Avem un obicei încetățenit de când lumea, de a ne întâlni adesea în oraș pentru a discuta despre viețile noastre, despre grijile cotidiene, pentru a împărtăși bucurii și dezamăgiri alături de cunoscuți. Mai rare sunt însă ocaziile când avem ocazia să schimbăm impresii pe marginea unor destine celebre, mai ales când ele sunt reînscenate cu imaginație de scriitori măcar la fel de cunoscuți. La Librăria Șt.O.Iosif din Brașov am avut tocmai o asemenea ocazie în această după-amiază.
VINERI, 28.06.2013, în Salonul Șt.O.Iosif a avut loc o nouă ediție a Clubului de Lectură, la care am discutat despre cartea lui Mihail Bulgakov, VIAȚA DOMNULUI DE MOLIERE (Editura Humanitas, 2013), un titlu readus în atenția publicului din România, după mai bine de 30 de ani.
VIRGIL BORCAN a deschis discuțiile pornind de la întrebarea lui George Călinescu: ce anume face dintr-un fapt dat un fapt istoric? Răspunsul e desigur legat și de selecția și ierarhiile pe care le fac ulterior criticii literari dar și publicul. De sute de ani, iată că Moliere rămâne o alegere valoroasă și probată în timp, o alegere care a inspirat admirația altor scriitori precum Bulgakov. Așa cum reiese și din romanul autorului rus, Moliere este cel care a integrat comedia, asociată până atunci unui gen dramatic minor, în canonul clasic. Notorietatea pieselelor satirice ale lui Moliere a fost potențată și de faptul că, încă din secolul XVII ele au căpătat și o funcție pedagogică relevantă.
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=5dAFzJo_JzA&feature=youtu.be[/youtube]
Fiind la a lectura celei de-a treia cărți semnate de Bulgakov am remarcat originalitatea autorului rus de a găsi resurse literare variate pentru compensarea dramei trăite de acesta în regimul comunist, prin lucrările sale ce critică subtil totalitarismele. Chiar dacă face un ocol de mai bine de 300 de ani prin istorie, prezentând destinul lui Moliere și al operei sale, Bulgakov reușește să evoce felul în care arta și critica socială camuflată artistic sfidează în cele din urmă prejudecățile și viciile.
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=3-Nbt2rmLxM&feature=youtu.be[/youtube]
LIVIA NILESCU a remarcat faptul că, așa cum sugerează chiar Bulgakov, la începutul romanului, în dialogul cu moașa care îl aduce pe lume pe viitorul dramaturg, Moliere pare să se fi născut nemuritor- o nemurire atinsă printr-o operă actuală și de memorabilă. Pentru Livia Nilescu lectura romanului a adus o plăcere deosebită, atâta timp cât vorbitoarea a trăit vremurile în care Moliere era foarte citit iar piesele sale jucate pe multe scene și transmise și la televizor. În opinia Liviei Nilescu, viața lui Moliere așa cum apare prezentată în roman este într-un fel viața lui Bulgakov, atâta timp cât ambii scriitori s-au confruntat cu provocările intoleranței și dictaturii.
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=X6-eIFQS6DE&feature=youtu.be[/youtube]
MARIA ANGHELESCU a ridicat ipoteza conform căreia nici chiar Moliere, așa cum apare în cartea lui Bulgakov, nu a realizat valoarea lucrărilor sale comice, atâta timp cât s-a încăpățânat să joace toată cariera și piese tragice, considerând că acesta este genul dramatic major. Lectura romanului supus atenției a stimulat-o pe vorbitoare să își amintească de frumusețea scriiturii lui Bulgakov și chiar să îi recitească din opere.
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=SuhA07BomLw&feature=youtu.be[/youtube]
ȘTEFANIA SUCIU a căutat să explice succesul dramaturgului francez într-o epocă absolutistă, contrastant cu izolarea lui Bulgakov din perioada comunistă, pornind și de la diferența de statut și afinitate artistică dintre cei doi conducători: Ludovic al XIV-lea, respectiv Stalin.
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=LfU-4Y_xc9o&feature=youtu.be[/youtube]
Discuțiile s-au extins și asupra altor lucrări ale lui Bulgakov (precum Însemnările unui medic sau Maestrul și Margareta), asupra școlii de comedie franceze mai vechi sau mai noi, asupra universalității pieselor lui Moliere etc.
A fost o după amiază minunată, în care am explorat biografiile și moștenirile culturale ale unor mari scriitori care, deși sunt despărțiți de mai bine de două secole unul de celălalt, par să aibă totuși atât de multe lucruri în comun.
mai ales când avem ocazia să schimbăm impresii pe marginea unor destine celebre, reînscenate cu imaginație de scriitori la fel de celebri.
