Acluofobia- zece povestiri macabre

03/10/2013

La începutul lui septembrie, Cafeneaua Cafe Colaj din Brașov a devenit neîncăpătoare După ce, în urmă cu un an, tânărul și tot mai cunoscutul scriitor A.R.Deleanu, a debutat cu romanul Îmblânzitorul apelor (Editura Casa de Pariuri Literare, 2012) care s-a vândut bine și a fost primit cu entuziasm și de către critică, autorul brașovean a recidivat și, după întoarcerea de la Oxford a publicat o colecție de povestiri macabre, reunite sub titlul Acluofobia. Așa cum aflasem din alte contexte, Flavius Ardelean (pentru cei care nu știu, A.R.Deleanu este pseudonimul literar al autorului), s-a declarat convins de importanța literaturii considerată de consum, a genurilor SF-Fantasy sau horror, literatură care asigură experiențe de lectură interesante pe de o parte dar care  contribuie la supraviețuirea așa zisei literaturi elitiste care nu are, din păcate, prea mulți cititori. Iată însă că votul de încredere al lui A.R.Deleanu pentru literatura cu accente sinistre se materializează nu doar ca cititor ci și ca scriitor, prin publicarea acestei colecții, cu totul aparte pe piața românească, de proză scurtă cu accente horror. Deși nu sunt un mare cititor de literatură horror (dar sunt un mare amator de film horror) caracterul aproape singular și inedit al povestirilor, prin genul pe care îl abordează autorul mi-au stârnit îndeajuns curiozitatea de cititor.

Frica este o emoție universal umană și este declanșată de orice este perceput drept amenințător, fie că acest orice este vizibil și cunoscut, fie că rămâne în umbră și își păstrează caracterul misterios. Problema creațiilor horror de duzină (și mă gândesc aici mai ales la filme) este că mizează adesea pe șocarea spectatorului sau cititorului prin exploatarea cunoscutului înfricoșător și aparent invulnerabil: dezvăluirea vizuală a agentului amenințător (fie că vorbim de monștri, asasini psihopați, demoni etc), dublată de probarea violenței sale fără margini în tot felul de situații consumă punctual atenția și teama justificată a cititorului/privitorului. Pe de altă parte, creațiile horror care mizează pe o atmosferă bizară, în care amenințarea se insinuează lent și niciodată suficient de explicit pentru a individualiza rolurile de vânător și vânat creează o tensiune permanentă, trezește o anxietate de efect în spectator sau în cititor care, tocmai prin lipsa ei de obiect identificabil clar, este resimțită mult mai intens și mult mai profund. Așa cum sugerează și Mircea Pricăjan în prefața volumului, rolul  prozelor horror este de a te scoate din zona ta confort. Prozele lui A.R.Deleanu reușesc să facă asta, dar nu abordând în mod primordial strategia șocării prin dezvăluiri explicite.  Prozele lui A.R. Deleanu fac parte tocmai din categoria, a scrierilor de atmosferă în care stropul de violență și de explicit lămuritor vine (dacă vine) și rămâne în atenție exact în momentele cheie, fără să dizolve ce s-a construit anterior. Iar A.R.Deleanu reușește să obțină acest efect de atmosferă prin tehnici pe care le stăpânește foarte bine: cadrele acțiunii  sau biografia personajelor  îi fac pe protagoniști să devină figuri în care cititorul nu poate avea încredere, astfel incat perceptia lor despre ceea ce este real sau ceea ce este rezultatul dezechilibrelor mentale se dizolva, in spirit lovecraftian. În Scrum avem de a face cu un bărbat care auzind, într-un apartament din Budapesta zgomotul unui chibrit aprins  e pe cale să facă o descoperire șocantă. Dar acel bărbat este și un veteran de război, cu o sensibilitate exagerată, bântuit de orori, deci autenticitatea a ceea ce umreaza sa descopere este pusa in discutie de vulnerabilitatea sa psihologica. În Kilimanjaro avem de a face cu un alpinist profesionist care urcă, alături de o echipă TV pe cel mai înalt vârf din Africa pentru a investiga o legendă locală. Echipa va intra într-un bucluc care se va lăsa cu morți, dar ceea ce urmează să trăiască personajele poate fi pus pe seama halucinațiilor și rarefierii oxigenului. În acest sens fantasticul înspăimântător și realul banal (unele dintre povestiri sunt construite în jurul unor situații și dialoguri cotidiene: căutarea de fier vechi a unor mineri săraci, o relație amoroasă care scârțâie din rădăcini, o vizită nocturnă la un motel etc) se împletesc într-o manieră discretă, pe nesimțite, până în punctul în care devin greu de deosebit. În același timp unele din prozele lui A.R.Deleanu sunt imprevizibile și pline de imaginație-în ciuda faptului că apelează la inspirații atmosferice comune de tipul: vecinul ciudat de vis-a-vis sau artistul misterios impenetrabil, A.R.Deleanu e capabil să dea peste cap așteptările cititorului și să transforme ceea ce se anunța drept o poveste despre psihopatul criminal de alături, într-un romance al metamorfozelor sau într-o baie a cultiștilor sinistrii, rași în cap. Nu în ultimul rând A.R.Deleanu stăpânește magnific tehnica gradării, esențială în asamblarea atmosferei bizare: autorul nu dezvăluie mai mult decât trebuie, până în momentele culminante și preferă să urmărească reacțiile personajelor captate prin toate cele cinci simțuri.

Merită așadar să descoperiți un volum unic pe piața de carte din România, care valorifică la cel mai înalt nivel  potențialul unui gen prea puțin abordat în literatura autohtonă,  un volum în care bizarul nu este doar o emanație a unor cadre și personaje, ci devine însuși aerul pe care îl respiră protagoniștii și cititorii deopotrivă.

ACLUOFOBIA – ZECE POVESTIRI MACABRE A.R.Deleanu – Editura Herg Benet, 2013

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *