20 de ani i-au trebuit lui Terrence Malick să revină în lumea filmului. După două filme excepționale realizate în anii ’70 (“Banda Sălbatică” și “Zile în Paradis”) enigmaticul regizor american a dispărut nu doar din film ci din societate. Nimeni nu știe unde a fost în perioada 1978-1998 dând naștere astfel unor speculații care mai de care mai bizare. Cel mai probabil acesta și-a luat rucsacul în spate și a plecat prin lume pentru a-i explora frumusețile. Până la urmă este mai puțin important unde a fost ci mult mai important că a revenit “printre noi”. Vestea că Terrence Malick a revenit și se pregătește să facă un nou film a încins spiritele la Hollywood, multi actori celebri îngrămădindu-se la ușa sa pentru a prinde un rol , fie el cât de mic. Astfel s-a născut “La Hotarul dintre Viață și Moarte”, un film de război neconvențional despre inocența pierdută și impactul violenței asupra naturii și sufletului uman.
După aproape 15 minute de cadre naturale spectaculoase (o insulă din Pacific înconjurată de apă cristalină și vegetație luxuriantă) prezentate pe o muzică impunătoare auzim și primele voci: un monolog al unui soldat oarecare fugit din armata americană pentru a trăi alături de băstinași. “Ce este acest război în inima naturii?” se întreabă el…după care continuă “pământul se contopește cu marea precum fiul ce-și ține mama de mână în timp ce aceasta își trage ultima suflare pe patul de moarte”. Fericirea soldatului va fi scurtă însa, armata unchiului Sam venind să îl recupereze. De aici filmul își începe firul narativ. Este vorba de o insulă obscură din oceanul Pacific ce trebuie cucerită de americani în traseul lor sinuos spre câștigarea celui de-al doilea Război Mondial. “La Hotarul dintre Viață și Moarte” nu vorbeste despre eroi ci despre niște oameni oarecare ce au fost smulși din viețile lor cotidiene pentru a fi aruncați în iadul asiatic. Fiecare este cu gândul la casă, la iubită, la părinți și nicidecum la câștigarea bătăliei sau a războiului. Desi filmul durează mai bine de trei ore foarte puțin dialog are loc între personaje. Biografiile și trăirile lor ne sunt prezentate prinr-o serie de dialoguri interioare continue, regizorul trecând cu îndrăzneala de la un soldat la altul amplificându-le gândurile. Spre deosebire de multe filme ale genului, războiul nu este nici o experiență formatoare de caracater dar nici o excursie traumatizantă prin iad; războiul este , în viziunea lui Malick, mai degrabă un afront adus naturii prin punerea în practică a filosofiei greșite oamenilor însetați de putere. Efectele lui nu sunt vizibile decât spre finalul filmului când disperarea soldaților atinge culmi nebănuite (unul dintre ei se ridică în picioare în plină zi urlând la inamici să îl doboare pentru că nu mai suportă și pentru că este sigur că Dumnezeu nu se află pe acea insulă). Toate tipologiile de oameni sunt prezente în acest film și toate au o reacție total diferită în fața ororii zilnice. Cinicul, pacifistul, războinicul, fricosul, cu toții sunt obligați sa rămână împreună pentru a supraviețuii. Întoarcerea acasă devine singurul lor țel în viață iar amintirea celor dragi singura piedică în calea sinuciderii.
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=80RbhuBMwBI[/youtube]
Privind distribuția filmului veți observa foarte multe nume de actori mari (Sean Penn, Jim Caviezel, Nick Nolte, John Travolta, George Clooney, John Cusack, Woody Harrelson, Adrien Brody etc), însă ei apar episodic pe parcursul acțiunii. Terrence Malick nu este un regizor al actorilor ci unul de stilistică , de multe ori preferând să filmeze un fluture pe o floare decât un discurs actoricesc. Actorii (prin propria lor mărturisire) urăsc să lucreze cu Malick , pentru că nu pot ști niciodată cu siguranță dacă vor rămane în film sau vor fi tăiați la montaj, însă acceptă acest compromis pentru că știu că a apărea într-unul din filmele sale este o mare onoare și un plus de imagine. Cu mari actori sau fără , însă, “La Hotarul dintre Viață și Moarte” rămâne un film existențial magnific pe care cu greu îl poti uita.
O alta capodoperă semnată Terrence Malick vă așteaptă pe data de 12 iulie 2013 , la ora 20:00 la Șt. O. Iosif. Este vorba de “Zile în Paradis”, film pe care ne dorim să îl vizionăm alături de dumneavoastră. Vă asteptăm!
