Tara cu un singur gras

11/03/2014

petrisorO dictatură izolată și crudă, un tărâm  al legendelor monstruoase, al abuzurilor și al triumfului propagandei – toate aceste descrieri pot fi asociate lejer cu ceea ce Adelin Petrisor numea in albumul sau de fotografii inedite, un lagăr cât o țară – e vorba despre Coreea de Nord. Cine să scoată la iveală cotidianul apăsător și abuziv, monstruoasa manipulare și opresiunea politică și administrativă , cine să facă transparentă, pentru opinia publică opacitatea minuțios asamblată de regimul de la Phenian cu cele mai laborioase eforturi? Două categorii de oameni: supraviețuitorii care au evadat, prin șansă, din această închisoare națională ambalată în republică populară și ceea ce aș putea numi vânătorii de infernuri: reporteri suficient de îndrăzneți, experimentați și perseverenți care  plonjează, asumându-și  toate riscurile de rigoare, în cele mai amenințătoare zone de pe glob pentru a valida evenimente și situații care ar risca altfel să plutească undeva la granița cu mitologicul. Din această a doua categorie, a vânătorilor de infernuri pare să facă parte și Adelin Petrișor, un reporter care și-a însușit de ani de zile, responsabilitatea transmisiilor din cele mai fierbinți locuri de pe glob precum Irak, Egipt, Liban sau Coreea de Nord. După ce am citit povestea unui tânăr care a reușit să fugă din Coreea de Nord (Evadare din Lagărul 14, volum apărut la Editura Corint) , eram curios să decelez și felul în care se dezvăluie Coreea de Nord străinilor, a jurnaliștilor incomozi și pregătiți, suficient de norocoși să primească o viză pentru această destinație. Volumul lui Adelin Petrișor a venit exact în întâmpinarea acestei curiozități

Animat de o dorință a călătoriei într-o realitate paralelă (o realitate pe care ar fi traversat-o probabil și România, dacă regimul comunist nu ar fi fost răsturnat), autorul volumului  publicat la Editura Polirom și-a propus să ajungă în Coreea de Nord, încercare care a întâmpinat o mulțime de dificultăți. A fost nevoie de ani buni, zeci de faxuri, telefoane și discuții cu ambasadorul, precum și de întâmplarea apropierii unei  aniversări cu semnificații importante pentru Coreea de Nord, pentru a stimula bunăvoința autorităților din capătul Asiei. Așteptarea a meritat, iar volumul lui Adelin Petrișor relatează fiecare etapă a călătoriei. În ciuda eforturilor de proporții întreprinse de oficialii nord-coreeni, de a-i ține pe invitații străini într-un balon de sticlă mată, personalizat, de a-i feri de realitatea cotidiană a regimului de la Phenian, ochii vigilenți și mintea trecută deja prin experiența unei dictaturi demască lejer trucurile și evidentiaza găurile din cortina glorioasă cu care Coreea de Nord caută să pastreze aparențele.

Adelin Petrișor vorbește despre momentul sosirii pe aeroportul din Phenian, despre participarea la o întâlnire publică, alături de mii de localnici, cu Kim Jong Un, despre paradele militare și desfășurările spectaculoase de pe stadioane și chiar despre Paștele petrecut în capătul Asiei și despre solidaritatea jurnaliștilor prinși în situații extreme. Coreea de Nord se dezvăluie drept o țară cenușie, cu galantarele goale, în care shop-urile sunt culmea onirică a oricărui consumator, în care compania aeriană nu are pagină web și zboară cu o flotă veche de 40 de ani, în care oamenii stau la rând pentru a se închina ritualic în fața statuilor conducătorilor, în care propaganda e omniprezentă în difuzoarele din fiecare apartament (fără ca acestea să poate fi oprite), în care liderii par să joace la cacealma când lansează amenințări militare (în ciuda numărului mare de soldați și a puterii nucleare, dotarea militară este precară și depășită), o țară consturită pe doctrina utopică juche (prin noi înșine) care preferă sacrificarea bunăstării și vieții cetățenilor pentru a-și asigura validarea ideologică. Sunt o serie de cadre de-a dreptul cinematografice în cartea lui Adelin Petrișor: imaginea liderului Kim Jong Un, aparent singurul gras din Coreea de Nord (un răsfățat al fast-foodului, cu aspect de băiețel scăpat la bombonieră) ce amintește cert de porcii din romanul lui Orwell, Ferma animalelor, pustietatea imenselor bulevarde din centrul Phenianului, liniștea copleșitoare a mulțimii adunată cu ore înainte pentru a-l vedea și a-l aplauda pe președintele țării, oamenii obișnuiți care izbucnesc în plâns, care sunt paralizați de întrebări banale din partea jurnaliștilor (anticipând parcă faptul că nici un răspuns nu îi va salva de o persecuție ulterioară), ghizii care reușesc de prea puține ori să acopere aparențele și judecățile vizitatorilor, asumând o naivitate vizibil ipocrită.

Cartea lui Adelin Petrișor (care include si câteva din fotografiile realizate de autor) este produsul firesc al responsabilității  oricărui vânător de infernuri: experiențe limită dublate de luciditatea observațională a  jurnalistului puse la dispoziția publicului. Este poate una dintre puținele cărți care mai amintesc de funcția presei drept un câine de pază al democrației – o carte avertisment despre pericolele și consecințele totalitarismului, o carte care și-ar putea aduce și ea contribuția la consemnarea falimentului unor proiecte politice de asemenea natură.

Vă așteptăm la  ediția a XI-a a Târgului Internațional de Carte și Muzică de la Brașov la o întâlnire cu Adelin Petrișor și o discuție pe marginea volumelor sale: RĂZBOAIELE MELE și ȚARA CU UN SINGUR GRAS!

TARA CU UN SINGUR GRAS – Adelin Petrisor, Editura Polirom, 2013

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.

One Comment

  • ellamyway 03/09/2014 at 4:46 pm

    Am citit-o și eu recent și am scris un pic despre ea aici: ellamyway.wordpress.com/2014/08/23/tara-cu-un-singur-gras-de-adelin-petrisor/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *