Ioana Pârvulescu: “O carte bună nu are nevoie de pașaport pentru a trece granița.”

27/06/2013

Sunteţi curiosi să aflaţi cum arată biblioteca unui scriitor? Câte volume conţine? Care este cartea, din biblioteca personală pe care o îndrăgeşte cel mai mult? Sunteţi curios să aflaţi ce cărţi şi-au propus scriitorii români să citească în perioada următoare? Vă doriţi să aveţi în biblioteca proprie cărţi cu autograful autorului?

Începând din 01.02.2013, Libris propune  proiectul Lumea cărţilor din perspectiva scriitorului, proiect care aduce mai aproape de public cei mai importanţi scriitori români ai momentului. Scriitorul care isi dezvăluie, în luna iulie, relația sa cu lectura și biblioteca personală  este… IOANA PÂRVULESCU!


LIBRIS.RO: Sunteţi bibliofilă? Cum arată biblioteca dumneavoastră? Câte volume conţine? Care este cea mai valoroasă carte pe care o aveţi în bibliotecă? Care este cartea, din biblioteca personală, pe care o îndrăgiţi cel mai mult? De ce?

IOANA PÂRVULESCU: Iubesc mult cărţile, într-adevăr. Cu timpul, am devenit şi pasionată de rarităţi, dar numai dacă dau din întâmplare peste aşa ceva. Nu-mi fac din căutarea volumelor cu dedicaţie sau a ediţiilor vechi o patimă, şi nici măcar un obicei. Însă când un asemenea exemplar de lux îmi ajunge în mână, am o bucurie de anticar sau de colecţionar. E ca atunci când dai de o plantă rară, ocrotită, pe munte: garofiţa Pietrii Craiului sau sângele-voinicului sau liliacul sălbatic. Nu ţii neapărat să le culegi, ci îţi bucuri ochii cu ele. Totuşi, în privinţa cărţilor, dacă găsesc aşa ceva de vânzare prin anticariate şi preţul nu e prohibitiv, mă bucur mult să le pot lua cu mine, acasă.

Am avut o mulţime de biblioteci, iar în casa de la Braşov, în care m-am născut, avem cărţi până şi în bucătărie. Acelaşi lucru se întâmplă şi la Bucureşti. Cărţile mele sunt adesea călătoare, împreună cu mine, pe ruta Bucureşti-Braşov, îngreunându-mi bagajul, dar uşurându-mi trecerea timpului. Nu le-am numărat niciodată, n-am idee câte sunt. Cea mai valoroasă carte pe care am avut-o, însă pentru scurt timp (a trebuit s-o vând, pentru că fusese din partea mea o nebunie financiară), este După melci de Ion Barbu, o carte-album, cu ilustraţiile superbe ale lui M. Teişanu. Se trăseseră din ea 1000 de exemplare, în decembrie 1921, dar, cum se ştie, poetul, supărăcios din fire, a fost nemulţumit de ilustraţii, şi tot tirajul a fost dat la topit. N-am văzut această carte nici la bibliotecă, nici la vreun bibliofil şi nici la vreun anticariat, cu excepţia acelei singure dăţi, când am cumpărat-o. Cum spuneam, nu mi-am putut permite s-o ţin, dar am un xerox colorat după ea. A fost, în biblioteca mea, ca o stea căzătoare, abia am apucat s-o zăresc.

LIBRIS.RO: Cât timp dedicaţi zilnic lecturii? Ce vă place să citiţi?

IOANA PÂRVULESCU: Mărturisesc că nu ştiu şi nici nu mă uit la ceas, când citesc. După cum vedeţi, nu ţin nici contabilitatea cărţilor, nici pe cea a orelor dedicate lor, şi cred că asta se explică prin faptul că plăcerile adevărate nu le numeri şi nu le măsori. Desigur, cititul nu e numai plăcere, pentru mine, e şi meserie, dar am norocul ca până şi cititul de meserie să fie o plăcere. N-am ore şi zile privilegiate, citesc când am timp, când am chef, când am nevoie. Citesc poezie şi eseu, memorii şi jurnale şi cărţi de ştiinţă (acestea existau în bibliotecile din copilăria mea şi m-am obişnuit cu ele de mică). Pe marii romancieri şi pe Shakespeare îi recitesc periodic, de-obicei în vacanţa de iarnă (tocmai l-am reluat pe Thomas Mann). Iar de câţiva ani citesc sistematic cărţi despre artă, am făcut o adevărată pasiune pentru pictură, dintotdeauna o oază pentru mine, iar cărţile lui Victor Ieronim Stoichiţă şi Daniel Arasse sunt de căpătâi.

LIBRIS.RO: Cum vedeţi autorii români în contextul literaturii universale?

IOANA PÂRVULESCU: M-am ocupat timp de 10 ani, la Editura Humanitas, de colecţia de literatură universală „Cartea de pe noptieră“, iar în această colecţie erau integraţi firesc şi autori români. Aşadar eu cred că şi autorii români sunt – când sunt buni – la fel ca toţi ceilalţi, în circuitul universal, nu fac o separare între ei şi alţii. Avem eseişti şi romancieri, de poeţi nici nu mai spun, care merită categoric să fie în circuitul internaţional. O carte bună nu are nevoie de paşaport pentru a trece graniţa. Iar de vama cititului nu se trece decât prin valoarea artistică.

LIBRIS.RO: Ce le puteţi spune cititorilor care încă nu v-au descoperit, pentru a-i determina să vă citească? Cum o recomandă Ioana Pârvulescu pe Ioana Pârvulescu?

IOANA PÂRVULESCU: Dacă eu aş putea vorbi despre mine în acelaşi fel în care vorbesc despre scriitorii care-mi plac, cred că aş fi convingătoare, dar ar fi cam indecent. Aşa că nu voi spune nimic, nici măcar un cuvinţel.

LIBRIS.RO: Dacă nu aţi scrie, cum altfel v-aţi elibera de “chemarea muzelor”?

IOANA PÂRVULESCU: Mi-ar fi plăcut să am talent de pictor sau de muzician. Mi-ar fi plăcut deopotrivă să am un atelier luminos, într-un pod de casă, şi să-l umplu cu pânze pe care apoi să le dăruiesc prietenilor (ce greu o fi fost pentru pictori, mai ales înainte de apariţia fotografiei, să se despartă de tablourile lor!). Mi-ar fi plăcut să am voce şi să cânt, mi-ar fi plăcut să cânt minunat la pian (deşi cred că vecinii n-ar fi fost la fel de fericiţi ca mine). După cum vedeţi, şi eu şi vecinii mei suntem mai norocoşi că muzele m-au îndreptat spre arta scrisului.

Interviu realizat de Loredana Tudor, pentru www.libris.ro, fotografii realizate de Radu Sandovici.

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *