Miezul Nopții la Paris

31/05/2013

Măcar o dată în viață cu toții am avut impresia că nu trăim în epoca în care ne-am fi simțit cel mai bine și citind sau auzind despre gloria trecutului ne-am fi dorit să fim contemporani cu acele vremuri. Eu , spre exemplu, am avut deseori fantezii cu mine trăind în Anglia sau America anilor ’60 – ’70 ascultând Jefferson Airplane și urmărind filmele lui Stanley Kubrick. Cum și Woody Allen este om este de ințeles că și el a avut aceasta dorință. Singura diferență este că el a pus fantezia pe film iar ceea ce a rezultat a fost una din cele mai apreciate pelicule ale ultimilor ani , resuscitând interesul larg pentru filmele cineastului new yorkez. Așa cum rezultă din film , perioada în care Woody Allen ar fi vrut să trăiască a fost ani’20, însă nu oriunde ci la Paris. Asta ar fi insemnat că Allen (prin personajul său Gil) ar fi fost contemporan cu multi dintre idolii săi și a multi altora: Ernest Hemingway, F. Scott Fitzgerald, Henri Matisse, Salvador Dali, Pablo Picasso, Luis Bunuel, Cole Porter etc.

Dupa un montaj omagial de imagini pariziene (similar cu cel realizat pentru New York în filmul “Manhattan”) îi găsim pe cei doi protagonisti ai filmului , Gil și logodnica sa Inez, la grădina Giverny admirând , el mai mult ea mai puțin, nuferii ce l-au inspirat pe celebrul pictor Claude Monet de-alungul carierei sale. Deși nu îi vedem  – nuferii și sălciile îngheața pe ecran precum o pictură de Monet – aflăm foarte multe despre cei doi încă din primele minute ale filmului. Gil (Owen Wilson) este un scenarist de succes la Hollywood insă scriitura facilă pe care el o întreprinde nu îi aduce satisfacție , marea lui dragoste în viață fiind literatura. Gil se vede locuind în Paris unde , crede el, ar putea obtine inspirația de a scrie un roman. Inez (Rachel McAdams) , logodnica și viitoarea sa soție, nu este de aceasi părere. Ea spune că nu ar putea trăi altundeva decât în Statele Unite și că acest vis infantil trebuie să moară. O ploaie boemă le întrerupe conversația. Neștiind exact ce vrea de la viață , tipic unui personaj marca Woody Allen, Gil perindă noaptea prin oraș și descoperă o lume nebănuită. La miezul nopții un taxiu de modă veche îl duce intr-un cu totul alt Paris: Parisul ce aparținea generației pierdute. Prin această minune Gil îl întâlneste pe Hemingway (idolul său), pe Cole Porter (cântărețul lui preferat) dar și pe soții Fitzgerald (pe care i-a studiat în facultate). Tot aici o întâlnește pe Adriana (Marion Cotillard) , o tânără atrăgătoare la rândul ei nostalgică după Belle Epoque. Cu ajutorul noilor săi prieteni , pe care are ocazia să-i revadă în fiecare noapte, Gil începe să-și dea seama din ce e făcută viața și mai ales dragostea iar în final…ei bine în final are o revelație , sub aceeași ploaie boemă prezentă și la inceputul filmului, cât se poate de palpabilă. În contrast cu feeria ireală prezentă pe parcursul filmului concluzia americanului la Paris este una cât se poate de realistă și…optimistă.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=gEYGr2t6w60[/youtube]

Poate că filmul vă va face să (re)puneți mâna pe o carte de Hemingway, sau să (re)evaluați un tablou de Picasso sau Matisse, sau poate chiar să cumpărați un disc de Cole Porter. Cu siguranța că filmul vă va face să vreti să mergeți la Paris. Însă pe lângă toate acestea speranța mea este că vă va determina să mai vizionați și alte filme ale marelui cineast care este Woody Allen. O ocazie o veți avea pe data de 14 iunie , vineri, la ora 20:00 la librăria St. O. Iosif când vom proiecta filmul “Annie Hall”, unul din cele mai apreciate filme ale regizorului. Ne vedem la film!

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *