Proiecția lunii noiembrie – Zile cu Vin și Trandafiri

11/11/2013

Nu sunt un expert în materie de filme; nu am fost și nici nu voi fi. Dar pot afirma cu tărie că “Zile cu Vin și Trandafiri” este unul din cele mai bune și tulburătoare filme realizate vreodată, iar spațiul acestui articol nu mi-ar ajunge pentru a înșira toate argumentele care să susțină declarația de mai devreme. Filmul a fost realizat în 1962 , o perioadă de tranziție pentru cinemaul american. Dacă în Europa revoluția cinematografică începuse în 1960, prin surprinzătorul “L’Avventura” , a lui Michelangelo Antonioni, în America nu avea să vină decât în 1969 , când “Easy Rider” a schimbat definitiv regulile jocului. Așadar filmul lui Blake Edwards nu este nici cal nici măgar; este un pic cam melodramatic pentru a aparține noului val dar prea dureros de realist pentru a fi considerat un film al clasicismului hollywoodian. De asemenea “Zile cu Vin și Trandafiri” reprezintă primul film dramatic atât al regizorului Blake Edwards (faimos pentru seria “Pantera Roz” și al său simpatic detectiv Closeau) cât și pentru cei doi actori principali: Jack Lemmon și Lee Remick. Toți trei proveneau din mediul comediei și poate de aceea acest film este atât de bine făcut și jucat. Subiectul , destul de incomod, al alcoolismului este tratat într-o manieră tragicomică cât se poate de corectă, evitând tendința filmelor dramatice de a exagera durerea cauzată de acest viciu dar și pe cea a filmelor comice de a lua în derâdere o chestiune cât se poate de serioasă.

Joe Clay (Jack Lemmon) nu bea pentru că are vreo problemă de care vrea să uite (scuză clișeu a alcoolicilor). Joe Clay bea pentru că poate și pentru că vrea să-și trăiască viața într-o continuă petrecere. Kirsten (Lee Remick) bea pentru că vrea să-i țină companie lui Joe. Însă fără să vrea Joe ajunge , de la două pahare de martini la prânz, la statutul de șomer și de alcoolic. Tot fără să vrea, Kirsten ajunge de la un pahar de Brandi Alexander , pe care Joe i-l oferă spunându-i că are gust de ciocolată, la câteva sticle de whisky pe zi. Astfel motto-ul “viața ca o petrecere” îi transformă pe cei doi într-un cuplu disfuncțional de alcoolici. Ceea ce este impresionant în această poveste este că cei doi sunt disfuncționali doar prin prisma viciului; dragostea lor nu moare odată cu apariția alcoolului, ba mai mult , paradoxal, îi unește. Însă odată ce “petrecerea” începe să dea semne că este pe sfârșite viețile celor doi încep să ia turnuri dramatice iar consecințele alcoolismului încep să se reflecte din ce în ce mai vizibil. Există o scenă cutremurătoare în film în care Joe caută cu disperare o sticlă de whisky pe care a ascuns-o , de el însuși, într-o seră. Pentru că nu-și mai amintește exact unde a pus-o bărbatul începe să devasteze sera în disperare. Aici intervine măiestria actorului de comedie. Jack Lemmon strigă în agonie “I can’t find it”, reușind să transmită exact sentimentele mixte ce încearcă un om la beție. Acel râs-plâns pe care Lemmon îl afișează este o dovadă de măiestrie cinematografică pe care eu personal nu am mai regăsit-o, nereferindu-mă aici doar la filmele despre alcool. Acest film a arătat lumii potențialul ascuns al simpaticului Lemmon. Jack Lemmon va rămâne cu siguranță în memoria publicului pentru seria de comedii de succes pe care le-a realizat , cele mai cunoscute fiind cele în duet cu Walter Mathau sub regia lui Billy Wilder, însă rolurile sale dramatice (“Save the Tiger”, “Missing”, “China Syndrome” și bineînțeles filmul de față) l-au făcut cu adevărat mare.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=_tj2WDLrub0[/youtube]

Fiind inspirat dintr-o piesă de teatru este de așteptat că dialogul este unul de cel mai mare rafinament, iar cei doi actori principali oferă un tur de forță, fiind prezenți în aproape fiecare cadru împreună. Deși filmul color exista de mult “Zile cu Vin și Trandafiri” este alb-negru, tocmai pentru a ne concentra mai bine la drama personajelor ci nu la lumea din jurul lor.

Vă așteptăm deci vineri , pe data de 15 noiembrie, la ora 20:00 la librăria Șt. O. Iosif pentru a viziona un film cu adevărat remarcabil. Intrarea este liberă.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *