O seară ploioasă, pe undeva musonică, aici la Brașov a pregătit terenul pentru evenimentul de astazi. Ploaia de seara a amintit de atmosfera junglelor asiatice, atmosferă pe care am redescoperit-o într-un film cu greutate, o poveste despre pierderea inocenței, o poveste despre limitele umanității și încercarea de a privi dincolo de tragediile produse de războaie.
VINERI, 11.04.2014, la Librăria Șt.O.Iosif Brașov am găzduit o nouă ediție a CINEMATECII. În luna aprilie am proiectat pentru brașoveni producția lui Oliver Stone din 1986, cu Charlie Sheen, Tom Berenger și Willem Defoe: PLUTONUL.
Ca întotdeauna, Horia Nilescu a deschis evenimentul amintind că filmul lui Oliver Stone abordează un decor și un conflict care a trezit interesul cineaștilor americani, în producții precum Deer Hunter, Apocalypse now sau Casualties of War. Spre deosebire de celelalte producții, pelicula lui Stone, ca de altfel întreaga trilogie dedicată războiului din Vietnam (care mai cuprinde și Born on the 4th of July și Heaven and Earth) este inspirată chiar din experiența regizorului, cel care, în tinerețe s-a înrolat din proprie inițiativă pentru a lupta pe frontul asiatic.
La fel precum protagonistul filmului, Chris Taylor (intrepretat de Charlie Sheen) care crede în legitimitatea războiului și în misiunea de apărare a valorilor americane și Oliver Stone a crezut că acea confruntare din Vietnam are un fundament și un obiectiv nobil. Trăind realitățile războiului, Oliver Stone a promis că, dacă va supraviețui va realiza un film despre atrocitățile și absurditatea celor petrecute acolo. Așadar Plutonul este rezultatul acestei promisiuni, un film care a avut nevoie de mai bine de 7 ani pentru a ieși la lumină, atâta timp cât nimeni nu voia să finanțeze un film care surprinde soldații americani în postura unor dezechilibrați vulnerabili, chinuiți de presiunea psihologică, fizică, încercând să evadeze prin halucinogene și cruzime, s-a impus ca unul dintre cele mai convingătoare pelicule antirăzboi din ultimele decade.
Realizarea acestui film e a fost la fel de dură precum realitățile portretizate: Oliver Stone și-a înfometat actorii, l-a abuzat verbal și psihic pe Charlie Sheen, căutând să îi transmită cât mai convingător acea stare de epuizare și eroziune psihică a pifanului aterizat într-o lume în care crimele înfrâng umanitatea. Filmul a redefinit imaginea unor actori precum Tom Berenger sau Willem Defoe, identificați, până la Plutonul, cu un cu totul alt gen de personaje decât cele pe care le interpretează în producția lui Stone.
Horia a comparat filmul cu o partitură muzicală în care întrebările încapsulate în anumite secvențe primesc, la început, răspunsul în alte secvențe, în vreme ce, mai apoi, pelicula lui Stone lasă locul doar unor interogații adânci, pentru spectatorii care, inevitabil, își vor fi pierdut inocența după vizionarea peliculei, la fel ca protagoniștii de pe ecran.
Vă mulțumim pentru participare și vă așteptăm la proiecția din luna mai!