Mărturisesc că mi-au plăcut mult romanele lui Irvin D Yalom (amintesc aici Plânsul lui Nietzsche, Minciuni pe canapea, Soluția Schopenhauer, Problema Spinoza) pentru profunzimea și orginalitatea cu care care autorul își invita cititorii în culisele terapiei, provocându-i prin dilemele particulare ale personajelor sale carismatice, dar și prin universalitatea problemelor cu care se confruntă acestea. Tocmai de aceea m-am gândit de mult să citesc si unele dintre lucrările sale de nonficțiune, plasate în perimetrul celor două abordări terpautice la care Yalom și-a adus pe deplin contribuția într-o carieră longevivă: psihoterapia existențială și terapia de grup. Existau deja traduceri în românește ale operelor sale de căpătâi: Psihoterapia existențială și Tratat de psihoterapie de grup (ambele apărute la Editura Trei de ani buni), însă dimensiunile lor m-au făcut să amân mereu decizia lecturii (erau genul de cărți pe care speram să le citesc în vacanța de vară). Între timp, am aflat de traducerea recentă, publicată tot de Editura Trei, o antologie cu extrase esențiale din lucrările cele mai importante ale lui Yalom pe care l-am citit în mai puțin de o săptămână.
Deși este o lucrare de sinteză, compusă din fragmente ale operei specialistului american, ea nu reprezintă, așa cum singur recunoaște autorul doar un memento melancolic al îmbătrânirii, un avatar al epuizării resurselor inspirației creatoare, ci mai degrabă o ocazie provocatoare pentru cunoscutul psihiatru de a-și reevalua contribuțiile sale științifice, în consonanță cu analiza evoluției motivațiilor sale profesionale în timp. Cartea este structurată în trei capitole mari, dedicate principalelor abordări pe care Yalom le-a experiementat în cariera sa: psihoterapia de grup, psihoterapia existențială și activitatea literară. Primele două capitole cuprind o selecție din lucrările Tratat de psihoterapie de grup, respectiv Psiohterapia existențială prin care Yalom conturează o imagine de ansamblu asupra fundamentelor acestor abordări, asupra principalelor caracteristici, tehnici și provocări pe care acestea le antrenează. Dimensiunea teoretică este completată de exemplificări cazuistice, din practica autorului.
Privite cu o oarecare suspiciune și dezaprobare de mediul academic, atât psihoterapia de grup, cât și psihoterapia existențială își dezvăluie însă funcționalitatea și cadrul teoretic solid, în prezentarea lui Yalom. Departe de a fi o terapie individuală diluată, proiectată la scară colectivă (din rațiuni economice, după cum suspicionează cârcotașii), psihoterapia de grup contribuie în mod particular la gestionarea crizei pacienților prin faptul că: poate cultiva speranța (pacienții sunt martori la evoluția pozitivă a celor din jur), dezvăluie universalitatea problemelor cu care ne confruntăm (așadar, ne demonstrează că nu suntem singuri și unici în ceea ce privește dramele noastre), dezvoltă tehnicile de socializare și, poate cel mai important, în cadrul ei, grupul acționează ca un microcosmos social – grupul este locul în care pacineții vor evidenția în cele din urmă comportamentul și trăirile patologice, de care ceilalti participanti vor lua act , contribuind la conștientizarea și la articularea dorinței de schimbare a celui suferind. Prezentând câteva din principalele tehnici pe care le poate folosi terapeutul, Yalom dedică și pagini interesante explorării grupurilor specializate și dificile: pacienții din secțiile psihiatrice, alcoolicii, bolnavii terminali sau cei aflați în doliu.
În ceea ce privește psihoterapia existențială, profesorul american combate ideea conform căreia această abordare este doar un pretext superficial și o jonglerie lingvistică de care profită terapeuții încâlciți pentru a-și face numărul, într-o improvizație haotică. Definind-o drept o abordare dinamică concentrată pe grijile universale derivate din existența oricărui individ (anume moartea, libertatea, izolarea și lipsa de sens a vieții), Yalom subliniază importanța confruntării cu aceste probleme autonome, pe care alte abordări fie le reduc și le descompun mai departe, fie le ocolesc pentru a nu amplifica criza pacientului. Ultimul capitol, dedicat literaturii, reflectă interesul lui Yalom pentru scris și pentru narațiune în general. Un subcapitol interesant face o analiză psihiatrică a lui Ernest Hemingway (o personalitate conflictuală care a eșuat în realizarea sinelui său idealizat), o analiză prudentă însă, ce ține cont de limitele metodologice ale explorării biografice a unui personaj dispărut, în vreme ce fragmentele din Călăul dragostei, Plânsul lui Nietzsche și Minciuni pe canapea ilustrează maniera în care Yalom a reușit să transforme și să integreze preocuparea și pasiunea pentru scris, într-o adevărată tehnică terapeutică experimentală, într-o formă subtilă de a aduce tribut precursorilor psihoterapiilor moderne, într-un prilej de explorare a provocărilor pe care le ridică relația dintre pacient și terapeut.
Dincolo de faptul că oferă o introducere panoramică în opera lui Yalom, volumul de față integrează lămuritor și o dimensiune biografică (fiecare fragment din lucrările psihiatrului este introdus de o casetă explicativă care descrie geneza și evoluția preocupărilor autorului într-o anumită direcție). Stilul este accesibil și cuceritor, neîncărcat de jargon științific criptic, noțiunile și referințele literare sau filosofice sunt explicate pe larg (chiar și sursele heideggeriene sunt cât se poate de inteligibile în prezentarea lui Yalom) – nu degeaba Yalom a fost și un profesor foarte îndrăgit de studenți (și nu doar de cei de la Medicină…). Nu în ultimul rând sunt cât se poate de transparente și în acest volum onestitatea și modestia psihiatrului american (toleranța sa față de alte tehnici terapeutice capabile să construiască narațiuni personale plauzibile semnificative pentru pacienți) precum și cunoscutele sale idei legate de demolarea mitologiei terapeutului impenetrabil și atotputernic (în fond, atât terapeuții cât și pacienții sunt… în aceeași barcă și beneficiază amândoi de pe urma terapiei). Tocmai de aceea aș recomanda acest volum nu doar specialiștilor, celor cu activitate în domeniul psihologiei, sănătății mentale și asistenței sociale. Prin universalitatea problemelor atinse, prin originalitatea abordării, prin deschiderea atractivă spre literatură și filosofie, prin modestia și sinceritatea autorului, prin experiențele inedite împărtășite, volumul poate fi citit fără probleme de aproape orice cititor preocupat în cele din urmă de autoperfecționare și autocunoaștere.
SELECTIE DIN OPERA UNUI MAESTRU AL TERAPIEI SI AL POVESTIRII – Irvin D Yalom – Editura Trei, 2013
Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.
