Billy Wilder nu este Frank Capra. Și deși “Irma cea Dulce” pare genul de film ce se pliază perfect pe stilul naivo-comic al lui Frank Capra, Billy Wilder reușește să rămână Billy Wilder. Dupa succesul fenomenal pe care l-a avut cu “Unora le Place Jazzul”, Wilder a beneficiat de o libertate artistică aproape unică pentru acea vreme. El a ales , ca și următor proiect, un remake neconvențional dupa musicalul francez “Irma la Douce” distribuindu-l în rolul principal pe actorul său preferat: Jack Lemmon. Spunem neconvențional pentru că deși este bazat pe un musical filmul are foarte puține și foarte scurte momente muzicale iar cântecele de pe coloana sonoră nu sunt desprinse din producția pariziană cu pricina. “Irma cea Dulce” reușește să facă ceea ce puține comedii reușesc: pe lângă râsete, filmul îți stârnește și două, trei lacrimi dar trage și niște concluzii cât se poate de palpabile și aplicabile; cea mai importanta ar fi: dragostea e oarbă!
Filmul lui Wilder spune povestea lui Nestor Patou (Jack Lemmon) , un polițist cinstit și extrem de naiv care este transferat dintr-o zonă rezidențială din Paris într-un cartier mai urban și un pic mai mărginaș al orașului. Acolo descoperă corupția și delăsarea , însă acest lucru nu îl pune pe gânduri. Nestor își face conștiincios treaba organizând razii în zonele frecventate de damele de companie. Dupa o zi obositoare , în urma căreia mai multe doamne sunt închise, polițistul nostru se oprește într-un bar unde o cunoaste pe Irma cea Dulce (Shirley MacLaine) , o prostituată cu un șarm aparte. Fiindca totuși vorbim de o comedie , bineințeles că Nestor se îndrăgostește de Irma și nebunia poate incepe. Viața liniștitului polițist ia o turnură furtunos de amuzantă iar complicațiile și situațiile ridicole se țin lanț. Cu un umor sclipitor și de foarte bun gust Wilder ne arată cum adrenalina , recent descoperită din viața lui Nestor, îl transformă într-un cu totul alt om. Chimia dintre cei doi actori sporește hazul și autenticitatea scenelor iar situațiile întortocheate create de cei doi vor stârni , fără indoială, hohote de râs.
Un film usurel perfect pentru binedispunerea sistemului nervos. Personaje credule, personaje versate, situații dificile și mult mult umor. Nimeni nu se ia în serios în acest film dar asta s-a și dorit. Naivitatea lui Nestor Patou amintește de personajele lui Frank Capra însă Billy Wilder adaugă acestui lucru ochii , trecuți prin viață, ai Irmei și obține un produs savuros…de dulce.
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=bLQYsTNKaoU[/youtube]
Jack Lemmon va fi , fără îndoială, ținut minte pentru rolurile sale comice din filme precum acesta, însă de câteva ori el s-a aventurat și pe tărâmul dramei. Prima sa incercare , dovedită a fi extrem de reușită, a fost cu filmul “Zile cu Vin și Trandafiri”, film pe care vă invităm să-l vizionați în cadrul proiecției lunii noiembrie a CINEMATECII, ce va avea loc pe data de 15.11.2013 la Librăria Șt. O. Iosif. Intrarea este liberă!
