Uranus Park

27/07/2014

uranusCând am ajuns în București, undeva prin 2004, m-am lovit, ca orice proaspat student,  de inevitabila căutare a spațiului locativ de inchiriat. Iar dacă la început am avut noroc, pe ultima sută de metri, și am prins o garsonieră într-o zonă decentă a cartierului Militari, prin pile, chiar înaintea începerii anului universitar, a doua oară, în pragul crizei economice, am luat Bucureștiul  la pas și site-urile la deget, în căutarea unui preț mai bun… o misiune care nu s-a dovedit deloc ușoară  – prețurile explodaseră și atinseseră cote de-a dreptul obscene, în vreme ce agențiile imobiliare împânziseră parterele de bloc iar șantierele apăruseră peste tot, ca ciupercile după ploaie. România și mai ales Bucureștiul se dovedeau, în acea perioadă, o mină de aur pentru speculanții imobiliari. Premisele atractive pentru această situație care a escaladat în mai puțin de 10 ani și s-a prăbușit răsunător, începând cu 2008 le decelăm în romanul lui M Duțescu: fond construit nevalorificat, coruptie, legislatie incompletă, dezorientare, inflație, bani câștigați ușor din afaceri cu statul care trebuiau într-un fel sau altul rulați, muncă la negru, corupție, administrație publică incompetentă, corupție.

Uranus Park e o poveste proiectată în jungla real-estate din Bucureștiul postdouămiist, avându-l ca protagonist pe  tânărul arhitect Horia, aflat în situația de a-și negocia permanent caracterul onorabil al profesiei sale, pe drumul dobândirii unui trai decent.  După ce a învățat timp de 6 ani, zile și nopți, la o facultate ucigătoare, Horia speră la un venit acceptabil, într-o societate aflată în plină dezvoltare. Fără să aibă la inceput resurse să-și deschidă un birou de arhitectura propriu, dispus să accepte proiecte de orice proporție care să-i asigure supraviețuirea, Horia se va intersecta în cele din urmă cu băieții descurcăreți, cu rechinii versați, unii mai mari, alții mai mici, toți antrenând în esență metode similare pe piața construcțiilor și a imobiliarelor. Visul prosperitărții progresive al arhitectului e dinamitat în cele din urmă de filosofia românească aliată cu flerul speculanților străini: înavuțire prin înșelăciuni de diverse proporții – rețeta arhicunoscută: te mulțumești cu maximul de calitate pe care îl pot oferi cea mai ieftină mână de lucru și cele mai ieftine materiale. Dar atunci când, ca tânăr absolvent, ești nevoit să proiectezi case personale făcute cu fonduri europene (pui mai multe băi și zici că e pensiune, dacă întreabă cineva), când ești dus cu zăhărelul de  clienții neserioși (care ajung să îți stabilească ei tarifele pentru proiectele tale zadarnice), atunci când ai de a face mai mult cu acte, hârtii și drumuri și mai puțin cu munca intelectuală, desigur că proiectele provocatoare ale băieților deștepți îți deschid orizontul unor satisfacții profesionale și al unor venituri substanțiale, chiar dacă totul se desfășoară fără garanții și sub exigența unor deadlineuri copleșitoare.

După o scurtă colaborare cu un maistru-arhitect sosit din Italia care derulează proiecte de construcții cu muncitori angajați la negru, în condiții de risc maxim, Horia acceptă propunerea afaceristului cameleonic, Radu Corneliu,  un personaj cu o ascensiune profesională dubioasă (născut în Rahova, ajuns comerciant de limuzine și apoi intrat pe piața imobiliară) de a dezvolta un  cartier rezidențial de lux în inima Bucureștiului: Uranus Park. Romanul lui M Duțescu acoperă, în cea mai mare parte, eforturile lui Horia de a duce la bun sfârșit acest proiect: de la pregătirea dosarului proiectului, până la  convingerea investitorilor străini  și  obținerea certificatul de urbanism și de construcție (labirintul șpăgilor și al sforilor trase în acest sens depășește orice imaginație a cititorului obișnuit) -totul plasat  sub spectrul amenințării că arhitectul poate fi oricând înlocuit și fără sa existe o garanție a achitării onorariului.  Zbaterea supraviețuirii profesionale a lui Horia (dezvăluită concludent în to-do-list-urile care apar în carte) e dublată de criza personală și senzația de sufocare nu doar a sa, cât a unei generații – întâlnirea lui Horia  cu foștii colegi dar și prezentele feminine neconvingătoare din viata lui Horia confirmă frustrarea, sentimentul de ratare, de sărăcie, de micime și de înstrăinare de care suferă acești debutanți rătăciți într-o lume cu reguli dure, imprevizibile, o lume în care, pentru a reuși, trebuie să accepți statutul de instrument temporar al escrocilor oportuniști.

Romanul lui M Duțescu este o poveste despre falimentul unei generații – o generație tânără care visează să transforme lumea dar care rămâne împotmolită într-un univers încâlcit, în care unica rețetă pentru o viață mai bună pare să fie complicitatea la acțiunile unui regim economic și profesional sălbătic care își exercită teroarea și amenințarea de sub aparențele profesionalismului onorabil. Alături de alte romane precum Deadline al Adinei Rosetti, Cum să faci primul milion al lui Bogdan Costin, și romanul lui M Duțescu contribuie la întregirea poveștii pervertirii middle-classului contemporan postdecembrist – e vorba de generații care, chiar dacă nu mai sunt sufocate de eterna fantomă comunistă, sunt strivite de noul și vigurosul căpcăun capitalist.

URANUS PARK – M.Dutescu – Editura Polirom, 2014

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.

 

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *