Adevarul despre cazul Harry Quebert

Acum un an, Editura Trei publica versiunea în limba română a primului volum din seria 50 Shades of Gray, a lui E.L.James, care s-a vândut într-un număr aproape obscen de exemplare (în străinătate desigur, deși chiar și în România s-a aflat pe lista de bestselleruri libris.ro și nu numai). Anastasia și Christian Gray au devenit de atunci un cuplu fictiv cât se poate de popular, de controversat, prin relația lor, de orientare sado-masochistă (care devine însă cam obositoare, chiar după primul roman al seriei).

Anul acesta, Editura Trei propune o nouă bombă editorială, un nou roman tradus și vândut în multe exemplare, un bestseller care, interesant de remarcat, a fost primit bine și  de critică (să amintim doar premiul pentru literatură acordat  lui Joel Dicker de Academia Franceză). De data aceasta nu mai avem de a face cu un roman erotic, ci mai degrabă cu un thriller și un roman polițist (cel puțin la prima vedere). Se vinde crima la fel de bine ca sexul? Se pare că da. De data aceasta nu am mai pornit la lectură, stimulat de curiozitatea față de un fenomen editorial (așa cum am făcut in cazul romanului lui E.L.James) ci mai degrabă în urma unei întâmplări cvasianecdotice despre care am auzit în librărie: cineva a venit să întrebe despre romanul lui Joel Dicker, fără să își amintească titlul sau autorul, sugerând colegilor că ar fi vorba despre o carte care te învață cum să scrii un roman (și într-adevăr, ulterior am remarcat că există niște referințe de genul acesta pe coperta a IV-a a volumului). Un roman polițist care dă și lecții de scriere creatoare? Iată întrebarea care m-a convins să citesc cartea lui Dicker.

La o primă vedere, povestea autorului francez este într-adevăr o poveste polițistă întinsă pe mai bine de 700 de pagini, o poveste bine închegată, desfășurată cu mare precizie și fler, în ciuda proporțiilor ușor neverosimile pe care le capătă (lucru cumva de înțeles, ținând cont de lungimea romanului).  Protagonistul ei Marcus Goldman este un scriitor care și-a trăit o mare parte a vieții căutând să-și satisfacă ambițiile de scriitor și care se vede pus în situația de a-și trăi următorii ani pentru a-și consolida rezultatele obținute. La nici 30 de ani, Goldman a devenit o celebritate prin publicarea primului său roman, dar suferă intens de blocajul scriitorului, în fața celei de-a doua lucrări pe care editura i-o cere cu insistență. Vizitându-și mentorul și vechiul prieten, pe Harry Quebert, în Aurora, un orășel american,  Goldman caută cu disperare resursele inspirației pentru noua sa operă. Când cadavrul unei fete dispărute în urmă cu 30 de ani e descoperit tocmai în grădina lui Harry, se deschide o cutie a Pandorei plină de secrete din trecut, începe un adevărat iad mediatic, iar Marcus descoperă o oportunitate singulară pentru a-și salva prietenul bănuit de crimă și a ieși din blocajul paginii albe în care e încremenit. Cine a omorât-o pe Nola Kellergan, fata de 15 ani, cu care Harry a avut o aventură chiar înaintea publicării marelui său roman? Elijah Kern, milionarul homosexual care are tablouri cu Nola în casă? Șoferul lui Kern, un personaj cu handicapuri și obsesii pentru pictarea femeilor goale? Familia Quinn, proprietara uni bar din Aurora, frustrată că Harry nu dă suficientă atenție fiicei lor? Tatăl lui Nola, reverendul retras care refuză să vorbească despre trecutul său? Cine este Nola Kellergan? O adolescentă inocentă și naivă sau o perversă infamă capabilă să joace bărbații pe degete?  Iată doar câteva dintre pistele pe care Marcus le va urmări într-o cursă contra cronometru pentru a căuta să demonstreze nevinovăția prietenului său Harry, cel care face la rândul său, mărturisiri nu tocmai comode despre povestea pe care a trăit-o alături de Nola. În tot acest timp, Marcus va scrie noua carte, bazată pe cazul lui Harry Quebert, prins între noile descoperiri ale anchetei, între presiunea editorului său și între ostilitatea crescândă din partea locuitorilor din Aurora. Nu voi dezvălui mai multe, pentru că savoarea lecturii, cel puțin la nivelul intrigii polițiste, va fi dată tocmai de acest carusel narativ al răsturnărilor de situație, al aparentului haos și fire neconcludente care se vor reuni elegant, într-o lovitură de teatru asamblată cu mare minuțiozitate,

În ciuda faptului că e o poveste polițistă solidă, nu acesta este neapărat punctul de interes focal al romanului lui Dicker (unii cititori vor găsi poate povestea puțin artificială, neverosimilă și potrivită din condei pe alocuri). Ceea ce este cu adevărat remarcabil este felul amețitor și încâlcit în care este construit romanul: pe de o parte avem intriga criminalistică potențată de resursele unui thriller- glisări temporale, glisări de perspectivă, biografii dezvăluite răzleț și fragmentar. Dicker utilizează din plin în povestea sa tehnica înscenării– în loc să rezume în mare anumite momente esențiale din viața personajelor sale, el preferă să le desfășoare în manieră dialogală, aproape cinematografică (probabil că asta va ușura mult munca unui posibil scenarist, dacă această carte se va ecraniza) – cititorul coboară așadar, pe o pantă „matrioșkiană”, dezvăluind povești în povești suprapuse aproape la nesfârșit (și, chiar și așa, în mod surprinzător, lectura păstrează o cursivitate deloc obositoare).  Pe de altă parte, Dicker îi face pe cititori părtași la travaliul scriitorului, dedicând suficient loc în roman relației dintre Harry și Marcus –o relație dintre un discipol și maestru plină de neprevăzut.  Proiectând, în paralel, istoria scrierii romanului lui Marcus, despre cazul Harry Quebert, Dicker invită de fapt la reflecții pe marginea  provocărilor la care e supus scriitorul în mediul contemporan: dileme etice, compromisuri comerciale, promovarea agresivă etc.

În ciuda stereotipiilor și lipselor majore stilistice, seria lui E.L James (Cele 50 de umbre ale domnului Gray), publicată anul trecut de Editura Trei  s-a dovedit o rețetă sigură pentru a da lovitura pe piață: subiecte scandaloase, relații tabu, puțină tulburare mentală, puțină dragoste, mult sex și multă multă promovare. În mod interesant și volumul lui Dicker integrează aceleași ingrediente de succes (balansând însă altfel proporția lor) la care mai adaugă și o crimă neelucidată și personaje misterioase. Diferența dintre bestsellerul de anul trecut și cel de anul acesta este însă semnificativă: în vreme ce povestea cuplului Anastasia-Gray păstra reliefuri stereotipe, repetitive și telenovelistice, povestea lui Dicker oferă cu mult mai multe: nu doar o intrigă polițistă adâncă dublată de un substrat psihologic, dar și o tehnică de construcție remarcabilă și surprinzătoare,  un colaj impresionant de registre (de la interviuri, schițe, reportaj jurnalistic, narațiune în toată regula) și o abordare subtilă, ironică și tragică în același timp a apetitului pentru senzațional al publicului contemporan (cumva romanul poate fi citit și în cheie autoparodică, paradoxală – iată un roman de succes care surprinde manipularea pe care o execută editorii și autorii în crearea unui roman de success). Nu in ultimul rand este de retinut ca romanul lui Dicker propune si o reevaluare a felului in care percepem convențiile și mizele ficțiunii în general.

ADEVARUL DESPRE CAZUL HARRY QUEBERT – Joel Dicker- Editura Trei, 2013

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.