Proiecția lunii martie – Unora le place Jazz-ul

09/03/2014

Este Marilyn Monroe una din cele mai netalentate actrițe a tuturor timpurilor? Probabil că da. Este Marilyn Monroe cel mai mare star de cinema al tuturor timpurilor? CU SIGURANȚĂ! Pentru că da! trebuie făcută distincția dintre actor și star de cinema – Bruce Willis este star de cinema, Daniel Day-Lewis este actor. Până la Marilyn Monroe aceasta diferențiere nu se făcea. Însă Monroe a fost , înainte de toate, un fenomen. Lumea nu se mai sătura de ea. Oriunde mergea oamenii se călcau în picioare pentru a surprinde , preț de câteva secunde, măcar o privire a acesteia. Totuși , aceeași oameni recunoșteau că filmele ei nu sunt strălucite. Desigur că au existat (și încă exista) excepții de dublă valență actor/star de cinema (de exemplu Alain Delon), însă la Marilyn Monroe nu a fost cazul; personalitatea ei publică și simpla ei prezență erau mult prea mari pentru a mai fi loc de altceva.

Perioada de glorie a Normei Jean Mortenson aka Marilyn Monroe s-a petrecut la sfârșitul anilor ’50, o perioadă de tranziție pentru cinemaul mondial. Așa-zisa epoca de aur a Hollywoodului era pe moarte. Filmele pozitive și visătoare pierdeau teren în fața cineaștilor tineri, care aderau manifestului de film , formulat de Truffaut și Tarkovski, conform căruia arta imită viața. Această estetică artistică a rămas populară până în zilele noastre. În Europa , lucrurile deja începuseră să se miște în acea direcție: pionierii (între timp ajunși veterani) “noului val” , Roberto Rossellini și Jean-Pierre Melville, au pavat drumul către explozia filmului de artă. În 1960 apare “A Bout de Souffle” , în regia vizionarului Jean-Luc Godard. Acest film avea să schimbe optica filmului pentru totdeauna iar , fără nici o exagerare, o mare parte din cinematografia post 1960 datorează acestui film totul. Din păcate această revelație cinematografică a însemnat moartea filmelor americane naive și sentimentale , așa zisele “feel good movies”. Și atunci ce nevoie mai era pentru Marilyn Monroe? Una foarte mare pentru că cei care nu au căzut la picioarele lui Godard aveau nevoie de un simbol de care să se agațe, un simbol care să le arate că universul lor magic nu a dispărut. Marilyn Monroe a fost acel simbol de care nostalgicii și iubitori de glamour aveau nevoie. Moarte ei prematură din 1962 i-a sporit și mai mult statutul de simbol, de voce a unei generații; generație ce vroia ca filmul să rămână în continuare o fantezie ce-ți induce acea stare de bine. Toate aceste conjuncturi și circumstanțe au făcut din “Unora le Place Jazz-ul” , apărut în 1959, unul din cele mai populare filme din istoria cinematografiei. Asta nu înseamnă nici pe departe că “Unora le Place Jazz-ul” nu este film foarte bun care ar sta în picioare în orice deceniu.

Povestea filmului? Una simplă și atrăgătoare. Doi muzicieni din Chicago asistă , involuntar, la o reglare de conturi între mafioți. Cuprinși de frică Joe (Tony Curtis) și Jerry (Jack Lemmon) pleacă spre Florida unde se alătură unei trupe de jazz feminine , devenind astfel Josephine și Daphne. Lucrurile se complică , într-un mod cât se poate de amuzant, atunci când cântăreața Sugar Kane (Marilyn Monroe) se îndrăgostește de Josephine, un playboy grizonat se îndrăgostește de Daphne iar mafia din Chicago vine pe urmele lor. Desigur că succesiunea de scene amuzante și turnurile ilare pe care le ia filmul ne vor provoca un râs sănătos însă farmecul va proveni de la inegalabila Marilyn Monroe. Chiar asa cum era (conștientă de inabilitatea ei actoricească și cuprinsă de diverse atacuri de panică alimentate de alcool și somnifere) Marilyn Monroe a reușit să transpună pe ecran o jovialitate vitală. Aceea stare de bine de care vorbește toată lumea , mulți dintre ei neștiind exact la ce se referă, prinde formă în cântecele și glumițele lui Monroe. Iar publicul asta va vedea. Chiar dacă toți participanții la film au jurat că nu vor mai lucra niciodată cu Monroe niciunul dintre ei nu avut vreodată puterea să-i conteste farmecul acesteia. Totuși , cea mai cunoscută replică a acestui film (și una din cele mai cunoscute replici în general) nu îi aparține lui Monroe. Replica “ei bine, nimeni nu e perfect” definește cu o exactitate matematică acest film dar și viața în general: imperfectă și plină de surprize.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=2OhdD5n405I[/youtube]

Din păcate Marilyn Monroe avea să moară la doar 3 ani după acest film la vârsta de doar 36 de ani. Și chiar dacă persoana ne-a părăsit, faima ei nu ne va părăsii niciodată. Vă invităm , așadar, la proiecția unui film “de bine” , întruchipat de “Unora le Place Jazz-ul”, vineri , 14.03.2014, la ora 20:00, la Librăria Șt. O. Iosif. Intrarea este liberă!

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *