Despre dragoste si filosofi… la Clubul de Lectura

01/03/2014

În ultima zi a lunii februarie, când vremea e la fel de incertă și contradictorie precum starile indragostitilor, ne-am întâlnit pentru a discuta despre amor și filosofie, alături de o mulțime de oaspeți a căror prezență ne-a bucurat (amintindu-ne că nu trebuie să alegem un scriitor premiat cu Nobel pentru a stârni curiozități de lectură)

VINERI, 28.02.2014, la Librăria Șt.O.Iosif Brașov am găzduit o nouă ediție a CLUBULUI DE LECTURĂ, la care am schimbat impresii despre romanul-eseu semnat de Alain de Botton: ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT (Editura Humanitas, 2013).


Am deschis evenimentul, amintind faptul că romanul lui Alain de Botton reprezintă o încercare temerară de a scrie despre iubire dintr-o perspectivă inedita:  a trăitorului cu înclinații filosofice, a celui care se străduiește să reconcilieze tentația analizei cu abandonul în caruselul emoțiilor. Performanta lui Alain de Botton este aceea că reușește să evidențieze plauzibil, într-o construcție narativă deopotrivă erudită și  accesibilă, tensiunea dintre cele două condiționări în evoluția unei relații: responsabilitatea protagoniștilor și inevitabila eroziune realizată de timp și de intruziunea  accidentalului, hazardului pe care nu o putem decât accepta.

Claudiu Raicu a fost de părere că volumul scriitorului elvețian reflectă bine setea de iubire a protagoniștilor, de altfel universală, dar se concentrează prea puțin pe încercarea de a asuma iubirea în mod absolut și pe stradania de a căuta să îi asigure desăvârșirea. Pe de altă parte, tentativa de a filosofa pe marginea iubirii, ca îndrăgostit se dovedește mai degrabă autodistructivă atâta vreme cât smulge din caracterul tainic, sacru al intimității care nu ar trebui expusa obiectivarilor ce o pot altera.

[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=gJeymXsAJLw[/youtube]

Alți vorbitori au fost de părere că romanul nu este în primul rând unul de dragoste, ci mai degrabă o disecție, o analiză a unui cadavru amoros, o scriitură , pe cât de erudită și de cuceritoare, pe atât de periculoasă pentru tineri, cărora le poate răpi, neutraliza posibilitatea îndrăgostirii depline. Alain de Botton are o putere de analiză profundă, dar analiza sa presupune, ca de altfel orice analiză filosofică, o anumită detașare, tocmai de aceea ea devine posibilă doar atunci când relația e privită retrospectiv, nicidecum în prezentul ei.

[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=pi6GN7f-Lw8[/youtube]

Carmen Florescu a sugerat faptul că disputa dintre emoție și rațiune, mai ales în punctul ei culminant al stării de îndrăgostire nu va putea fi tranșată nici de analiza filosofică, nici de pozitivismul romantic. Dincolo de paradoxurile care se nasc din această dispută și care sunt evocate cu brio de Alain de Botton, cartea scriitorului elvețian este interesantă și pentru explorarea altor teme, conexe amorului dar și autonome , precum felul în care identitatea noastră rămâne dependentă, in ceea ce priveste confirmarea ei,  de cei din jurul nostru.

[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=M3d-yIrNeK8[/youtube]

Virgil Borcan a apreciat faptul că, în ciuda rafinamentului și a erudiției sale, autorul nu explicitează tipul de iubire pe care îl analizează, sugerând, implicit, că ar fi vorba mai degrabă de superficialul eros și nu de profunda agape. De asemenea, vorbitorul a considerat că, în ciuda faptului că întreagul model amoros european (urmărit, în manifestările sale, inclusiv în cartea lui de Botton) e tributar trubadurilor francezi de secol XII, autorul trece prea ușor, cu o oarecare neglijență, peste explorarea acestei surse. Pe de altă parte Virgil Borcan a apreciat că protagonistul eseurilor își merită până la urmă soarta, atâta timp cât nu ezită să facă un exces autodistructiv de rațiune intr-o exeprienta in care acest amestec rational abundent poate fi vatamator in cele din urma.

[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=xJyY5Ud6GOg[/youtube]

Maria Anghelescu a sugerat faptul că aprecierile de pe coperta a 4-a a cărții au acoperire în conținutul romanului, deși povestea sa este în primul rând un pretext pentru analize și reflecții și nu un nod de interes primar pentru cititor sau pentru autor (având pe alocuri nuanțe neverosimile). Pentru vorbitoare, cartea a devenit amuzantă abia în momentul în care personajul principal a decis să se sinucidă (cu un flacon de vitamina C) și când autorul și-a imaginat dialoguri terapeutice cu Emma Bovary.

[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=eM3o57bfWz0[/youtube]

S-a discutat, de asemenea, despre fatalitatea iubirii, despre posibilitatea de a învăța din eșecurile amoroase, despre rolul curativ și distructiv al reflecțiilor, despre (i)repetibilitatea dragostei adevărate etc. . În compania ceaiului cald, a controverselor fierbinți și a anecdotelor ocazionale, am încheiat o nouă ediție a Clubului de Lectură.

Romanul lui Alain de Botton, ESEURI DE INDRAGOSTIT  e disponibil pe www.libris.ro

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *