teatru ale lui Camil Petrescu, ale cărui personaje au fost modelele mele  după ieşirea din copilărie.

LIBRIS.RO: Cât timp alocaţi zilnic lecturii? Ce vă place să citiţi? Ce cărţi v-aţi propus săcitiţi în perioada următoare?

ANA BLANDIANA: Trei sau patru ore: una dimineaţa, înainte de a ieşi din pat (dacă nu trag o cortină de pagini între somn și viaţă,  mi se pare că nu pot să-mi încep ziua) și 2-3 seara, iar în nopțile cu insomnie mult mai mult. Citesc cărți noi, abia apărute, ca să simt pulsul  ideilor și al formelor artistice la zi, scriitori români și străini, poezie, eseuri, proză, critică, teorie literară, dar și foarte multă istorie recentă, dar și veche, sociologie, biblia, istoria religiilor. Îmi place enorm să citesc basme, chiar mai mult decât în copilarie. Dar cel mai mult îmi place să recitesc.

LIBRIS.RO: Cum vedeţi autorii români în contextul literaturii universale?

ANA BLANDIANA: Ca pe niște egali.

LIBRIS.RO:  Pentru cititorii care încă nu v-au descoperit, ce le puteţi spune pentru a-i determina să vă lectureze cărţile? Cum o recomandă Ana Blandiana pe Ana Blandiana?

ANA BLANDIANA: N-am încercat niciodată să mă recomand cuiva și, cu atat mai puţin să încerc să determin pe cineva să mă citească. Rostul meu este să mă exprim, iar cititorii mei sunt cei care se descoperă astfel exprimaţi pe ei înșiși. Întâlnirea care se produce astfel (şi pe care eu însămi am descoperit-o în relațiile cu scriitorii pe care i-am descoperit) este o formă de noroc şi chiar de fericire. Restul este marketing şi nu mă priveşte.

LIBRIS.RO:  Dacă nu aţi scrie, cum altfel v-aţi elibera de “chemarea muzelor”?

ANA BLANDIANA: Nu sunt în stare să mă imaginez nescriind.

Interviu realizat de Loredana Tudor, pentru www.libris.ro