Varujan Vosganian: “A citi e un gest de smerenie. Nu stii totul si nu te sfiesti sa intrebi.”

28/01/2014

Sunteţi curiosi să aflaţi cum arată biblioteca unui scriitor? Câte volume conţine? Care este cartea, din biblioteca personală pe care o îndrăgeşte cel mai mult? Sunteţi curios să aflaţi ce cărţi şi-au propus scriitorii români să citească în perioada următoare? Vă doriţi să aveţi în biblioteca proprie cărţi cu autograful autorului?

Începând din 01.02.2013, Libris propune  proiectul Lumea cărţilor din perspectiva scriitorului, proiect care aduce mai aproape de public cei mai importanţi scriitori români ai momentului. Scriitorul care isi dezvăluie, în luna februarie din 2014, relația sa cu lectura și biblioteca personală  este… VARUJAN VOSGANIAN!


LIBRIS.RO: Sunteţi bibliofil? Cum arată biblioteca dumneavoastră? Câte volume conţine? Care este cea mai valoroasă carte pe care o aveţi în bibliotecă? Care este cartea, din biblioteca personală, pe care o îndrăgiţi cel mai mult? De ce?

VARUJAN VOSGANIAN: Nu sunt bibliofil în sensul tradiţional al termenului. Nu caut cărţi preţioase pentru alţii, ci cărţi preţioase pentru mine. Aşadar, dacă a fi bibliofil înseamnă să fii înconjurat de cărţi, atunci am fost bibliofil. Nici nu ştiu cum ar fi fost viaţa mea fără cărţi.Un adăpost fără cărămizi e un cort, nu o casă. Tot astfel şi viaţa mea, fără cărţi. Intr-un fel, eu sunt produsul cărţilor pe care le-am citit. Am multe cărţi, sunt peste tot în casă, nu le-am numărat niciodată. Cel mai mult mă simt legat de o ediţie 1964 Petit Larousse Illustré pe care, la rugămintea bunicului meu, mi l-a trimis un unchi tocmai din California. Acest dicţionar enciclopedic m-a însoţit în călătoriile copilăriei mele printre hărţi şi printre vremuri.

LIBRIS.RO: Cât timp alocaţi zilnic lecturii? Ce vă place să citiţi? Ce cărţi v-aţi propus să citiţi în perioada următoare?

VARJUAN VOSGANIAN: Citesc tot felul de lucruri, de la informaţii sintetizate în reviste de presă până la cărţi cu coperţi grele, încât nu le pot ţine în mână. Mi se pare că a citi e un gest de smerenie. Nu ştii totul şi nu te sfieşti să întrebi. Când citeşti devii contemporan cu cel pe care îl citeşti. E un lucru miraculos. Citesc cărţile pe care le primesc în dar. Tocmai am citit Maestro de Stelian Tănase. Citesc cărţi pe care le cumpăr. Adică, de curând, Andrei Makine – O femeie iubită. Citesc, de asemenea, cărţi în limbi străine, ca să exersez. Aşa s-a întâmplat, săptămâna trecută, cu Baila,baila de Haruki Murakami şi El laberinto de la soledad de Octavio Paz. Acum doresc să citesc cărţile unor scriitori români care sunt nominalizate printre cele mai bune ale anului trecut : Negustorul de începuturi de roman (Cartea Românească), de Matei Vișniec; Negru și Roșu (Polirom), de Ioan T. Morar; Urma (Cartea Românească), de Adrian Alui Gheorghe.

LIBRIS.RO: Cum vedeţi autorii români în contextul literaturii universale?

VARJUAN VOSGANIAN: Nu am complexul culturii mici. Nu cred că există culturi mici şi culturi mari. Culturile nu sunt ca munţii, să-i măsori cu metrul, ci ca făntânile, se măsoară în profunzimi. Dacă vrei să ştii cât de adâncă e o fântână, cât de răcoroasă îi e apa, trebuie să bei din ea. De aceea, nu cred că există culturi mici şi culturi mari, ci culturi mai mult sau mai puţin cunoscute. Problema culturii române este că trebuie să se facă mai cunoscută. Aş putea enumera oricând zece scritori români care ar fi meritat Premiul Nobel. Institutul Cultural Român a început un proiect meritoriu de traduceri. El trebuie continuat.

LIBRIS.RO: Ce le putem transmite tinerilor care nu citesc, şi nu numai tinerilor, pentru a-i face să prindă drag de carte, de lectură?

VARUJAN VOSGANIAN: La târgurile şi festivalurile de carte am văzut mulţi tineri. Ei cumpărau cărţi şi primeau mesajele scriitorilor cu deschidere. Nu e adevărat că tinerii nu citesc. Dar ei citesc altfel decât generaţiile trecute. Când citeşti google e tot un fel de a citi. Toată chestiunea e să transformi informaţia în cultură. Adică să te ajute să-ţi faci o viziune despre lume.

LIBRIS.RO: Pentru cititorii care încă nu v-au descoperit, ce le puteţi spune pentru a-i determina să vă lectureze cărţile? Cum îl recomandă Varujan Vosganian pe Varujan Vosganian?

VARUJAN VOSGANIAN: Cărţile mele nu mai sunt ale mele. Eu am scris Cartea şoaptelor şi Jocul celor o sută de Frunze, dar, într-un anumit fel, acum ele mă scriu pe mine. Sunt cărţi care nu pun concluzii. Eu aşa cred, concluziile omoară arta. Dacă pui concluzii nu mai ai nevoie de cititor. Cartea e doar o mărturie, judecătorul e cititorul. O carte pe care cititorul nu o continuă cu imaginaţia, cu emoţiile lui, e o carte care s-a scris degeaba. Cărţile mele au rămas neterminate. Au nevoie de tine, cititorule, ca să le scrii mai departe.

LIBRIS.RO: Dacă nu aţi scrie, cum altfel v-aţi elibera de “chemarea muzelor”?

VARUJAN VOSGANIAN: Nu ştiu. Am început să scriu de pe la cinci ani. Primele texte pe care le-am păstrat sunt de la opt ani. Nu ştiu cum ar fi viaţa mea fără scris pentru că viaţa mea nu a existat niciodată fără scris. Întreabă pe cineva cum ar fi să trăiască fără glandele endocrine. Literatura a fost secreţia mea endocrină. Nu zic că a fost bine sau rău. A fost, pur şi simplu. Cât despre cum recomand eu cărţile mele, nu ştiu ce să vă spun. Cărţile mele nu mai sunt ale mele, ele au o existenţă proprie, scriitorul a fost doar o prezenţă întâmplătoare. Va veni o zi când personajele vor veni să vegheze la căpătâiul meu.

Interviu realizat de Loredana Tudor, pentru www.libris.ro.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *