Rațiune și Simțire

25/07/2014

CapturăÎntotdeauna m-am simțit atras de filmele vizuale; filmele care sunt frumoase în sensul cât mai propriu al cuvântului. Le-am preferat în fața filmelor minimaliste (chiar dacă de ceva vreme am ajuns să înțeleg și să apreciez și frumusețea acestora). Am preferat “Thin Red Line” sau “2001:A Space Odyssey” în fața unor filme ca “Hour of the Wolf” sau “Un Prophete”. Din filmele vizuale le-am preferat întotdeauna pe cele cu peisaj rural în fața celor urbane. Am preferat “Tess” sau “Days of Heaven” în fața unor producții ca și “Clockers” sau “Run, Lola, Run”. Din filmele vizuale cu cadru rural am preferat întotdeauna peisajele de epocă în detrimentul contemporaneității. Aici lista mea ar fi foarte lungă; fără să mă gândesc amintesc de “The Duellists”, “Barry Lyndon”, “Novecento”, “Siberiade”, “McCabe and Mrs. Miller”, “Fitzcarraldo” și multe altele. Unul din filmele care îndeplinește toate aceste criterii și care va rămâne mereu aproape de sufletul meu este “Rațiune și Simțire”, un film superb care te vrăjește de la primul și până la ultimul cadru. Deși cartea nu mi-a lăsat o impresie puternică și nu am fost niciodată un fan al literaturii romantice (în special cea practicată în Marea Britanie de Surorile Bronte, Jane Austen sau Charles Dickens), filmul m-a cucerit și m-a făcut un părtaș pătimaș al poveștii.

Drama surorilor Dashwood o cunoaște toată lumea întrucât romanul “Rațiune și Simțire” , al binecunoscutei autoare Jane Austen, este unul de marcă în literatura universală. Pe scurt: după moartea domnului Dashwood, surorile Elinor (Emma Thompson) și Marianne (Kate Winslet), primesc ca moștenire doar numele nobiliar întrucât averea familiei este aproape inexistentă. Singura lor șansă de supraviețuire și de salvare a moșiei este să se mărite și nu oricum ci cu bărbați cu un potențial financiar ridicat. Riscul să rămână fete bătrâne le apasă pe cele două surori , care au o abordare de viață total diferită: Elinor este cea mai în vârstă reprezentând rațiunea iar Marianne este cea tânără și zglobie reprezentând simțirea. Cele două par aș găsi fericirea în persoane total opuse firii lor: Elinor este curtată de Edward Ferrars (Hugh Grant), un om mereu pus pe șotii însă un pic cam timid, iar Marianne este “vânată” de colonelul Brandon (Alan Rickman), un bărbat în vârstă rigid însă cu un suflet mare. Peripețiile surorilor prin viață ne vor smulge lacrimi, zâmbete dar mai ales ne vom face să ne gândim la efemerul din existența noastră și la diferența dintre iubire și resemnare.

Se spune, că atunci când vine vorba de film cei mai buni oameni pentru a spune poveștile clasice de limba engleză (fie ele britanice sau americane) sunt regizorii non-englezi sau non-americani. Această regulă nescrisă este confirmată de acest film în spatele căruia se află regizorul taiwanez Ang Lee. Mai mult decât atât, acesta este primul său film în limba engleză. Dinainte să vină la Hollywood Ang Lee și-a creat o reputație de regizor de film de artă extrem de prolific. Filme precum controversatul “Banchetul de Nuntă” sau excelentul “Mănâncă.Bea.Bărbați.Femei” au captat atenția întregului mapamond; atenție propulsată de numeroasele premii câștigate de cele două filme. Astfel Ang Lee a urmat traseul oricărui regizor mare care depășește barierele propriei sale țări și limbi. A ajuns la Hollywood unde a realizat unele din cele mai impresionante capodopere moderne (“The Ice Storm” sau “Brokeback Mountain”), revenind totuși de două ori în Taiwanul natal și dând lovitura de fiecare dată: prima oară cu inconfundabilul “Tigru și Dragon” și a doua oară cu ultra-senzualul “Ultima Dorință”. În “Rațiune și Simțire” Ang Lee se simte ca la el acasă reușind (și datorită scenariului foarte bine scris de Emma Thompson) să treacă peste diferențele imense de cultură și ideologie dintre Europa și Asia. Un atu l-a constituit , poate, și faptul că Ang Lee nu a citit celebrul roman nesimțindu-se astfel intimidat de responsabilitatea ce îi era pusă pe umeri de milioanele de cititori. Astfel “Rațiune și Simțire” a devenit un film de referință, un film a cărei tematică nu este nouă sau originală dar al cărui mesaj puternic ne îndeamnă pe toți la supraviețuire avându-le modele pe temerarele surori Dashwood.

http://www.youtube.com/watch?v=Ns17RQr1yK8

Cu Ang Lee ne vom întâlni pe data de 8 august 2014 (vineri), la ora 20:00 la Librăria Șt. O. Iosif când vom vedea împreună “Viața lui Pi”, un alt film vizual plasat însă în cu totul alte sfere. Intrarea este liberă!

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *