În primele zile ale lunii martie, la Librăria Șt.O.Iosif Brașov am avut parte de o după amiază cu nuanțe ușor ironice: cu puțin timp înaintea Zilei Femeii am organizat un eveniment care a celebrat talentul unui.. bărbat, un eveniment care a adus, la început de primăvară o carte care trimite mai degrabă, cel puțin prin titlu, la anotimpul rece, la iarnă. Nu am avut nevoie de potriviri calendaristice și nici de armonizări contextuale, când a fost vorba să primim vizita unei personalități remarcabile la o lansare organizată în colaborare cu Facultatea de Litere de la Brașov.
VINERI, 7.03.2014, la Librăria Șt.O.Iosif Brașov am găzduit lansarea romanului LA NOI, CÂND VINE IARNA (Editura Polirom, 2013), de Mircea Diaconu, în compania unei asistențe numeroase și a unor vorbitori cât se poate de convingători.
Am deschis evenimentul amintind câteva repere din biografia autorului, exprimându-mi certitudinea că această reeditare a romanului LA NOI, CÂND VINE IARNA va avea un destin mult mai luminos decât cartea semnată de personajul interpretat de Mircea Diaconu în filmul Filantropica (un tiraj din care se vânduseră „fix trei exemplare”). Romanul pe care l-am lansat astăzi la Brașov propune o perspectivă cu totul aparte, tandru-amară asupra unui deceniu stigamtizat, în care marile drame aduse de urgia comunistă se filtrează selectiv și se insinuează subtil printre preocuparile unui băiețel ce își petrece copilăria la finalul anilor 50.
ADRIAN LĂCĂTUȘ a apreciat reușita lui Mircea Diaconu de a inventa un discurs al copilăriei, atâta timp cât o asemenea abordare perspectivală narativă este întotdeauna riscantă, fără garanții de izbândă pentru orice scriitor. Acest discurs este cu atât mai convingător, atâta timp cât integrează elemente lirice și fantastice și nu dă niciodată senzația de premeditare: protagonistul din romanul lui Mircea Diaconu nu pare să vrea să spună o poveste, ci povestea se recreează singură din impresiile naratorului involuntar. Deși se proiectează temporal și spațial într-o perioadă tristă, delicată din istoria României, romanul lui Mircea Diaconu sugerează discret marile drame și neajunsuri, oferind o atitudine neutră, mascată de inocența copilăriei asupra obsedantului deceniu. La noi, când vine iarna este o reeditare binevenită care se citește dintr-o suflare și care va ajunge în galeria marilor romane ale copilăriei.
RUXANDRA IVĂNCESCU a vorbit despre cartea lui Mircea Diaconu ca despre un material didactic deosebit. Formula propusă de autor care integrează și un detective-storu ascuns dar atinge și teme literare conexe copilăriei (prima dragoste) toate integrate cât se poate de firesc, în așa fel încât cititorul nu remarcă artificiile, cusătura narativă. Perspectivele și tehnicile antrenate de Mircea Diaconu i-au amintit vorbitoarei de creația lui Faulkner (Zgomotul și furia) dar și de cea a lui Nicolae Breban (Animale bolnave).
ANDREI BODIU și-a amintit de prima ediție a romanului lansat în această după amiază – o carte apărută în anii 80, la Editura Ion Creangă, cu un aspect nu tocmai atractiv dar care s-a distribuit într-un tiraj foarte mare. Cartea reușește să treacă proba timpului și rămâne la fel de cuceritoare și astăzi, la aproape 34 de ani de la apariție, prin fluiditatea lecturii, prin felul în care pune față în față inocența cu o lume în transformare. Dramele trăite de familia protagonistului sunt atenuate, fragmentate, când sunt privite prin ochii unui copil. Mesajul cărții este acela că un copil care trăiește înconjurat de dragostea părinților și a fraților poate fi astfel salvat de o epocă nefastă (vârsta copilăriei își dovedește, așadar virtuțile eterne, dincolo de tensionata și imprevizibila scenă istorică). Andrei Bodiu a fost de părere că există o legătură între prozatorul Mircea Diaconu și actorul Mircea Diaconu prin reușita de a imprima un aer firesc, normal, natural personajelor sale, atât pe scenă cât și între pagini.
MIRCEA DIACONU a reținut atenția publicului și l-a încântat cu împărtășirea unor amintiri inedite și chiar cu câteva lecții de actorie. Invitatul nostru a vorbit despre relația sa aparte cu lectura, despre dimensiunile ei salvatoare, despre originea bibliotecii sale din copilărie (formată din cărțile dintr-un conac al unui general care urmau să fie arse de regimul comunist). Vorbitorul a mărturisit de ce a scris doar trei cărți în toată cariera sa (pentru că a făcut-o doar în concediile medicale – chiar și La noi, când vine iarna e un roman scris într-o pauză de hepatită, la țară, într-o lună și jumătate) și a reliefat, anecdotic momentele care l-au împins spre a-și așterne proiecțiile imaginare pe foaie (totul a pornit cu o necesitate de descărcare nervoasă). Mircea Diaconu a vorbit de asemenea despre studenție, despre momentul în care a decis să se dedice, să se specializeze în personaje „banale” dar a vorbit și despre regretul de a nu fi apucat să se aplece mai mult asupra pasiunii scriitoricești.
Mircea Diaconu a spart tiparele personajelor sale obișnuite și a devenit, măcar pentru câteva zeci de minute, o figură aparte, cuceritoare și particulară. Sperăm ca feedbackul pozitiv oferit de cititorii brașoveni și interesul acordat cărții LA NOI, CÂND VINE IARNA, să-l încurajeze pe scriitor să își reia vechea preocupare, fără să mai aștepte neapărat un nou concediu medical.
A fost o după amiază frumoasă și reconfortantă în compania unei cărți și a unui invitat memorabil. Mulțumim lui Mircea Diaconu că a ales să-și lanseze cartea și la Brașov, mulțumim cadrelor didactice de la Facultatea de Litere că au sprijinit promovarea acestei reeditări și mulțumim publicului pentru prezență.
Volumul LA NOI, CÂND VINE IARNA (Editura Polirom,2013) de Mircea Diaconu e disponibil și pe www.libris.ro.
