Proiecția lunii august – Viața lui Pi

03/08/2014

Viata lui PiÎn ziua de astăzi filmele vizuale sunt mult mai ușor de realizat decât în trecut. Dacă pentru a realiza filme precum “Days of Heaven” sau “Ran” se pierdea foarte mult timp cautând locații superbe, așteptând poziția ideală a soarelui, ploi, ninsori, apusuri, răsărituri, în ziua de astăzi aproape totul se face pe computer prin tehnica numită CGI. Astfel pentru filme ca “300” nu a fost nevoie o deplasare în Grecia sau într-o locație asemănătoare – totul s-a făcut într-un studio de la Hollywood. Filme precum “Avatar” au fost realizate exclusiv CGI în studio; în comparație cu SF-urile clasice (“2001: A Space Odissey” sau “Solaris”) realizate în decoruri imaginate și construite de mintea și mâna umană. A nu se înțelege că acest lucru este un lucru rău. Nici pe departe; tehnologia avansată deschide porțile către posibilități nelimitate bucurând astfel ochiul și mintea. Singura problemă a CGI-ului este că evoluează atât de repede încât oricât de spectaculos ar arăta un film el va fi foarte rapid depășit de altul care beneficiază de o tehnică grafică un pic mai avansată , și așa mai departe…astfel se ajunge ca unicul criteriu al calității să fie timpul (cu cât filmul este mai recent cu cât tehnologia folosită în producție este mai avansată și imaginea mai spectaculoasă). Din păcate , din cauza acestui lucru, puține filme vizuale mai rămân în conștiința și mintea spectatorului, așa cum au rămas “Apocalypse Now” sau “Lawrence of Arabia”, filme spectaculoase – mai rare din cauza procesului laborios de realizare. Asta nu înseamnă că din filmele contemporane nu avem ce alege. Există și în ziua de astăzi filme interesante, inovative, captivante dar mai ales spectaculoase. Un film foarte vizual care în mod sigur va rezista probei timpului este “Viața lui Pi” – o producție-spectacol care umblă la coarda sensibilă a spectatorului cu multă finețe.

Regizat de un maestru al vizualului , Ang Lee (“Crouching Tiger, Hidden Dragon”, “Brokeback Mountain”, “Lust, Caution” etc), “Viața lui Pi” spune povestea unui tânăr indian a cărui familie deține o grădină zoologică. Tânărul poreclit Pi se simte atras de religiile lumii ce alcătuiesc un mozaic cultural în orașul său natal fiind astfel considerat un ciudat de către cei din jurul său. La un moment dat familia decide să emigreze în Canada. Într-o paralelă , deloc subtilă, cu pilda biblică a lui Noe familia urcă animalele pe un vapor sperând să le vândă odată ajunsă în Canada. Dezastrul lovește și vaporul naufragiază, singurii supraviețuitori fiind Pi și tigrul grădinei zoologice , Richard Parker, numit așa în urma unei confuzii de nume. Adevăratul film începe de fapt aici – adică din momentul când Pi și Richard Parker trebuie să învețe să conviețuiască împreună , pe o barcă, pentru a supraviețui. Un amalgam de teme și motive sunt condensate în aceasta bucată a filmului: respectul reciproc, întoarcerea omului către natură și bineînțeles credința (ca și concept universal) – toate proiectate pe un fundalul unui spațiu idilic și fascinant (realizat exclusiv pe computer) al naturii, ce li se dezvăluie celor doi atât în splendoarea și blândețea ei cât și în furia ei nemărginită. În această călătorie inițiatică Pi va descoperi foarte multe despre viață la o vârstă fragedă dar în același timp se va descoperi și pe el însuși.

Deși a fost aclamat la scenă deschisă , atât de public cat și de oamenii de specialitate, filmul a primit și câteva critici. Principala critică este că odată ce înlături efectele speciale nu mai rămâi cu nimic. Acest lucru nu este în totalitate adevărat. Într-adevăr odată ce elimini CGI-ul rămâi cu un subiect de scurt-metraj însă intriga și tema principală există. Temele majore prezente în “Viața lui Pi” nu aduc nimic nou pe piață. Atât întoarcerea la natură (“Into the Wild”, “Jeremiah Johnson”, “Dersu Uzala” etc) cât și credința ca și motor de supraviețuire (“Ostrov”, “Fitzcarraldo”, “Seraphim Falls” etc) nu sunt idei noi însă combinarea lor cu efectele speciale produce un rezultat interesant. De obicei efectele speciale se folosesc fie în filmele de acțiune sau istorice iar în sf-uri sunt obligatorii. Mai rar însă le vezi folosite pentru a promova o poveste umană și o dramă veritabilă. Și asta face “Viata lui Pi”; se folosește de tehnologia prezentului pentru a spune o poveste veche de când lumea…însă într-o prezentare altfel de cât până acum. Și măcar pentru asta bijuteria lui Ang Lee merită văzută.

Vă așteptăm așadar vineri , 8 august 2014, la ora 20:00 la Librăria Șt. O. Iosif la proiecția filmului “Viața lui Pi”. Intrarea este liberă!

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *