Marele Gatsby

25/09/2013

Ca un oamgiu adus  scriitorului F.Scott Fitzgerald, în luna septembrie, luna în care s-a născut prozatorul american, am căutat să dedicăm ediția cinematecii, dar și a Clublui de Lectură de la Librăria Șt.O.Iosif însuși Marelui Gatsby.  Aflat în galeria celor mai celebre romane ale tuturor timpurilor, considerat poate cel mai valoros și, în același timp popular roman american, inclus pe lista de lecturi obligatorii în școlile din SUA, romanul lui F.Scott Fitzgerald, MARELE GATSBY lasă impresii la fel de puternice, atât pe ecran, cât și dintre pagini, chiar și la aproape un secol de la publicarea primei ediții. Cum de a ajuns în cele mai selecte topuri, cum de stârnește și astăzi admirația, cum de a depășit probabil în popularitate lucrări ale contemporanilor lui Fitzgerald, precum Hemingway sau Faulkner este explicabil, după Mircea Mihăieș (care semnează postfața unei editii mai vechi apărute în românește în colecția Biblioteca Polirom) prin faptul că stilul și tematica abordată de Fitzgerald, spre deosebire de cele faulkneriene sau hemingwayene rămân aproape inimitabile.

Așa cum mi s-a dezvăluit și mie, la prima lectură, Marele Gatsby este aparent doar o poveste de dragoste cu final tragic, proiectată și înscrisă perfect în atmosfera epocii decadente a jazzului. Punctul de vedere al relatării este cel al naratorului martor (care nu e, deci, omniscient și nici complet imparțial): Nick Carraway, un veteran al Primului Război Mondial ajunge la New York, închiriază o casă în Long Island și caută să se afirme ca speculant la bursă. Reîntâlnindu-se cu verișoara sa, Daisy, căsătorită cu bogatul afacerist Tom Buchanan, Nick se strecoară încet încet în lumea mondenă a New Yorkului, fapt facilitat și de obiceiurile opulente ale vecinului său misterios, Jay Gatsby care organizează, în fiecare seară, petreceri excentrice pe proprietatea sa luxuriantă. Gatsby este un personaj aparte- refuză să coboare în mijlocul petrecerilor pe care le pregătește, rămâne ascuns în adăpostul său impozant, într-un adevărat nor mitologic întreținut de bârfitori (ba că ar fi spion german, ba că ar fi ucis un om), Jay îl abordează în cele din urmă pe Nick Carraway, invitându-l la o întrevedere personală. Invitația lui Gatsby nu este însă gratuită: Jay vede în Nick pretextul ideal pentru a se apropia de Daisy, iubita sa de o viață pentru care e dispus să lupte obsesiv până la capăt. În ciuda faptului că are o căsnicie nefericită, că soțul ei își asumă libertatea de amant pe care o exersează alături de femei sărace și naive, Daisy rămâne într-o dispoziție incertă și nu se ridică la înălțimea pretențiilor exagerate și totale ale lui Gatsby. Un incident neprevăzut va conduce la secționarea acestui nod gordian amoros, într-o manieră tragică, ce va întregi portretul moral al tuturor personajelor.

Lumea romanului condensată în evocări atât de frumoase  de către Fitzgerald (în grădinile lui albăstrii, bărbați și femei plateau tremurători ca niște fluturi de noapte, înconjurați de șoapte, șampanie și stele) își dezvăluie însă superficialitatea și caracterul gănuos din spatele aparențelor boeme. Este vorba de o lume (auto)distructivă în care excesele celor bogați, sentimentele lor de infailibilitate, apetitul pentru varietate și divertisment fac victime în rândul claselor sărace.. Este o lume a alienaților, în cei care, cococați în vârful averilor nemăsurate nu mai sunt capabili să ia nimic în serios (nici măcar propria viață și căsnicie), pentru care totul se negociază în termeni trecători și aparenți se întâlnesc cu cei care judecă după standarde obsesive, rigide și uniforme, la înălțimea cărora nu se poate ridica nimeni. Romanul urmărește practic întâlnirea între două mitologii: cea a vieții lipsite de orice angajament și cea a vieții guvernate de un vis absolut care nu se poate materializa. Universul lui Fitzgerald este populat așadar de perdanți și de chinuiți, de dezechilibrați care își trăiesc decăderea în culorile vii și seducătoare ale New Yorkului. După cum remarcă chiar Nick: lumea vecinului său este fermecătoare și dezamăgitoare prin varietatea inepuizabilă a vieții care se dezvăluie sub ochii săi.

Nu în ultimul rând, romanul lui Fitzgerald, prin urmărirea strategiilor elaborate și longevive ale lui Gatsby de a o recâștiga pe Daisy, este de fapt un portret al dualității visului american: martor la eforturile lui Jay, cititorul  rămâne impresionat de tenacitatea și intensitatea pe care o inspiră visul împlinirii și cuceririi prin forțe proprii. Pe de altă parte, același vis capabil să catalizeze voințe și eforturi, transformă personajul principal într-un obsedat de proporții monstruoase, capabil de orice, chiar și de infracțiuni, un personaj care rămâne captiv iluziilor de care s-a înconjurat. În acest sens, așa cum sugera și Mircea Mihăieș, creația lui Fitzgerald rămâne un roman avertisment despre visul american, un ideal pe cât de ambițios pe atât de greu de atins fără a da naștere unor tragedii.

MARELE GATSBY – F.Scott Fitzgerald- Editura Polirom, 2011

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *