Proiecția lunii iulie – Zile în Paradis

08/07/2013

Cu un accent specific părții de sud a Statelor Unite Ale Americii , ce amintește de romanele lui William Faulkner, o fetiță inocentă narează povestea , deloc complicată, unui triunghi amoros desfășurată într-un cadru spectaculos de culoare și lumină. Cu foarte puțin dialog dar foarte multă expresivitate “Zile în Paradis” expune spectatorilor , prin vocea fetiței și vocea naturii, destinul tragic a doi iubiți ce aparțin clasei muncitoare. Bill (Richard Gere) și Abby (Brooke Adams) muncesc cu ziua pe unde apucă câștigând atât cât să-și asigure ziua de mâine. În urma unui incident la o fabrică Bill omoară , din greșeală, un om. Pentru a scăpa de pedeapsă, acesta , împreună cu iubita sa și sora ei mai mică, Linda (Linda Manz), fug în vastul ținut al Texasului unde speră să-și piardă urma. Pentru a supraviețuii cei trei intră în slujba unui fermier grânar (Sam Shepard) care are nevoie de oameni pentru a strânge recolta. Fermierul , ce rămâne nenumit pe tot parcursul filmului, este grav bolnav iar doctorii îi mai dau maxim un an de trăit. Auzind de acest lucru Bill o indeamnă pe Abby să îl seducă pe noul lor patron pentru a pune mâna pe moștenire. Aceasta se conformează însă planul lui Bill se intoarce împotriva lui întrucât gelozia pune stăpânire pe sufletul său iar sănătatea fermierului se îmbunătățește miraculos.

Terrence Malick , regizorul acestui film, este , fără indoială, cel mai excentric reprezentant al renașterii filmului american din anii ’70. Realizând doar 6 filme (până acum) în 35 de ani de carieră Malick este cunoscut ca fiind un perfecționist căruia nu-i place să lucreze cu actorii ci cu emoțiile acestora. Însă actorul preferat al lui Malick rămâne natura – după vizionarea acestui film altfel vă vor părea rafalele de vânt și natura înconjurătoare in general. Manifestând un mare interes pentru latura vizuală a filmului “Zile în Paradis” este un deliciu pentru ochi – eu personal nu cunosc un film mai spectaculos și uimitor din punct de vedere vizual ca acesta. În paralel cu povestea descrisă mai sus natura își trăiește propriul ei destin. Holdele de grâu , unduite ușor de bătaia vântului, prind viață în acest film exprimând ceea ce personajele nu pot rosti: dragostea, gelozia, loialitatea si mânia. Meschinăria și violența umană , care contrazice firea aparent admirabilă a celor doi bărbati, reprezintă un adevărat afront adus naturii care , precum o pildă biblică, pare să își pedepsească personajele cu o invazie de lăcuste. Scena în care lăcustele pun stăpânire pe moșia fermierului precum un nor negru și scena în care tăranii dau foc holdelor pentru a se salva rămân , până în ziua de astăzi, scene antologice în istoria vizuală a filmului. Splendoarea și frumusețea unor astfel de scene , ce dau savoarea acestui film, este incomensurabilă în cuvinte. Această frumusețe cinetică se datorează în mare parte faptului că pelicula a fost filmată , aproape exclusiv, în ora magică. Ora magică este de fapt compusă din două ore , adică prima și ultima oră de lumină a fiecărei zi – se spune că aceste două perioade scurte sunt ideale , ca și lumină, pentru aparatul de filmat iar “Zile în Paradis” stă mărturie acestui lucru. Pentru scenele de importanță pivotală în desfășurarea filmului s-a făcut uz și de sfertul magic (cele 15 minute perfecte pentru lumina unui film) care se presupune a fi între 11:00 și 11:15. Folosirea acestei lumini este cea mai vizibilă în discuțiile din iarba înaltă între cei doi îndrăgostiți. Din cauza insistenței lui Malick de a se folosi de lumina naturală în exclusivitate filmările au fost lungi și obositoare însă , din punctul spectatorilor de vedere, totul a meritat cu vârf și îndesat.

În ciuda frumuseții și a evocării idilice a unui mediu primitor “Zile în Paradis” este plin de lupte, de contradicții și de meditații pe tema degradării condiției umane. Dragostea , împărțită în mod egal, pe care Abby o simte fată de cei doi bărbati, rivalitatea surdă dintre două caractere înverșunate in propriul lor fel, transformă acest film simplu de iubire într-unul existențial atingând niște teme insuportabil de reale.  Malick alege să ne spună această poveste prin propriile lui tehnici – în esență prin cinematograful mut; imagini atent compuse , al căror sens poate fi definit după nevoie, care țin loc de narațiune.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=EzZ8phk8yYc[/youtube]

Vă așteptăm vineri , 12 iulie, la ora 20:00 la Librăria Șt. O. Iosif pentru a viziona impreună această capodoperă cinematografică. Ne vedem la film!

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *