Verdictul

20/09/2013

În 1980 avocatul Barry Reed a scris o carte pe nume “Verdictul” inspirându-se din experiența sa profesională. Romanul a fost votat , de către cititori, drept cea mai proastă carte a acelui an. Totuși câțiva producători de film au văzut potențialul cinematografic al romanului și au început să liciteze pentru drepturile de ecranizare, iar în 1982 apare filmul “Verdictul”, cu Paul Newman în rolul principal și cu Sidney Lumet în spatele camerei de filmat. Rezultatul? Una din cele mai bune drame de tribunal (subgen neoficial ce își plasează acțiunea în lumea judiciară) realizate vreodată.

Frank Galvin (Paul Newman) este un avocat aflat la fundul butoiului. Deși pe timpuri era considerat o mare speranță pentru sistemul judiciar american, publicul face cunoștință cu un Frank grizonat, obosit și…alcoolic. Neașteptat , Frank este angajat să reprezinte o femeie aflată în stare vegetativă, din cauza unei erori medicale. Simțind mirosul banilor , ce l-ar putea scoate din sărăcie, Frank acceptă cazul sperând să obțină o sumă frumușică în urma înțelegerii dintre spital și rudele femeii. Totul se schimbă însă atunci când avocatul nostru cunoaște victima; experiență ce îi provoacă o adevărată epifanie morală și profesională. Știind că nu mai poate da timpul înapoi se hotărăște să respingă înțelegerea oferită de spital și să meargă cu cazul in judecată, argumentând că acest caz este ultima lui șansă de a face ceva corect în această viață. Spiritul său justițiar renăscut are să-l coste însă, căci cu cât se afundă mai mult în dedesubturile cazului cu cât deranjează mai multe persoane suspuse din sistemul medical. Pe măsură ce ancheta înaintează realizăm că Frank este singur împotriva tuturor, întrucât secretele negre și terifiante ale mafiei medicale sunt foarte bine păzite. Pe plan sentimental Frank cunoaște o femeie pe nume Laura (Charlotte Rampling), care pare să fie acompaniamentul perfect pentru redresarea carierei sale. Însă cu timpul el va afla că , la fel ca și în profesia sa, nici în viața reală lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par. Exista o scenă cutremurătoare în care Frank ajunge la limita puterii sale de înțelegere și toleranță și o lovește pe Laura , comițând astfel un gest impardonabil pentru un bărbat. După lovitură camera se concentrează pe fața bărbatului care exprimă ușurare și rușine în același timp; Paul Newman este printre puținii actori ce-ți pot transmite două sentimente total opuse în același timp. Pe de o parte ușurarea , fiind conștient că fapta Laurei este de neiertat, pe de altă parte rușinea , fiind la fel de conștient că deși femeia a greșit fapta sa nu se justifică.

Se poate spune că un actor , indiferent de sex, este într-adevăr mare atunci când reușește să facă roluri remarcabile la orice vârstă. Paul Newman a fost cu siguranță un actor foarte mare. El a făcut roluri senzaționale atât în tinerețe („Dulcea Pasăre a Tinereții”, „Luke Mână Rece” etc.) cât și la bătrânețe („Prostul Nimănui”, „Drumul Pierzaniei” etc.). „Verdictul” a însemnat pentru el începutul rolurilor bărbatului trecut de prima tinerețe. Deși nu mai era june prim fața sa blajină de sub părul cenușiu îl recomandau , încă, pentru roluri principale; însă roluri de bătrân înțelept care a văzut de toate la viața lui. Și totuși experimentatul actor a reușit să evite acest stereotip iar al său Frank Galvin , un ratat care-și caută mântuirea în ceasul al doisprezecelea, este un excelent exemplu. Cât despre Sidney Lumet? La vremea acestui film regizorul nu mai avea nimic de demonstrat. De la începutul carierei sale și până în momentul acestui film Sidney Lumet nu a dat greș niciodată (lucru foarte rar întâlnit în industria filmului). „Verdictul” a însemnat însă o schimbare , nu permanentă din fericire, în viziunea sa regizorală. Pentru prima oară a renunțat la personajele sale furioase și extrovertite până la marginea nebuniei (celebrii Serpico din filmul cu același nume, Howard Beale din „Rețeaua” sau Sonny din „După-amiază de Câine”) și a ales să arate publicului un bărbat de vârsta a doua ce pare că-și acceptă soarta de pierzător.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=7je8_a7chkg[/youtube]

Cu Sidney Lumet ne vom întâlni pe data de 11 octombrie 2013 , la ora 20:00, la librăria Șt. O. Iosif, când va avea loc proiecția filmului „Rețeaua”, un film fabulos ce vorbește despre corupția dintr-un alt domeniu și anume televiziunea. Intrarea este liberă!

2 Comments

  • Horia Nilescu 23/09/2013 at 10:47 pm

    Necitind cartea (care nici nu cred ca s-a tradus la noi) nu pot decat specula. Se poate ca pe vremea aceea thrillerul juridic nu era inca popular (John Grisham aparand un pic mai tarziu) sau poate pur si simplu Barry Reed era un avocat mai bun decat era scriitor. In orice caz cred ca este o chestiune de gust. Ca in orice domeniu artistic aceste sonaje/clasamente sunt extrem de subiective. To each his own.

  • Bianca 22/09/2013 at 11:53 am

    Hm, oare de ce a fost votată drept cea mai proastă carte a anului respectiv?
    Mie îmi pare destul de promiţătoare. Cred că thrillerele juridice sunt subestimate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *