Irina Binder, autoarea romanului “Fluturi”: “Am scris pentru oamenii care stiu sa citeasca dincolo de o poveste…”

04/08/2014

E autoarea uneia dintre cele mai bine vândute cărți din România, o carte care s-a transformat într-un adevărat fenomen editorial și care continuă să rămână în topurile bestsellerurilor la nivel național. Fluturi (Editura For You, 2012), o poveste despre dragoste, secrete, greșeli, alegeri, o poveste despre maturizare și despre jocul dificil al negocierii între dimensiunea personală, autentică (înclinații, dorințe, sentimente) și dimensiunea socială a individului este, fără îndoială, o mare surpriză pentru piața de carte din țara noastră. Iar asta pentru că triumful și popularitatea acestui volum s-au născut spontan, departe de intențiile autoarei, de eforturi elaborate și premeditate de promovare. Căci IRINA BINDER nu a scris din ambiție, nici nu a căutat să se afirme ca scriitor profesionist și nu a beneficiat de o orchestrație amplă mediatică și de turnee de promovare agresivă pentru romanul ei. Chiar și după ce cartea a câștigat o popularitatate fulminantă, Irina Binder rămâne o prezență modestă și discretă, un om care știe că nu poate fi pe placul tuturor, care își asumă deopotrivă calitățile și defectele în armonie dar care păstrează sinceritatea, naturalețea și bucuria de a-și împărtăși gândurile și emoțiile cu ceilalți pe blogul personal Insomnii.

Nu și-a propus să livreze un hit editorial, dar a reușit să  rescrie  povestea puterii nemijlocite a lecturii asupra cititorilor și a (re)trezit pasiunea pentru cărți în oamenii de toate vârstele. Despre reacțiile  cititorilor la romanul Fluturi, despre oamenii pe care îi admiră, despre preferințele personale de lectură și recomandări beletristice de vacanță ne-a vorbit IRINA BINDER în interviul pe care îl puteți citi mai jos.

irina binder

Irina Binder

 

LIBRIS.RO: Cum s-a schimbat viaţa ta de când ai publicat “Fluturi”, o carte care a ajuns în topurile vânzărilor din librăriile din toată ţara? Aduce succesul editorial avantaje sau mai degrabă o popularitate şi o vizibilitate care nu sunt neapărat de dorit?

IRINA BINDER: Publicarea cărţii “Fluturi” mi-a umplut viaţa cu oameni minunaţi, cu momente fericite, cu învăţături preţioase şi cu amintiri de neuitat. Nu mi-am propus ca “Fluturi” să ajungă în topurile vânzărilor şi nici nu am sperat asta, fiindcă nu am avut nicio ambiţie când am scris cartea. Scopul meu a fost să spun o poveste, într-un mod original şi autentic. Desigur că, atunci când am publicat cartea mi-am asumat şi popularitatea, care aduce cu sine atât avantaje, cât şi dezavantaje. Primesc totul cu seninătate, ştiind că Universul îşi face mereu jocurile şi echilibrează lucrurile.

LIBRIS.RO: Ai mizat pe sinceritate şi ai exersat şi o formă curajoasă de spovedanie prin acest volum. Fiind o mărturisire şi o poveste de dragoste semnată de o femeie consideri că “Fluturi” se adresează mai degrabă publicului feminin? Ce ar putea bărbaţii să descopere în cartea ta?

IRINA BINDER: Când am publicat cartea eram aproape convinsă că niciun bărbat nu va avea curiozitatea să o citească. Apoi, am primit reacţii de la bărbaţi care au citit-o şi care mi-au mărturisit că au descoperit în povestea mea răspunsuri la anumite întrebări de-ale lor, că au aflat lucruri pe care nu le ştiau despre noi, femeile, că au scăpat de anumite prejudecăţi şi că au înţeles sufletul femeii cu toate frământările lui: complexe, temeri, dorinţe ascunse şi felul minunat de a iubi.

LIBRIS.RO: Chiar dacă nu ţi-ai propus să scrii un bestseller, privind retrospectiv, care crezi că sunt atuurile care au condus la succesul cărţii “Fluturi”?

IRINA BINDER: Sinceritatea şi naturaleţea. În cartea “Fluturi” nu este nimic forţat, nu este nimic împopoţonat. Nu am vrut să impresionez cu nimic. Am spus povestea ca unui prieten bun, cu sufletul deschis şi cu încrederea că nu voi fi judecată pentru fapte, pentru momentele de rătăcire şi pentru slăbiciunile omeneşti. Am scris pentru oameni care ştiu să citească dincolo de o poveste şi să înţeleagă mesajele transmise.

LIBRIS.RO: Ai primit şi primeşti în continuare un feedback consistent din partea cititorilor tăi. Ne poţi împărtăşi câteva reacţii care te-au impresionat sau care te-au surprins?

IRINA BINDER: Primesc zilnic sute de mesaje, e-mail-uri şi comentarii pe blog şi pe facebook. Fiecare mesaj mă impresionează într-un fel sau altul. Unul dintre ele este primit de la o fată oarbă. Prietena ei (“singura” pe care o are) i-a citit cartea mea şi a rugat-o pe ea să îmi trimită un e-mail în care mi-a spus că datorită mie a călătorit, a iubit şi a simţit emoţii pe care nu le-a trăit niciodată. Totodată ea mi-a mărturisit că datorită mie a scăpat de complexe şi că a decis să renunţe la izolare, să accepte soarta care i s-a dat şi să îşi acorde o şansă să trăiască altfel decât între patru pereţi, aşteptând doar să-i treacă viaţa. Mulţi cititori îmi împărtăşesc poveştile lor de viaţă, de iubire, dezamăgiri şi eşecuri personale. Alţii îmi trimit poze cu familiile lor şi îmi împărtăşesc experienţe frumoase. Mă impresionează foarte mult adolescenţii care îmi mărturisesc că datorită cărţii mele au realizat că nu erau cine ar putea fi, că povestea mea i-a ambiţionat să fie mai buni și că i-au ajutat să îşi înţeleagă părinţii și să se apropie de ei. Mi-au scris persoane vârstnice mărturisindu-mi că, citind cartea mea, s-au simţit din nou tinere şi că le-am readus pofta de viaţă. În cele mai multe mesaje mi se mărturiseşte că prin cartea mea am readus pasiunea pentru lectură, iar cei mai mulţi cititori îmi spun că îi inspir să fie buni, puternici şi să trăiască frumos. Fiecare mesaj primit are ceva special şi unic, iar unele dintre ele sunt pentru mine adevărate mângâieri şi surse de inspiraţie.

fluturi irina binder

Irina Binder – Fluturi

LIBRIS.RO: Ai spus că ai început să scrii încă de când aveai 12 ani și că scrisul rămâne una dintre pasiunile tale astăzi. Ce aduce scrisul unei femei care  se consideră împlinită și fericită? Te ajută să evoluezi, contribuie la autocunoaștere, te eliberează?

IRINA BINDER:  Da, scrisul mă eliberează şi contribuie foarte mult la autocunoaştere. E un fel de a conversa cu mine însămi şi de a le transmite şi celorlalţi gândurile mele.

LIBRIS.RO: Care sunt personalităţile pe care le admiri cel mai mult şi ce ai învăţat de la ele?

IRINA BINDER: Ar fi foarte multe personalităţi pe care le admir şi de la care am învăţat lucruri esenţiale. De exemplu, Nelson Mandela şi Indira Ghandi, de la care am învăţat cât de mult contează egalitatea – indiferent de culoare, vârstă sau sex; cât de frumoasă este modestia atunci când numele tău este pe buzele tuturor; şi că, de cele mai multe ori, cele mai grave probleme au cea mai simplă soluţie de rezolvare: pacea. L-aş aminti şi pe Oskar Schindler, de la care am învăţat ce înseamnă curajul, diplomaţia, ambiţia şi sacrificiul. Admir şi mă inspiră fiecare om care, prin muncă, dăruire şi mai ales iubire faţă de semeni contribuie la frumuseţea lumii.

LIBRIS.RO: Lucrezi într-o multinaţională – cum reuşeşti să nu te laşi absorbită de goana nebună după existenţă? Cum reuşeşti să păstrezi intacte bucuria fiecărui moment şi apropierea faţă de oameni, într-un context profesional solicitant şi standardizat?

IRINA BINDER: Eu iubesc viaţa şi oamenii. Şi iubesc tot ceea ce fac. Am primit nişte lecţii dure de la oameni extrem de nefericiţi, care s-au irosit pentru bani şi pentru a se integra într-o societate cu pretenţii absurde şi obositoare. La un moment dat, m-am trezit şi eu printre aceşti oameni. Existam, dar nu trăiam. Aveam, dar nu mă bucuram. Şi atunci, am început să fac schimbări. Mi-am stabilit priorităţile şi am renunţat la tot ceea ce mă irosea inutil.

LIBRIS.RO: Ce îţi place să citeşti, cât timp aloci zilnic lecturii şi ce ţi-ai propus să citeşti în următoarea perioadă?

IRINA BINDER: Citesc orice, fiindcă ştiu că din fiecare carte pot învăţa ceva. Depinde de dispoziţia pe care o am. Uneori simt nevoia să mă relaxez şi să citesc o poveste uşoară, în care să mă refugiez şi să visez. Alte ori, simt nevoia de introspecţie, de gândire analitică şi să învăţ ceva. Din păcate nu am suficient timp să citesc atât cât mi-aş dori, dar seara, înainte de culcare, în loc să adorm privind la televizor, prefer să citesc câteva pagini. Am avut surpriza ca anumite cărţi să mă ţină trează până în zori. Pe lista mea de cărţi de citit se află cărţile câtorva autori excepţionali: Carlos Ruiz Zafon, Irvin D. Yalom, Ileana Vulpescu, Eric-Emmanuel Schmitt, ș.a.

LIBRIS.RO: Care sunt cărţile care consideri că au avut o influenţă decisivă pentru formarea ta ca om?

IRINA BINDER: Cred că fiecare carte în parte a avut într-o oarecare măsură o influenţă pozitivă asupra caracterului şi a personalităţii mele. Credeam cândva că există o vârstă anume pentru fiecare carte, dar am descoperit că şi un adult poate învăţa foarte mult din cărţile copilăriei (un exemplu foarte bun îl reprezintă cartea “Micul prinţ”). O influenţă aparte au avut-o asupra mea cărţile lui Gabriel Liiceanu şi “Jurnalul fericirii”, scrisă de Nicolae Steinhardt.

LIBRIS.RO: Pledezi pentru sinceritate şi autenticitate, chiar dacă aceste trăsături pot stârni antipatia celor din jur. Care crezi că este rolul lecturii în descoperirea autenticităţii? Ne face să visăm utopic la perfecţiune şi la destine de poveste sau ne dă lecţii valoroase despre imperfecţiune şi ne catalizează călătoria autocunoaşterii?

IRINA BINDER: Când spui autenticitate te gândeşti la ceva unic şi, cum fiecare om este unic în felul lui, automat lectura are un caracter unic, autentic. Dacă nu din punct de vedere al poveştii şi al scrierii, din prisma cititorului, cu siguranţă, şi, în mod deosebit, ea are o unicitate aparte. Lectura are un rol important în iniţierea unor valori de bază ale conştiinţei umane, în a încuraja visele şi eforturile necesare îndeplinirii lor, dar şi în a defini, a şlefui şi a înrădăcina anumite valori umane. Aşadar, lumea lecturii este un univers foarte permisiv, care acum te poate purta pe culmile fericirii, iar în secunda următoare te face să agonizezi, iar, din acest punct de vedere, consider că, indiferent de circumstanţe şi de povestea cu care luăm contact, trebuie să avem puterea să culegem învăţăminte şi să le aplicăm aşa cum putem în viaţa de zi cu zi. Sunt mulţi care citesc de cinci-şase ori o carte şi mereu descoperă altceva la aceea poveste, iar acest fapt nu este tocmai întâmplător, deoarece omul este o fiinţă aflată în continuă evoluţie, iar lectura are în mod deosebit acest rol: de a contribui la evoluţia umană şi a sufletului.

LIBRIS.RO: Ce crezi că le putem transmite tinerilor pentru a-i apropia mai mult de cărţi, de lectură în general?

IRINA BINDER: Eu le-aş propune să îşi reconsidere valorile şi să înţeleagă că “a fi” este mult mai important decât “a avea”. Iar a fi, se dobândeşte neapărat prin cunoaştere. Cărţile au un rol esenţial în dezvoltarea personală şi în înfrumuseţarea spirituală. Şi, nu în ultimul rând, sunt una dintre cele mai utile şi relaxante metode de a petrece timpul liber. Cu fiecare carte citită trăim o mică viață. Fiecare carte citită ne oferă învățături pe care le putem transmite mai departe.

LIBRIS.RO: Care este cartea pe care ai recomada-o în această vară celor care au citit “Fluturi”, o carte în care să “găseşti părţi din sufletul tău” ascunse acolo între pagini?

IRINA BINDER: “Hoţul de cărţi” – Markus Zusak.

Interviu realizat de Sever Gulea, pentru www.libris.ro. Surse foto: www.irinab.com

 

 

 

65 Comments

  • Cristina 01/12/2016 at 1:09 pm

    Suna bine.
    Desi nu e prima data cand aud de cartea Fluturi ( am mai dat peste ea, in cautarile mele online ) inca nu am gasit ragazul necesar sa o cumpar si sa o citesc. Insa anul viitor nu mai scapa.
    Mi-am notat-o pe lista mea de lectura pentru 2017 si sper sa se dovedeasca la fel de interesanta precum informatiile prezentate in acest articol.

  • anghel 25/11/2016 at 8:46 pm

    Am si eu o intrebare- pusa la sfarsitul anului 2016 – asa ca o curiozitate : oameni buni, voi care cititi Irina Bender, ati terminat cumva de citit Dostoievski,Cehov,Preda,Calinescu,Mateiu Caragiale etc, de v-a dat pe spate acest roman?
    Pe bune?????

  • Livia Lavinia 21/08/2016 at 10:30 am

    Respectul meu pentru toti cei care au stiut sa aprecieze aceasta carte….lasand deoparte acele comentarii rautacioase despre..nivelul de cultura al celor care citesc acest gen de scriere…eu le-as zice ceva de genul: domnilor si doamnelor, poate nu ati inteles de ce are atat de mult succes aceasta carte!..pentru ca oamenii sunt insetati de sinceritate, adevar, iubire..astea sunt adevaratele valori, nu orgoliile literare si culturalicesti, care ne indeparteaza si pun bariere intre noi, dupa cat se vede, si nu ne apropie ca oameni! Eu , dupa citirea cartii, am realizat multe lucruri.la care nici nu ma gandisem…si m-a ajutat sa ma schimb in bine. Deci, daca ceva te schimba, ca om, in bine..este ceva rau????

  • Iulian 07/07/2016 at 2:18 pm

    Despre Volumul 3 nu se scrie nimic? As vrea sa vad niste recenzii competente si despre partea a 3-a. Primele doua parti nu m-au incantat atat de tare, dar daca tot le-am primit cadoul de la o prietena, am zis sa le acord o sansa.

  • Mihail 26/06/2016 at 9:41 am

    Domnule Sever Gulea,
    Înțeleg bine că libris este (și) o afacere. Deși vă pot da contra-exemple, de entități similare, care nu s-ar preta la astfel de demersuri. Numai că, idealist cum sunt, mi-aș dori altceva. Suntem agresați de non-cultură zilnic, în forme dintre cele mai diverse, și speram ca măcar tipăritura să stea mai departe. A promova (în general vorbind) agramatismele, non-stilul literar, sintaxa după ureche, stângăciile jenante, totala lipsă de conținut, este pentru libris riscant, existând pericolul de-a fi identificați cu asemenea “producte” de două parale. Dacă ne-am întâlni la o cafea (aici aveți constrângeri) și ne-am pierde cinci minute (deși e mult) discutând despre cărțile (era să scriu caprele) Irinucăi, sunt convins că ați avea aceleași păreri. E un pariu pe care nu-l pot pierde. Lăsând la o parte faptul că mediul cultural nu-mi e deloc străin, miile de volume lecturate de-a lungul a mulți ani, mă obligă să iau poziție. Deocamdată, așa. Toate cele bune !

  • Sever Gulea 25/06/2016 at 7:16 pm

    Comentariul dvs a fost moderat, imi pare rau ca v-ati dezabonat de la newsletterele Libris care nu promoveaza toate doar cartile Irinei Binder. Era firesc ca o aparitie editoriala mult asteptata de o parte a publicului cititor sa fie adusa la cunostinta. Faptul ca ea nu este pe gustul dumneavoastra nu vad de ce trebuia cu necesitate sa va ofenseze (Libris se adreseaza mai multor categorii de cititori, nu stiu de ce e necesar sa fim intoleranti, atata timp cat, asa cum am mai spus a citi ceva e mai bine decat a nu citit nimic – cititul, spre deosebire de ascultatul manelelor, ca sa ma refer la comparatia dvs, necesita alte capacitati, atentie si disponibilitate).

  • Mihail 25/06/2016 at 11:29 am

    Tocmai m-am dezabonat de la newsletter-ele libris, după ce, ca și când aș fi fost înjurat neoaș de mamă, m-am pomenit cu invitația de-a comanda fluturii Irinucăi, bașca autograful moca. Manelismul literar (vezi și alte comentarii) nu e deocamdată omologat ca fiind vreun curent. Nădăjduiesc să văd publicat comment-ul, fiind dreptul la opinie al unui cititor oarecare.

  • Daniel Petrescu 05/05/2016 at 9:54 am

    Nu polemizez cu domnia voastră, chiar dacă aţi interpretat eronat intervenţia mea. Deoarece eu mă refeream strict la cartea cu pricina, fără atac la vreo persoană. Iar dacă o socot una în afara literaturii, fiţi convins că am argumente. La fel cum ştiu că aveţi certitudinea că nici un critic rezonabil nu poate lua în seamă orice fluture efemer. Am avut doar sentimentul că promovaţi subcultura. P.S. Nu era nicidecum vorba de blogul dv (regret dacă asta s-a înţeles), spuneam doar că link-ul respectiv nu vă va duce către un blog oarecare. Multă baftă !

  • Sever Gulea 04/05/2016 at 2:56 pm

    Buna ziua. Comentariul dvs a intrat probabil automat in spam, deci absenta postarii sale nu e legata de cenzura sau de atitudini partinitoare. Desigur, sunteti liber sa intocmiti materiale pe larg pe tema romanului Irinei Binder… pe acest blog prefer materialele care nu sunt centrate pe atacul la persoana si calificari de dragul exercitiilor retorice imaginative.

  • Daniel Petrescu 04/05/2016 at 12:05 pm

    Stimabile Sever Gulea, am postat (am încercat, de fapt) ieri un comment la articolul de faţă prin care mi-am exprimat părerea (avizată, consider eu) despre producţia (bineînţeles că sensul este peiorativ) “Fluturi” şi am constatat că l-aţi cenzurat, nepostându-l. Este şi neelegat gestul dumitale, şi nedeontologic. Voi scrie un amplu articol privitor la “capodopera” în “cestiune”, dar şi la atitudinea domniei tale. Îţi voi trimite link-ul, fireşte. Care nu te va duce către un blog de manelişti infantili.

  • Gabriela 03/08/2015 at 7:13 pm

    M-am pierdut si m-am regasit citind Fluturi.Emotii,trairi,lacrimi,amintiri.Multumesc.

  • Cristina 01/03/2015 at 12:25 pm

    Daniela,tineti-va parerile ptr dvs! Ajunge cu atacurile impotriva acestei carti- mie,personal, nu mi’a placut povestea ptr ca o fata de 20 de ani cu valori morale nu accepta sa fie manipulata de doi tampiti fara scrupule si cu bani in numele iubirii…dupa care, tot in numeke iubirii, traieste fericita pana la adanci batraneti cu unul din ei…probabil, ca ne’a lasat in suspans! Felicitari ptr stilul original si naturaletea cu care e scrisa cartea…nota 10 din partea mea!
    P.S. Tuturor criticilor, mai intai scrieti si voi un roman cum o fi el…si apoi mai vorbiti, ok? Putin respect! Multumesc
    Cris

  • Sever Gulea 06/02/2015 at 2:49 pm

    Culturalizarea maselor este ea in sine o notiune greu de umplut cu un continut legitim si acceptabil universal, atata timp cat s-a depasit epoca standardului unic si a ierarhiilor obiective, mai ales in ceea ce priveste produsele culturale. Prinsi in jocul democratic si al relativismului, editorii si producatorii nu se mai bazeaza pe criteriul “are valoare sau nu, e valoros?” ca busola in promovare/editare, ci mai degraba pe criteriul “exista un public pentru un asemenea produs sau nu?”. Cel mai elementar exemplu pe care vi-l pot da, vis-a-vis de dificultatea de a aprecia ce consideram a fi dezirabil si semnificativ de promovat pentru generatiile actuale se leaga de eternul conflict in privinta romanelor studiate la scoala: unii sunt de parere ca e imperativ ca romane precum Mara sau Fratii Jderi sa fie incluse in programele scolare (desi mesajul, constructia si universul este straina contemporanilor si nu face decat sa ii indeparteze pe foarte multi tineri de la lectura) in vreme ce altii sustin introducerea de autori tineri si contemporani (apreciati de anumiti critici literari) care sa ii starneasca si sa ii faca sa prinda dor de carte. In opinia criticii de “scoala veche”, autori precum cei publicati de Editura Herg Benet (ca sa dau un exemplu la indemana) sunt obsceni si mediocri, in vreme ce pentru critica noua ei reprezinta o voce demna de a fi auzita, poate singura care sa ii convinga sa prinda drag de carte. Deci lucrurile nu sunt deloc simple cand vine vorba de “culturalizarea maselor”.

  • Daniela 05/02/2015 at 5:56 pm

    ” Pur si simplu aspiratia de a avea un public inalt, cultivat, cu gandire critica si gusturi rafinate (care prin natura lui este greu de definit) este inca ceva utopic, dat fiind faptul ca traim intr-o lume cu atat de multe posibilitati/oportunitati relativizate.”

    Nu avem pretentia coagularii, in cvasitotalitate, a unei elite de cititori docti, ci a unui public care sa aiba cunostinte elementare de gramatica, literatura si spiritualitate. Utopia vine din aroganta, necunoastere, indiferenta. Culturalizarea maselor nu se face cu manelisme.

    Apreciez faptul ca ati extins discutiile la nivelul tarilor dezvoltate. Este adevarat, se manifesta un recul cultural si acolo, desi, in mod paradoxal, se manifesta o dezvoltare accelerata, fara precedent, a sistemelor si mijloacelor informationale pentru masele largi. Pacat ca acele mijloace nu sunt folosite in scop educational pentru promovarea valorilor, ci sunt popularizate kitsch-urile.
    Iata ca am ajuns sa avem si puncte de vedere comune, domnule Sever Gulea.

  • Sever Gulea 05/02/2015 at 2:46 pm

    In ceea ce priveste problema promovarii nonvalorilor si nivelul de pseudocultura cred ca este vorba de un fenomen mondial asociat evolutiei mijloacelor de comunicare, globalizarii si democratizarii care pe noi ne-a luat prin surprindere in scurta tranzitie de 25 de ani: eliminarea cenzurii si consfintirea dreptului la libera exprimare a permis multora sa se exprime in forma tiparita/televizata iar de cand posibilitatile de publicare/emisie s-au diversificat incepand cu anul 2000 am ajuns si noi sa expunem public lucruri care in Occident erau omniprezente de decenii intregi: asa zisul prost gust, literatura comerciala etc. Ideea e ca dincolo de scandalizarea fata de proportia fenomenului e vorba de un triaj si o stratificare a gusturilor/spectatorilor/cititorilor cu care trebuie sa ne obisnuim (acceptand autentic ideea ca suntem DIFERITI), ca parte integranta a compromisului democratic. Pur si simplu aspiratia de a avea un public inalt, cultivat, cu gandire critica si gusturi rafinate (care prin natura lui este greu de definit) este inca ceva utopic, dat fiind faptul ca traim intr-o lume cu atat de multe posibilitati/oportunitati relativizate. Deci am rezerve ca e vorba de o chestiune strict romaneasca sau ca e vorba de o chestiune care se poate rezolva in cativa ani, prin cateva miscari ferme (si discutabile dpdv al legitimitatii). Mass media si editurile sunt surprinse intr-un circuit al economiei de piata, adica sunt presate de incasari si cifre, nu de nobletea promovarii culturale (ar trebui poate sa existe, asa cum exista in Franta, edituri/posturi tv/publicatii sponsorizate de la stat pt a rezista concurentei si a mentine un nivel inalt, dar asta este ceva evident iluzoriu – si, in fond, si francezii se plang de eterna “decadere a valorilor”). Am indoieli ca prostul gust, lipsa de educatie, caracterul semidoct nu erau prezente si pana acum in societate, faptul ca nu le vedeam expuse nu le anuleaza existenta, ci eclipseaza doar onestitatea privirii noastre (sa nu uitam ravagiul spiritului urban si al atmosferei intelectual elitiste produs de stramutarile populationale si politicile culturale comuniste).
    Asa este, nu cunosc despre atacurile/jignirile de care amintiti. Nu aprob un asemenea mod de a face reclama, dar consider ca lucrurile pot fi evaluate totusi separat: performanta obtinuta de o carte (care nu se datoreaza DOAR unor asemenea agresiuni de care amintiti) si atitudinea ulterioara a autorului fata de critici.

  • Daniela 04/02/2015 at 8:13 pm

    Criticul Nicolae Manolescu a facut referire la faptul ca modalitatile de promovare a nonvalorilor si nivelul de pseudocultura au atins cote alarmante depasind limita ridicolului, in conditiile in care este confundat dreptul la libera expresie cu adevaratele valori culturale. Neoanalfabetismul nu s-a manifestat nicicand atat de virulent ca acum. Mass-media, editurile carora nu le pasa daca promoveaza carti submediocre, si nu in ultimul rand scaderea calitatii invatamantului din zilele noastre (lucru recunoscut de toata lumea – nu puteti nega) conlucreaza la infestarea, ca o molima, a manelismelor.

    P.S. Probabil ca nu cunoasteti nimic despre atacurile (cu jigniri) pe care Irina Binder le-a indreptat impotriva scriitorului si criticului literar Ionut Caragea pentru ca acesta a publicat recenzia negativa a cartii Fluturi in revista Luceafarul. Sunt multe de comentat despre modul cum a inteles Irina Binder sa-si faca reclama. Considerati ca este normal pentru o autoare de nivel submediocru sa-i atace pe cei care ii critica scrierile?

  • Sever Gulea 04/02/2015 at 3:05 pm

    Am indoieli ca Irina Binder era atat de populara inainte de publicarea romanului – multi cititori au aparut ulterior, inclusiv oameni care nu auzisera de ea si nu o cunosteau din alte scrieri (iar asta va pot ratifica si cu experienta pe care am avut-o la Libraria St O Iosif Brasov). Iar promovarea a fost neconventionala, chiar si antrenand tehnicile de care vorbeati cand aminteati de “publicitatea agresiva” – a fost promovare prin eforturi individuale, nu cu agentii, nu cu televiziuni, nu cu Departamente de PR… E mare lucru sa strangi fani atat de acerbi, incat sa fie dispusi sa urmareasca comentarii, recenzii doar pt ca o apreciaza pe autoare. Nu cunosc “anihilarile” si “amenintarile” de pe retelele de socializare, chiar nu ma pot pronunta in privinta asta. Nu stiu cine a avut pretentia ca e o capodopera… aprecieri asumate “e cea mai frumoasa carte pe care am citit-o, e cea mai profunda, m-a atins etc” reflecta experiente SUBIECTIVE cu care ceilalti cititori pot rezona sau nu – daca asta a trait cititorul respectiv la momentul lecturii, nimeni n-are cum sa-i conteste starile, e strict parerea lui. Gusturile publicului se pot forma si cizela, de acord, atunci CAND PUBLICUL EXISTA – cand publicul cititor este destul de restrans, cred ca ne multumim cand el pur si simplu se EXTINDE, urmand mai apoi sa-si rafineze optiunile. Problemele, asa cum sugerati sunt de fapt MULT MAI PROFUNDE, tin de natura invatamantului (deci de vreo 15 ani de scoala) si este iluzoriu sa ne imaginam ca se vor rezolva intr-un orizont apropiat. De aceea, asa cum am spus, e notabil sa apreciem cand pur si simplu, in ciuda atmosferei pe dos pe care o traim, cei ce probabil s-ar fi indepartat si mai mult de lectura ajung sa se apropie de ea chiar si printr-un roman care nu straluceste literar – e un compromis operationabil si util, un rezultat pe care, uneori chiar si atunci cand iti propui sa il atingi, nu reusesti sa o faci (de aceea performanta Irinei Binder este notabila – pt ca pur si simplu asemenea situatii care sa genereze un fenomen editorial si sa sporeasca NUMARUL DE CITITORI IN GENERAL, deci nu doar sa delecteze CITITORII CARE ORICUM CITEAU MULT SI INAINTE, sunt rare). Distinctia cultura-pseudocultura a devenit alunecoasa, riscanta si problematica inca de la aparitia culturii populare (cultura larga accesibila maselor) si mai ales de la aparitia postmodernismului. Tocmai de aceea am rezerve sa o folosesc cu lejeritate. Neoanalfabetismul de care vorbeste Nicolae Manolescu am indoieli ca este atat de nou si de fara precedent – aroganti, snobi, oameni cu opinii vehemente s-au strecurat in societate dintotdeauna- diferenta e mai degraba legata de faptul ca astazi, in economia de piata pseudomeritocratica si corupta, ei au mai multa vizibilitate si mai multe surse de legitimare (care, cum-necum sunt legate tot de cultura banului, pana la urma). In raport cu aceste fenomene: lipsa de performanta a universitatilor, sistemul de valori subordonat prosperitatii materiale, neoanalfabetismul noi avem impact limitat iar liberatea de exprimare si libertatea economica permit oricui sa isi editeze o carte. Faptul ca CITITORII aleg ulterior sa cumpere si sa citeasca acea carte tine de ALEGEREA LOR ASUMATA – cred ca supraestimati impactul promovarii oficiale – probabil cartea Irinei Binder a functionat in atingerea acestei popularitati tocmai pentru ca a primit sustinere neconventionala la scara larga- feedback favorabil din partea CITITORILOR, adica OMULUI DE RAND nepretentios cu care si ceilalti potentiali cititori au simtit ca e mai usor sa relationeze si sa rezoneze (repet, probabil vorbim si de cititori pentru care actul lecturii nu a reprezentat pana acum ceva deosebit de tentant, ceva firesc, ceva obisnuit, ci mai degraba, ceva plictisitor sau ceva ce puteau oricand pune pe planul doi – iar acei cititori au ales sa CITEASCA, chiar daca e vorba de romanul Fluturi – subliniez- au ales sa citeasca).

  • Daniela 03/02/2015 at 7:08 pm

    “A fost o surpriza pentru multi distribuitori de carte din tara momentul in care o autoare debutanta, necunoscuta a reusit, fara mijloace de promovare clasice si de nivel national sa castige o atat de mare popularitate.”

    Domnule Sever Gulea, asa cum a afirmat Irina Binder, scrierile ei erau deja cunoscute de fanii numerosi care ii citeau blogul, inainte ca aceasta sa-si publice cartea. Ceea ce a urmat, a fost doar concentrarea atentiei Irinei Binder pe publicitatea agresiva la care si-au adus aportul si fanii ei fideli. Cei care au incercat sa critice cartea Fluturi, au fost jigniti si amenintati. Pe retelele de socializare au fost anihilate recenziile negative, si ridicate in slavi scrierile ei extrem de slabe. S-a exagerat. Dintr-o carte mediocra s-a conturat impresia aparitiei unei “capodopere” numai datorita reclamei ce invoca asa zise calitati literare, in fapt inexistente. Un anumit public a rezonat. Care public? Despre acest public vorbeste criticul Nicolae Manolescu atunci cand a criticat mediocritatea din literatura romana:

    “Neo-analfabetismul e o formă agresivă de pseudocultură. Neo-analfabeţii trecuţi prin şcoală ca gâsca prin apă sunt prezenţi peste tot, au opinii, dau lecţii. Au o aroganţă necunoscută inculţilor de odinioară.”

    Ca o concluzie la cele ce am spus pana acum. Multi critici literari au afirmat ferm ca gusturile publicului se pot forma, cizela. Dar pentru a cizela publicul, este nevoie de un nivel educational la standarde riguroase, prin eliminarea mediocritatii. Lipsa reperelor si existenta unui invatamant neperformant duce, implicit, la aparitia semidoctilor care vor umple piata cu carti submediocre. Deja s-a atras atentia asupra pseudoculturii ce functuioneaza ca un surogat. Cine sa se ocupe de educatie cand multe universitati au devenit fabrici de diplome, asa cum multi au afirmat in diverse publicatii?

    Nici pe departe nu am avut intentia de a face reclama cartii Fluturi, asa cum gresit s-a inteles. Dimpotriva, doresc sa nu mai apara carti cu greseli gramaticale si de un nivel submediocru din punct de vedere literar. Nu trebuie confundata blogareala cu literatura.

  • Sever Gulea 03/02/2015 at 3:25 pm

    A fost o surpriza pentru multi distribuitori de carte din tara momentul in care o autoare debutanta, necunoscuta a reusit, fara mijloace de promovare clasice si de nivel national sa castige o atat de mare popularitate. Deci foarte multi cititori au prins interes pentru acest roman inainte ca distribuitorii sa il promoveze (sau, cel mult sa scoata in evidenta performanta sa – pentru ca este o performanta notabila, macar din punct de vedere al tirajelor si al popularitatii), era deja un triumf “viral” , ca sa folosesc un termen la moda in mediul online. Probabil ca nu toti cititorii au fost cuceriti sau impresionati, dimpotriva, unii au fost chiar dezamagiti (asa cum o sugereaza si o parte din intampinarile lor negative prezente si aici si in alte parti), dar e clar ca exista o masa mare de cititori care au trait emotie si bucurie lecturand cartea – poate ca unii cititori asta asteapta de la o lectura: o poveste autentica, autohtona, in care sa se poata regasi (prin dialoguri si drame familiare, care pentru un cititor exigent pot parea clisee si absurditati) visand frumos in acelasi timp, care sa fie infuzata intr-o atmosfera de basm. Probabil ca volumele Irinei Binder asta au oferit (plus ca multe recomndari s-au facut de la om la om si atunci faptul ca multi au ajuns sa citeasca Fluturi si nu alte romane similare devine explicabil – pur si simplu celelalte nu au ajuns, intamplator, in fata cititorilor sau poate ca nu ofereau combinatia de elemente de care vorbeam). Sigur, pentru un cititor pretentios asemenea asteptari sunt mici, un cititor pretentios e pus in garda sau se poate simti ofensat cand are de a face cu o incoerenta de continut, naivitati sau greseli gramaticale – ii scade rapid motavatia de lectura, un cititor pretentios cauta mai multa profunzime si mai multa nuante intr-o poveste. Dar acesta NU este SINGURUL TIP DE CITITOR EXISTENT. Autorii pe care i-ati sugerat sunt scriitori profesionisti (ca nivel de accesibilitate sincer nu stiu daca Nabokov, Cesereanu sau Duras ar putea fi lecturi initiatice pentru prea multi necititori) si prea putini (cu exceptie lui Dan Lungu sau, poate, Ileana Vulpescu) livreaza recompensele si posibilitatile de identificare pe care le livreaza povestea, decorurile si personajele Irinei Binder, pentru cititorii de care vorbeam. Adica desigur, ar fi laudabil si de dorit ca oamenii sa citeasca cat mai multi autori (inclusiv cei amintit de dumneavoastra) insa, din pacate, nu am descoperit cheia si mecanismul (nici noi si nici multi altii din industria editoriala) prin care sa crestem interesul pentru un autor la proportii de fenomen national- alegerea este a cititorilor iar ea este adesea influentata de MULTE alte elemente care nu au legatura cu valoarea literara si cu stilul autorului. Va reamintesc ca Libris a promovat in ultimii ani, mai bine de jumatate din autorii listati de dvs si nici unul nu a atins, din pacate, performanta Irinei Binder. Lucru care nu spune nimic despre valoarea lor literara sau valoarea literara a cartii Irinei Binder – in fapt, cred ca n-ar fi rau sa depasim aceasta logica a lui sau-sau (ori autori mediocri, ori valorosi profesionisti), cel putin in domeniul cartilor – atata timp cat CITITORII in general nu sunt foarte multi si oamenii s-au dezobisnuit de lectura, orice initiativa (care nu are neaparat o valoare literara coplesitoare) care aduce cititori aproape de carti este o performanta. Va reamintesc de asemenea, ca Irina Binder a fost consecventa in a promova valoarea si placerea lecturii (deci nu doar a romanului ei pe care nici ea nu si l-a ridicat in slavi): a facut , nu doar o data, o serie de recomandari de lectura (Zafon, Yalom, Schmitt, Vulpescu – deci autori pe care presupun ca ii recunoasteti si dvs ca avand un cuvant de spus in fictiune) pe blogul ei (inclusiv in interviul pe care ni l-a acordat) care s-au bucurat de mare popularitate – a reusit sa adune capital de simpatie PRIN MERIT PROPRIU si nu prin orice afacere/scandal mediatic, ci prin SCRIEREA UNEI CARTI DE FICTIUNE si a utilizat apoi acest capital de simpatie pentru a RECOMANDA SI A INTRETINE INTERESUL pentru lectura. Eu nu gasesc ceva de condamnat in asta, chiar si atunci cand mobilul intregului demers nu este o carte de o valoare literara, impecabila gramatical.

  • Andreea 02/02/2015 at 9:31 pm

    O carte sub medie! Simt ca am dat banii degeaba pe romanul Flututri. Ceea ce scrie acolo este o continua aberatie, autoarea se contrazice mereu, faptele nu sunt la nivelul vorbelor si pare a fi scrisa de cineva care suferi si de grandomanie.

  • Daniela 02/02/2015 at 6:44 pm

    Nu inteleg de ce trebuie sa fie incurajat publicul sa citeasca o astfel de carte prost scrisa, cu greseli gramaticale, cum este Fluturi. Asta este singura carte existenta pe piata de nu mai are lumea ce sa citeasca? Exista multe carti usor de lecturat, fara sa necesite ca cititorii sa apeleze la DEX.

    Persoanele care citesc rar sau deloc trebuie incurajate sa lectureze cartile scrise de Ionel Teodoreanu, Cella Serghi, Mihail Drumes, Ileana Vulpescu, Anisoara Odeanu (a scris o carte gen jurnal – “Intr-un camin de domnisoare” ce se pliaza perfect gusturilor celor care prefera stilul de confidente), Jane Austen, Marguerite Duras, Vladimir Nabokov, Dan Lungu (cartile sale au mult umor), Liliana Corobca, Ruxandra Cesereanu, Ioana Parvulescu etc.etc.etc.

    Sunt tare curioasa ce raspuns o sa-mi dati, domnule Sever Gulea. Imi face placere sa discut cu dumneavoastra despre literatura, chiar daca avem opinii divergente.

  • Sever Gulea 02/02/2015 at 3:24 pm

    Asa cum am mentionat si anterior nu exista UNANIMITATE in aprecierile criticilor literari in general – exista carti pe care unii le considera mediocre in vreme ce altii le considera geniale (si fiecare critic isi justifica aprecierile in felul sau, nici Nicolae Manolescu sau Alex Stefanescu nu au opinii convergente intotdeauna – cele mai accesibile exemple sunt momentele in care se acorda premiile literare, inclusiv anul acesta cred ca ati auzit ce controverse au starnit, tocmai pt ca valoarea literara nu este un dat obiectiv pe care toti criticii il identifica, precum ai putea identifica o celula la microscop, ci este un rezultat al constructiei, negocierii si interpretarii). In ceea ce priveste volumul Fluturi, eu nu am vorbit nicaieri in comentariile mele despre VALOAREA LITERARA RATIFICATA DE CRITICI a acestui roman, nu am avut pretentia ca el ar fi fost livrat cu verdicte pozitive de critica literara, dar mi s-a parut putin exagerata apologia criticii literare in general, atata timp cat ea nu are adesea pozitii unanime si nu poate fi luata in considerare ca argument absolut si universal. Am vorbit in schimb despre relatia CARTII cu CITITORII si am spus ca o aparitie poate sa aiba succes si semnificatie pentru CINEVA (deci nu neaparat valoare literara), chiar si cand nu primeste binecuvantarea criticii (sau macar a UNOR CRITICI LITERARI), ci atunci cand trezeste EMOTIE intr-un cititor si atunci cand APROPIE LUMEA DE LECTURA – am fi naivi si idealisti sa credem ca doar ce a primit recomandarea criticii se citeste (si va reamintesc ca sunt multe volume, de ex Cele 50 de umbre ale lui Gray ca sa dau doar un exemplu la indemana recent care nu primit intampinari favorabile din partea criticilor dar care s-a vandut in milioane de exemplare – spre desoebire de romanul Fluturi, seria asta a beneficiat de o promovare elaborata, sustinuta atat international cat si national, cu mijloace mai redutabile decat romanul Irinei Binder). Daca Irina Binder a publicat Fluturi la solicitarea fanilor asta nu este totusi acelasi lucru cu a scrie la comanda, investigand asteptari si aplicand scheme sugerate de cititori (oricum, nu am cum sa verific asemenea informatii). V-am mai pus aceasta intrebare: pentru o persoana care citeste RAR sau chiar deloc, intre A NU CITI NIMIC si a CITI CU PLACERE romanul FLuturi care varianta credeti ca e preferabila? ((argumentul cu :”sa citeasca ce e valoros, ce recomanda criticii” nu tine, ne pastram realisti, stim bine ca probabilitatea sa se intample asta e aproape nula, dat fiind faptul ca ceea ce e apreciat de critici are adesea un grad de sofisticare care il descurajeaza pe cititorul mai putin obisnuit cu lectura). Educarea cititorilor se face in trepte, asa cum v-am sugerat si diversificarea gusturilor in timp, totul trebuie sa inceapa de undeva, de la… redescoperirea placerii lecturii (indiferent unde aflam aceasta redescoperire).

  • Daniela 31/01/2015 at 8:04 pm

    Mediocritatea in literatura o definesc criticii literari, teoreticienii esteticii literare. De aceea exista critica literara. Cartea Fluturi a fost criticata de catre scriitorul si criticul Ionut Caragea in revista Luceafarul. Deci, etichetarea scrierilor Irinei Binder ca fiind mediocre s-a facut de un profesionist si nu doar de amatori. Ma indoiesc ca alti critici isi vor pierde timpul cu analiza sintactico-morfologica si stilistica a unei asemenea carti lipsita de valoare literara. Cititi cronica scrisa de Ionut Caragea:

    http://www.luceafarul.net/cronica-la-romanul-fluturi-vol-i-de-irina-binder

    Dumneavoastra afirmati: “Iar in cazul acestei carti nu e vorba de cerinta publicului, cartea nu a fost scrisa la cererea publicului”. Irina Binder a spus contrariul intr-un interviu, ca a publicat Fluturi la indemnul fanilor care ii citeau blogul pe care ea posta acolo fragmente din carte. Si acum afirma ca va publica urmatoarea carte la cererea publicului. Scrierile Irinei Binder nu sunt decat blogareala.
    Cum nivelul de cultura de la noi a scazut ingrijorator (va rog sa cititi articolele din presa publicate de criticii literari Nicolae Manolescu si Alex Stefanescu despre mediocritate) nu este de mirare promovarea nonvalorilor.

    P.S. Daca tot am deschis aceasta polemica, va rog sa publicati si mesajul acesta, tot in numele dreptului la replica.

  • Sever Gulea 31/01/2015 at 12:15 pm

    Nu am spus ca regulile gramaticale sau coerenta naratiunii nu conteaza IN GENERAL, am spus ca anumite scapari din aceste puncte de vedere nu sunt atat de esentiale pentru anumiti cititori, in asemenea masura incat sa le anuleze experienta emotionala a lecturii. Nu caut sa fac reclama inculturii, vreau doar sa scot in evidenta faptul ca o carte poate oferi experiente placute pentru un cititor, chiar si atunci cand include stangacii de continut sau de forma, fara sa avem pretentia ca acea carte sa devina STANDARD al valorii literare intr-un anumit moment, ci doar o, asa cum am spus, o EXPERIENTA PLACUTA pentru un cititor, din anumite puncte de vedere. Cred ca e cam greu sa comparam orice emisiune la televizor sau manelele cu o carte (indiferent cat de proasta sau de buna ar fi), atata timp cat vorbim de experiente cu totul diferite – lectura cere mai multa concentrare, implicare si evaluare din partea cititorului. Iar in cazul acestei carti nu e vorba de cerinta publicului, cartea nu a fost scrisa la cererea publicului (si nici Irina Binder nu s-a justificat, din cunostintele mele, cum ca ar fi scris-o respectand asemenea solicitari) si nu a fost scrisa de o profesionista (in televiziune, profesionistii exploateaza clisee, stereotipii, regizeaza in cunostint de cauza elementele ca sa iasa mai mare scandalul si audienta, am mari indoieli ca la fel stau lucrurile in cazul volumului Irinei Binder).
    Nu stiu cine duce lupta acerba impotriva medicoritatii si nonvalorilor de care vorbiti. Tocmai in breasla scriitorilor profesionisti exista multe gasti si grupuri care se antipatizeaza si isi resping reciproc importanta si contributiile literare (deci ceea ce unii considera mediocru, altii considera genial si invers – si repet, vorbim de scriitori profesionisti) – adica nici ei nu au o voce unanima si nu stiu daca asta e firesc sau, dimpotriva, e inca un aspect al dezbinarii pe care am putea sa il deplangem. De acord ca progresul depinde de educatie, dar definitia mediocritatii intr-o societate libera si relativista este greu de construit -ea presupune asumarea unor premise care pot fi oricand contestate de alte grupuri/alte perspective.

  • Daniela 30/01/2015 at 11:44 pm

    Am dreptul la replica, sper… Asadar, nu conteaza faptul ca aceasta carte are greseli gramaticale, nu conteaza nici ca are multe contraziceri in naratiune si nici vocabularul saracacios. Atunci, ma intreb, de ce mai exista reguli gramaticale, cui folosesc din moment ce spuneti ca ele nu conteaza? Inteleg din ceea ce ati afirmat mai sus, domnule Sever Gulea, ca regulile gramaticale, de sintaxa, vocabularul precum si modul submediocru in care este scrisa o carte – toate acestea sunt doar apanajul celor care au invatat ceva carte si nu-si bat joc de limba si literatura romana. Frumos mod de a face reclama inculturii! Nu conteaza valoarea literara, ci maculatura. Exact ca in cazul unor televiziuni care se scuza ca dau manele pentru ca asa cere publicul. Care public?

    Poate nu ati observat, domnule Sever Gulea, se duce o lupta acerba impotriva mediocritatii si a promovarii nonvalorilor. Lupta aceasta se da chiar in mijlocul breslei scriitorilor profesionisti. Societatea noastra nu poate ramane in obscurantism si incultura. Progresul acestei societati depinde de educatie, in primul rand, si pentru asta trebuie eliminata mediocritatea.

  • Vasile Cicarlan 29/01/2015 at 7:05 am

    PS: Exceptional modul profesional si atat de academic prin care reusiti , domnule Sever Gulea , sa le puneti la punct pe stimabilele doamne sau domnisoare care aduc critici romanului! Tare sunt curios sa vad, daca le-a pierit piuitul dupa ultimul comentariu pe care Excelenta voastra l-a postat. Nu am folosit apelativul ,,Excelenta voastra” la modul ironic, chiar excelati prin arta cuvantului. Jos palaria! Poate ma Insel, dar tare ma duce cu gandul doamna Irina Binder, la o alta autoare de bestselleruri-Sandra Brown. Sa dea bunul Dumnezeu sa fie asa! Pace si iubire!

  • Vasile Cicarlan 29/01/2015 at 6:42 am

    Multumesc domnule Sever Gulea pentru publicarea interviului cu doamna Irina Binder, autoarea romanului ,,Fluturi”, din care am citit doar primul capitol, caci sunt un pic mai departe de tara si Inca n-am reusit sa mi-o procur, dar tinand cont de publicitatea pe care i-o fac ,,Daniela”, ,,monica”, ,,Anamaria”, ,,Camelia”, ,,danny” , ,,Alexandra” s.c.l.l.t. personaje, care se cred atat de culte Incat sa aduca ,,critici literare” romanului, am sa mi-o cumpar si eu, apeland la bunavointa rudelor din tara. Aduc mii de multumiri autoarei, doamna Irina Binder, ca a scris acest roman, care se adreseaza noua, mediocrilor , clasei de jos a societatii, proletariatului, pentru ca si noi avem dreptul sa citim si sa ne bucuram de lectura unei carti care reuseste sa ne scoata din cotidian (la noi, adica la clasa muncitoare, cotidian Inseamna: serviciu, munca, hrana, somn- un quartet care se continua pana la capat, adica pana la moarte) si sa visam macar la o viata pe care noi nu ne-o permitem In realitate, dar avem dreptul, dreptul fiecarui om, de a visa, de a fi fericit macar atunci cand lectureaza o carte. Ar fi multe de scris , dar nu vreau sa intru In polemici inutile cum adesea o fac, prin media, oamenii politici sau de cultura care din cauza Scolilor Inalte ne-au adus tara unde au adus-o, de ne-am luat multi dintre noi talpasita si am emigrat prin toate colturile lumii ca sa ne putem castiga painea. Stiu ca doamnele mai sus amintite au ezitat sa spuna , sau au spus-o printre randuri ca romanul doamnei Irina Binder, se adreseaza ,,prostimii”, dar sa nu-l uitam pe Lapusneanu : ,,prosti, da multi”. S-auzim numai de bine In ceea ce priveste numarul de exemplare vandute a romanului ,,Fluturi” de doamna Irina Binder.

  • Sever Gulea 28/01/2015 at 3:11 pm

    Criticile dumneavoastra legate de greselile gramaticale pot in primul rand sa ridice intrebari asupra caracterului mai putin profesional al materialului publicat, tin de partea de editare (si asta reflecta faptul ca Irina Binder nu este o scriitoare profesionista, nici nu a arborat pretentia asta sau poate ca nu a avut parte de o procesare suficient de atenta a manuscrisului, fapt care nu este neaparat esential pentru cititorii ei). Nu inteleg cum cineva poate fi alimentat mai departe cu greselile elementare de gramatica si nu cred ca vreunul din cititori va folosi cartea Irinei Binder pe post de indreptar ortografic sau de manual de gramatica. In ceea ce priveste caracterul infantil al poeziilor, vocabularul saracacios, acestea sunt deja judecati de continut care tin de gusturile si exigentele particulare ale cititorilor, nu sunt niste aspecte pe deplin obiective si unanim acceptate de toti cititorii, atata timp cat cititorii au aspiratii, interese, niveluri de intelegere si interpretare variate – asa cum am mai spus, sunt cititori care au fost sensibilizati si inspirati, in naivitatea lor sau nu, de cele scrise de Irina Binder – de aici si pana la a face pasul pe care il propuneti dumneavoastra, ca acei cititori isi vor imagina ca asa trebuie sa arate literatura in general este totusi o oarecare distanta (un pas riscant, ca orice rationament inductiv) – iar daca vor fi oameni care vor face asa ceva, aceasta este eroarea lor sau, sa-i spunem mai neutru, asteptarea lor particulara care le va circumscrie orizontul de lectura ulterior intr-un perimetru destul de precis (sunt o multime de bestselleruri similare semnate de autori straini). In continuare imi mentin ideea ca A CITI, a EXPERIMENTA ACTUL LECTURII in primul rand, indiferent ca e vorba de un roman gen Fluturi sau nu e mai IMPORTANT decat a nu citi deloc – va reamintesc, probabil multi dintre cititorii romanului Fluturi nu sunt neaparat cititori obisnuiti, cititori veterani si tocmai atragerea acestor categorii de “nehotarati” spre lectura, chiar si printr-un roman nepretentios, cu toate neajunsurile pe care i le reprosati (mai mult sau mai putin indreptatite, dar nu neaparat relevante pentru toate categoriile de cititori) este o performanta, per ansamblu, semnificativa si greu de realizat. Nimeni nu are pretentia (nici chiar autoarea) ca romanul Fluturi este un standard al literaturii contemporane si nici noi nu l-am promovat ca atare, este vorba de o carte care a nascut un fenomen editorial in Romania,dincolo de orice reteta si care a adus mai multi oameni aproape de lectura. Pana vom putea sa ne punem mai serios problema calitatii romanelor lecturate de romani, mai degraba preferam sa ne bucuram, mai modest, dar etapizat, de faptul ca multi descopera placerea cititului – pentru ca la nivel macro, cam acolo ne aflam: la incercarea de a CASTIGA CITITORI. Sunt convins ca sunteti constienta de faptul ca un cititor educat si rafinat se formeaza in timp si nu apare peste noapte – dar calificativul de educat si rafinat nu ar avea sens fara CALITATEA PRIMARA de CITITOR – iar aceasta calitate se castiga exersand elementara rabdare de a parcurge o poveste (indiferent cat de implauzibila si naiva ar fi) si elementarul exercitiu al recompensei amanate (si va rog sa nu treceti cu vederea aceste aspecte care par banale pt un cititor obisnuit si versat – ele sunt provocari si chiar obstacole dificil de depasit pentru cei care au renuntat sa mai citeasca sau care au citit prea putine carti din placere – va sugerez sa lecturati volumul lui Nicholas Carr- Superficialii, aparut la Editura Publica, despre care am scris tot aici pe blogul libris, ca sa va faceti o idee despre felul in care contactul cu mediile virtuale la care suntem expusi astazi cvasipermanent ne submineaza, intr-o mai mare sau mai mica masura, capacitatea de a parcurge un roman tiparit pe care obisnuim sa o asumam drept elementara si banala – s-ar putea sa nu mai fie chiar asa).

  • Daniela 23/01/2015 at 9:45 pm

    Domnule Sever Gulea, dar ce facem cu greselile gramaticale, cu poeziile infantile presarate prin text, cu vocabularul saracacios al autoarei, cu incoerenta narativa si contrazicerile frecvente ce frizeaza logica, cu faptul ca I.Binder s-a inspirat si chiar a copiat din citatele altor autori in asa zisele invataminte despre viata si iubire.

    A indemna lumea sa citeasca orice, numai sa citeasca ceva, nu este un argument atata timp cat este promovata o carte cu asemenea greseli de compozitie, structura si lipsa oricarui stil literar. Cei mai putin initiati cu lectura si literatura vor fi alimentati, pe mai departe, cu greselile elementare de gramatica intalnite in Fluturi. Li se poate inocula ideea ca asa trebuie sa arate literatura din moment ce dumneavoastra laudati aceasta carte.

    Astept un raspuns din partea dumneavoastra, cu atat mai mult ca faceti parte din echipa Libris.

  • Sever Gulea 17/01/2015 at 2:59 pm

    Am indoieli ca volumul Irinei Binder si-a propus sa promoveze modele de viata/ierarhii valorice… specii de atasament patologic, greseli pe care le facem in tinerete toate acestea sunt prezente si in carte si sunt omniprezente in societatea contemporana (la fel si violenta domestica introdusa, mai mult sau mai putin inspirat ca sursa de conflict, ca obstacol in calea sentimentelor protagonistei), nu cred ca ele trebuie asumate drept retete existentiale pe care sa le implementam- cred ca mai degraba e vorba de o evadare intr-o forma de basm, unde la final macar anumite personaje se dovedesc cu adevarat bune, indiferent cat de neplauzibil ar parea o asemenea proiectie – e facil, e fara pretentii dar cu un potential accesibil de a impresiona.

  • danny 14/01/2015 at 9:42 pm

    Am citit și eu cartea în urma unei publicități ( pozitiv agresive ) dar mă recunosc total dezamăgită . E important să se citească dar eu sincer nu aș recomanda-o cuiva . M-am bucurat când am văzut că nu sunt singura care m-am resemtit în urma lecturii . Mult succes tuturor și o viață mai bună !

  • Alexandra 30/12/2014 at 10:37 am

    Cartea promoveaza non-valori. Personajele sunt de mahala,se doresc a fi din “lumea buna” dar nici pe departe. Am gasit o gramada de greseli gramaticale,de exprimare,de asezare in pagina. Personajul principal este un exemplu de “asa nu”,o fetita careia ii place postura de victima,batuta si violata,dar care mereu se intoarce la cocalarul care o intretine. Un triunghi amoros deloc onorant pentru o fata de 20 de ani. Am citit-o pana la capat pentru ca,la fel ca orice telenovela,te intriga…eram curioasa daca Irina va pune capat acestor abuzuri…m-a dezamagit pana la capat si sper ca tinerele de varsta ei sa nu o ia de exemplu. O fata intretinuta,fara scoala,fara valori morale,care accepta bataia si violenta in numele iubirii. Ma face sa rad! Complet banala cartea,chiar si pentru un cititor de rand. Complet neantrenanta pt o minte dornica de a invata ceva nou. Nu recomand!

  • Sever Gulea 22/12/2014 at 8:08 pm

    Criteriul valorii literare este o chestiune destul de delicata in zilele noastre (nemaivorbind de faptul ca scriitorii care au fost premiati cu Nobel pentru un anumit roman, au fost redescoperiti si apreciati chiar mai mult pentru alte romane, ulterior, dupa ce acestea fusesera pe deplin ignorate sau subpareciate inainte ca autorul sa primeasca Nobelul – deci valoarea literara nu este o chestiune stabilita o data pentru totdeauna, ci renegociata si reinterpretata) si adesea se intampla ca el sa nici nu influenteze prea mult gusturile si optiunile publicului – nu este doar o situatie romaneasca ci, pastrand proportiile un fenomen mai degraba global, tinand cont de ritmul in care se publica si de multiplicarea cailor de difuzare si promovare (care nu mai sunt dependente de o editura atotputernica unde sa se produca o filtrare multumitoare a valorilor). Literatura horror sau SF unii o considera periferica/comerciala, altii o considera profunda, relevanta si importanta – asta inseamna ca daca citesc carti SF sunt mai incult decat daca citesc Balzac? Tocmai pentru ca nu exista verdicte absolute, definitive in asemenea privinte este dificil sa ne pronuntam absolutist cand desfiintam UTILITATEA (deci nu neaprat VALOAREA LITERARA a unei carti) – daca ea poate provoca o emotie, poate deschide un apetit pentru lectura, te poate scoate din zona de confort sau dimpotriva, sa te introduca in cea mai confortabila si relaxanta dispozitie, cu alte cuvinte daca a reusit sa te atinga (adica daca NARATIUNEA ACEEA are SENS pentru TINE, nu PENTRU TOTI LA MODUL ABSOLUT) atunci scriitura probabil ca nu a fost in van. Si realizati ca sunt oameni care nu vor citi probabil niciodata Balzac, Zola, Austen etc (din cauzele mentionate si de dvs) – ce ati prefera, acceptand aceasta limitare: sa nu se atinga vreodata de vreo carte (si sa nu visam frumos ca vom putea insufla prea curand afinitati pt cine stie ce clasici) sau sa citeasca o carte de genul Fluturi? E mai important sa citeasca ceva sau sa nu citeasca nimic?

  • Alin 17/12/2014 at 6:56 am

    Am comandat si eu cele 2 volume.Deabia astept sa le citesc!Daca mulri spun ca e extraordinara pai inseamna ca asa e!Sa mai scrii Irina!

  • Anamaria 08/12/2014 at 9:15 pm

    O carte destul de mediocra as putea spune. La inceput mi-a placut dar pe masura ce ajungeam spre sfarsitul cartii eram din ce in ce mai dezamagita… Subiectul devenea din ce in ce mai ireal fapt pt care mi-a parut rau ca am pirdut timpul degeaba.

  • Daniela 19/11/2014 at 7:51 pm

    Domnule Sever Gulea, avem pretentia ca de la perioada pasoptista incoace lumea a mai evoluat. Daca ar fi sa urmam sintagma “cititi orice”, atunci unde mai este criteriul valorii literare? Literatura de buna calitate nu a disparut defel, asteapta sa fie descoperita de cei care n-au deschis o carte in viata lor. Decat sa citeasca maculatura Fluturi (genul de manea in proza), le recomand sa inceapa cu Balzac, Emile Zola, Emily Bronte, Jane Austen ale caror carti sunt extrem de accesibile oricui, nu au nevoie cititorii incepatori de studii de specialitate ca sa le priceapa. Vina cea mare pentru flagelul inculturii o are invatamantul din Romania care s-a transformat in fabrici de diplome. Urmand indemnul dumneavoastra, atunci de ce n-ar citi lumea mai bine cartile cu retete culinare, ar fi toata lumea mult mai castigata pentru sanatatea societatii.

    P.S. Sper ca de data aceasta imi veti posta comentariul. Altminteri, ce faceti, domnule Sever Gulea? Reinstaurati cenzura exact acolo unde nu trebuie. Comentariile trebuiesc moderate doar cand apar atacuri la persoana si cuvinte triviale. Exprimarea libera a opiniilor cat mai diversificate este un atribut al vremurilor pe care le traim. Nu credeti ca am dreptate?

  • Camelia 17/11/2014 at 2:03 pm

    Ma uitam la atatea comment-uri pozitive si m-am decis sa dau o sansa acestei carti, dar dupa primele pagini n-am mai suportat sa citesc despre lucruri de care orice om isi poate da seama si singur in viata, despre o poveste de dragoste gen ”Amurg”, si despre starile de spirit al unui Bacovia feminin. E ceva normal ca oamenii sa incerce sa lase in urma lor o amintire cat mai frumoasa, dar sa-ti scrii viata ca pe o epopee in care narcisismul se vede in fiecare pagina, consider ca este cam exagerat. Imi place sa citesc, dar nu citesc orice, dupa cum spunea si Haruki Murakami:” Citind cartile pe care le citesc si altii, vei gandi doar precum gandesc ceilalti.”
    Oamenii au si ei propriile lor vieti, nu e nevoie sa te dai ca exemplu, nu traiesc toti ca tine. Cei care iti ridica in slavi cartile, sunt cei care se regasesc in ele, care au trait povesti asemanatoare sau cei care nu-s multumiti de felul in care se desfasoara viata lor si vor sa se puna in locul altcuiva, o lectura placuta pentru acesti oameni ar fi si cartea lui Mircea Eliade: ”Romanul adolescentului miop”. Din punctul meu de vedere, cartile nu merita atata publicitate, nu contin idei sau povesti nemaipomenite, sunt doar pareri si povesti cam trase de par dintr-un jurnal, ca sa nu mai vorbesc de personajul principal care pare fals si crede ca toate se invart in jurul ei.
    Ma limitez la atat si nu ma astept sa fie toti de acord cu mine, am spus doar ce cred eu.

  • andreea 13/11/2014 at 10:36 pm

    Dar de ce sa citim despre ceea ce putem vedea zilnic la tv: fete agatate prin cluburi, triunghiuri (sau alte forme geometrice cu mult mai multe laturi:)) amoroase, violente domestice puse pe seama destinului , dialoguri seci, limbaj vulgar, greseli gramaticale sau de sintaxa? Citind cartea asta sau uitandu-ma la Maruta, tot la fel de mult ma cultiv. Pana cand non-valoarea va fi promovata?

  • Sever Gulea 13/11/2014 at 8:23 pm

    Daca aceasta carte a devenit un bestseller e incurajator macar pentru faptul ca lumea inca… citeste. Adaptand o cunoscuta vorba pasoptista, astazi mai mult ca niciodata avem nevoie de un indemn: “cititi orice, numai cititi!”

  • monica 11/11/2014 at 1:45 pm

    Daca aceasta carte a devenit un bestseller foarte apreciat este grav, foarte grav… denota nivelul jos la care am ajuns si faptul ca mergem tot mai jos. Recunosc am picat si eu in plasa promovarii si mi-am pierdut vreo 4 zile cu ea, ramanand cu un gust amar si gandindu-ma ca daca aceasta carte trebuie citita si inteleasa cu sufletul sunt cam inumana la acest capitol. In fine, nu cred ca trebuie sa ne mire acest lucru foarte mult, intr-o tara in care Capatos, Maruta si altii de acest gen au rating-ul cel mai mare, o carte in care imoralitatea este adusa la rang de arta de ce nu ar fi bestseller?

  • amelie 10/11/2014 at 9:43 pm

    Irina, intotdeauna cei care au sufletul gol vor considera iubirea “un subiect de telenovela ieftina”. Bine a zis Ionel Teodoreanu:Cine nu cunoaşte truda şi setea închise într-un bulgăre de sare, să stea la o parte.Dar na…suntem oameni. Sau cel putin asa ne place sa ne cosideram. Desi, de cele mai multe ori ne purtam ca cele mai de jos animale. N am inteles niciodata de ce “parerea mea” trebuie sa devina lege si toti cei apropiati ar trebui sa o puna in aplicare. Oameni buni, de aceea ne a dat Dumnezeu minte. Sa incercam sa ne intelegem unul pe celalalt. De aceea ne a dat Dumnezeu ochi. Sa incercam sa ne vedem si sa ne admiram. Sau nu. De aceea ne a dat inima. Sa incercam sa ne iubim sau nu. Dar nu ne a spus ca daca nu ne admiram, nu ne iubim si nu ne intelegem trebuie sa ne dam in cap sau sa ne uram. Mie nu mi plac manelele. Dar asta nu inseamna ca sunr superioara celor care le plac. Nu mi plac fructele de mare. Dar nici nu ma simt inferioara celor ce le apreciaza. Am momente in care simt nevoia sa ascult Anotimpurile lui Vivaldi sau Rapsodia lui Rahmaninov si momente in care am nevoie ulsa l ascult pe Fuego sau pe Conect-R. Si poate intr un anume moment am sa simt ca una din cantecele lui Adi Minune( desi nu stiu niciunul :P) mi ar linisti sufletul. Daca nu simt nevoi in fiecare zi sa vizitez o galerie de arta asta nu inseamna ca nu mi plac la nebunie picturile sau sculpturile. SI faptul ca , asa cum a spus Irina, am zile in care simt nevoia sa citesc o carte de genul Fluturilor Irinei si alteori una ca Jurnalul fericirii lui Steinhardt inseamna ca sunt OM. Si am zile bune si zile foarte bune sau mai putin bune. SI ca sunt carti care te fc sa visez, sa zbori in al noualea cer si carti care te aduc cu picioarele pe pamant. Avem nevoie de vise si avem nevoie de ratiune. Eu te felicit Irina, pentru ca, indiferent de parerea oamenilor despre tine, tu traiesti, si traiesti frumos , asa cum isi doreste sufletul tau. Si pentru ca aduci visele in vietile noastre si ne faci sa zburam cu capul in nori.

  • Miha 12/10/2014 at 8:09 am

    Iubesc lectura, cartile si sunt perfect de acord cu cele treansmise de doamna Daniela. Popularitatea cartii se datoreaza si calitatii slabe a cititorilor. Unde mai punem gravele greseli de ortografie din volumele publicate. Subiectul transmis este unul de telenovela ieftina 🙁

  • Alex 21/09/2014 at 12:06 am

    Imi cer scuze de usorul off-topic ce va urma.
    Imi rezerv dreptul de a raspunde la intrebare in locul Irinei:
    @Celia: cine poarta frumos in suflet il regaseste si in alte parti, in alte locuri, in alte lucruri, in alti oameni… si ca sa iti raspund intrebarii tale: sunt mai multi care se lauda doar decat cei poarta frumos in suflet. Probabil de aceea tu nu ai gasit ceva frumos in cartea ei. 🙂
    Cat despre viitor: viitorul e al celor care privesc in urma fara regrete si inainte cu curaj. Nu al celor care privesc in lateral si se intreaba de ce X a reusit si Y nu. Si nu cred ca pe Irina o incanta titulatura de reprezentant al viitorului unei natiuni sau al unor cititori. Ce-i drept: ar fi mai frumoasa lumea daca toti oamenii ar avea macar jumatate din bunatatea pe care o are ea.
    Viitorul e al fiecaruia si depinde de fiecare in parte cum va fi acel viitor.

  • Sever Gulea 18/09/2014 at 7:40 pm

    Va recomandam sa adresati aceasta intrebare autoarei: irina@irinab.com

  • Celia 18/09/2014 at 12:22 pm

    Am o intrebare ce ati gasit frumos la cartea asta si de ce o credeti pe Irina viitorul nostru ?

  • Bogdan 11/09/2014 at 1:52 pm

    Draga Irina 🙂

    As dori sa comand cele 2 volume ale cartii Fluturi pentru a le face cadou surorii mele 🙂 Va fi un cadou de suflet pentru ca e foarte interesata de aceste carti de mult timp. Mai ales ca de multi ani munceste in strainatate, departe de tara si de cei dragi 🙂
    Mai pot spera la o carte cu autograf?
    Pana acum mi-am cumparat mai multe carti de pe Libris.ro, dar din pacate in ziua cand puteam sa cumpar cartea cu autograful tau, am vazut foarte tarziu newsletter-ul….Si toate erau deja vandute. De atunci am sunat din cand in cand la Libris, dar mereu acelasi raspuns: ei nu stiu daca va mai fi la oferta cartea cu autograful tau.

    Mult succes in tot ce faci si o saptamana minunata, asa ca tine.
    Doamne Ajuta.

    Un zambet larg,
    Bogdan

  • Sever Gulea 01/09/2014 at 2:41 pm

    Ii rugam pe cititori sa isi concentreze comentariile in primul rand la adresa cartii si mai putin la adresa celor care emit opinii, pentru ca lucrurile sa nu degenereze intr-o serie de atacuri la persoana din care nimeni nu are de castigat.

  • Radu 29/08/2014 at 9:53 am

    Se pare ca doamna Daniela are capacitatea lui Dumnezeu,altfel cum ar putea sa cunoasca toti cititorii dnei Binder tinand cont ca vorbim de sute de mii de oameni? 🙂
    Si se mai pare ca doamna are o mentalitate usor comunista,altfel nu s-ar opune cu atata inversunare si nu si-ar permite sa comenteze ce promoveaza altii.Pun pariu ca aceasta persoana nu are timp sa comenteze acolo unde ar trebui pentru ca se vede clar ca are doar intentia sa discrediteze cartea dnei Binder.Sper sa nu vina sa va sparga geamurile la Libris de ciuda ca nu faceti altceva decat sa va faceti meseria intr-un fel profesional si frumos.Nu de alta dar dna respectiva e foarte agresiva si pornita pe toate siteurile unde lasa acelasi pomelnic total neargumentat si manipulator…Mult efort inutil din partea ei pentru ca nu o baga nimeni in seama.Asteptam o capodopera scrisa de aceasta dna Daniela ca sa ii dea peste nasuc dnei Binder cu superioritatea ei si gradul de cultura ridicat.:)

  • Sever Gulea 25/08/2014 at 7:39 pm

    Din experienta de librar (am avut in vedere numarul de exemplare vandute pe zi in librarie, inca de la aparitia cartii) va pot spune ca volumul avea deja o popularitate “virala” in randul unui public variat (predominant feminin, de toate varstele insa) chiar si dinainte ca promovarea de care vorbiti pe site-uri, bloguri, youtube sa capete proportii – in plus, sa nu uitam ca multi cititori au promovat cartea prin propria lor initiativa (fara sa fie recompensati in vreun fel pentru asta), ceea ce nu pot numi neaparat camapanie de promovare regizata de autor. Nu stiu daca exista o campanie sistematica de stergere a comentariilor negative dar am vazut ca pe goodreads (de exemplu) exista si recenzii si ratinguri negative expuse fara probleme.
    Eu inca nu imi pot explica carui ingredient se datoreaza succesul atat de mare al acestui volum (atata timp cat alte carti promovate sistematic, si in media coneventionala si in new-media nu au reusit o performanta similara), nu stiu daca e vorba doar de manevre de reclama (pe care le-au abordat si altii la scara mult mai mare fara sa aiba acelasi succes), s-ar putea sa fie o combinatie de mai multe elemente care ar merita investigata pe viitor.
    Va respect opinia, insa sugestia dumneavoastra implicita, aceea ca distribuitorii de carte sa isi asume pozitia de judecatori literari mi se pare ca e o invitatie la un exercitiu de aroganta discutabil pentru nespecialisti si atrage dupa sine o cadere intr-o spirala a controverselor interminabile atata timp cat provocarea de a defini “adevaratele valori literare” ramane un nod gordian pe care nici critica literara nu a reusit sa il descurce sau sa il taie nici pana astazi (a stabili calitatea continutului unei carti este, evident, o sarcina care nu va afla niciodata o rezolvare unanima). Asa cum am spus, ne adresam unor categorii variate de cititori si credem ca cititorii nostri sunt suficient de maturi si stapani pe gusturile lor in momentul in care isi fac alegerile. Cred ca aceasta discutie se leaga de cadrul mai general al controversei cu vechime: literatura populara versus literatura elitista care a inflamat si lumea occidentala si care a condus uneori la concluzii care sugereaza interdependenta dintre cele doua, macar la nivel editorial – fara literatura populara care sa VANDA (pe cat de nelalocul lui suna acest cuvant in contextul cartilor), literatura elitista si reteaua de editare/distributie nu au cum sa supravietuiasca. In plus, ca librari apreciem faptul ca oamenii (mai ales cei care au renuntat sau nu obisnuiesc sa lectureze) aleg sa citeasca ceva (chiar daca e ceva controversat din punct de vedere calitativ) decat sa nu citeasca nimic, in ideea in care acel ceva s-ar putea sa fie o premisa a apropierii viitoare fata de lectura. In ideea in care a popularizat lectura (chiar in randul publicului pe care il numiti “submediocru”) si in ideea in care a folosit incasarile din vanzarea cartii in scopuri comunitare nobile, cred ca Irina Binder a reusit o performanta remarcabila (macar sub acest unghi, care nu are de a face cu calitatea literara a continutului romanului Fluturi).

  • Daniela 25/08/2014 at 4:16 pm

    Ba da, domnule Sever Gulea, exista o intreaga retea de publicitate agresiva pentru cartea Fluturi, imprastiata peste tot pe internet: pe diverse site-uri, blog-uri, pe Pinterest apar citate din cartea Fluturi, pe Youtube sunt filmulete facute chiar de Irina Binder cu citate din cartea ei. Sunt sterse in mod constant recenziile negative ale celor care dovedesc, cu exemple din carte, nonvaloarea cartii Fluturi, tocmai pentru a se crea impresia ca Fluturi este o “capodopera’.
    Reusita Irinei Binder se datoreaza acestor manevre de reclama si, mai ales, a percutat la masele mari de indivizi cu o cultura precara (mai are rost sa discutam despre rezultatele de la bacalaureat sau despre manelismul imprastiat ca un flagel?).

    Raspunsul dumneavoastra, sa am iertare, dovedeste exact ceea ce spuneam, indiferenta pe care distribuitorii de carte o au fata de mediocritate. In felul acesta promovati incultura, alimentati nivelul submediocru al maselor de indivizi de care aminteam. Numai atat va intereseaza, sa va vindeti marfa, chiar daca ea, calitativ, este proasta? Cartea Fluturi nu-i decat o manea si suntem satuli de manelisme.

    P.S. Multumesc pentru ca ati avut curajul sa publicati si comentarii negative.

  • Sever Gulea 25/08/2014 at 11:13 am

    Buna ziua,
    Pe http://www.libris.ro, inclusiv la romanul Fluturi, sunt aprobate comentarii ale cititorilor, indiferent de caracterul lor favorabil sau nu in ceea ce priveste continutul cartii. Din cate stiu, Irina Binder nu a pretins ca e scriitoare profesionista si nici ca face concurenta vocilor certificate de criticii literari. Faptul ca multi cititori ii apreciaza povestea nu are neaparat legatura cu valoarea literara cantarita de profesionisti (si nu e nici prima nici ultima oara cand ne intalnim cu un asemenea fenomen, atat in literatura romana cat si in cea internationala). Faptul ca Libris faciliteaza accesul la acest volum nu stiu cum stirbeste credibilitatea librariei virtuale – in fond, suntem in primul rand o librarie si nu ne asumam postura de judecatori si evaluatori literari – rolul nostru e mai degraba de mediator si distribuitor, nu de critic literar – ne adresam unor categorii extrem de variate de cititori si consideram ca nu suntem cei mai in masura sa le judecam gusturile si alegerile si nici sa le impunem pedagogic pe ale noastre. De asemenea, nu cred ca e firesc sa evitam si sa trecem cu vederea momentul in care cineva reuseste o performanta precum cea pe care a reusit-o Irina Binder – de a ajunge in topul vanzarilor, fara promovare strategica sistematizata si fara sa isi propuna asta – am cautat mai degraba sa aflam mai multe despre autoare si preferintele ei de lectura si nu sa ridicam in slavi cartea, adica noi ne-am aplecat post-factum asupra fenomenului pe care Irina Binder l-a generat, nu noi am construit in primul rand fenomenul Irina Binder.
    Cred ca reusita cea mai mare a Irinei Binder a fost aceea de a apropia nemijlocit oamenii de carti, ceea ce nu e un lucru rau, pana la urma.
    Va asteptam si cu alte impresii!

  • Daniela 24/08/2014 at 7:43 pm

    Domnule Sever Gulea,

    De ce nu publicati si comentariile negative despre cartea Fluturi? Ati citit cu adevarat aceasta carte? Ati trecut “delicat” cu vederea lipsa de talent literar a autoarei, dialogurile banale, fara sa comunice nimic interesant, subiectul de telenovela de proasta factura, scris fara niciun stil literar?
    I-ati facut reclama Irinei Binder in pofida faptului ca a scris o carte ce nu are legatura cu scrierile literare. Pentru o buna informare a publicului, cereti referinte de la vreun critic literar care sa certifice, la modul competent si echidistant, care este valoarea “literara” a acestei “capodopere”. V-ati intrebat vreodata, cine sunt cei care ridica in slavi cartea Fluturi, care le este nivelul de cultura?

    Atata timp cat nu acceptati criticile aduse cartii Fluturi, distribuitorul de carte Libris nu face decat sa devina partinic. Sunteti interesati doar sa vindeti marfa cu orice pret, chiar promovand mediocritatea?
    A devenit un act de curaj in ziua de azi, sa nu faci rabat de la adevaratele valori culturale. Libris, prin reclama facuta acestei carti, incepeti deja sa va stirbiti credibilitatea.

    P.S. In cazul in care nu aveti curajul sa postati mesajul meu, nu faceti decat sa confirmati cele spuse de mine.

  • mariana nedelea 19/08/2014 at 11:18 am

    Mi as dori foarte mult aceste carti dar sunt in italia .cum le pot avea?

  • Marincas Olivia 10/08/2014 at 12:08 am

    Am avut privilegiul sa o cunos pe Irina,o femeie fascinanta,generoasa,sincera,de o bunatate iesita din comun,un om pe care nu ai cum sa nu-l iubesti,o persoana deschisa care are tot timpul o vorba buna,o. Imbratisare,un zambet pentru cititorii ei atunci cand acestia o recunosc .Am citit cartea Fluturi ,recunosc ca anumite pasaje mi-au placut atat de mult incat le-am memorat si va felicit pentru realizarea acestui interviu cu un om atat de special cum e Irina.

  • lubene vasilica 09/08/2014 at 8:45 pm

    Un om deosebit,o lectie de viata pe care ne-o da in fiecare zi Irina,tot respectul pentru o doamna ca ea!

  • Rodica 09/08/2014 at 10:35 am

    Multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine, cartea ta m-a ajutat sa trec peste o etapa neplacuta din viata mea. Esti o persoana minunata si speciala.
    Sa ai parte de succese mari si de multa sanatate!

  • Ramona-Mihaela 08/08/2014 at 3:56 pm

    Un om minunat!

  • Flori 08/08/2014 at 11:02 am

    O poveste de dragoste si de viata impresionanta. O carte scrisa de un om frumos (fizic si sufleteste), cu multe mesaje si invataminte pentru noi. Am citit pe nerasuflate cele doua volume. Luminita (cine a citit cartea stie despre cine vorbesc) – Dumnezeu sa te odihneasca in pace si liniste si iti multumesc ca tu ai fost cea care ai dat impuls ca Irina noastra sa-si faca cunoscuta frumoasa ei poveste. Astept sa citesc cu nerabdare si urmatoarea carte! Te iubesc om frumos si-ti multumesc pentru tot ce ne daruiesti in fiecare zi! :* :*

  • Ovidiu 08/08/2014 at 10:07 am

    Irina Binder…un om extraordinar, pentru mine un exemplu în multe privințe.
    Pentru mine este o onoare și o plăcere deosebită faptul că am cunoscuto, chiar și doar în mediul acesta virtual.

  • pasiunepuritatesipacat.wordpress.com 08/08/2014 at 9:51 am

    Eşti un om frumos, mă bucur mult că te-am descoperit, multumiri pentru lucrurile frumoase pe care le-ai desteptat în mine!

  • E.D 07/08/2014 at 5:27 pm

    Intr-adevar, Irina este de o modestie, de o discretie si de o eleganta demne de apreciat. Este o scriitoare talentata si autentica, care a reusit sa transmita perfect emotiile personajelor. Nu am citit cartea, ci am trait-o, atat de mult mi-a placut!
    Ma bucur sa am onoarea sa o am pe Irina colega!

  • Karina Prem 07/08/2014 at 2:52 pm

    Draga Irina.succesul tau este si international.te citesc cu drag din Germania si sunt mandra ca sunt nascuta la Brasov

  • Popirda Iulia 07/08/2014 at 11:53 am

    Te iubim Irina, esti o scriitoare cum nu am mai intalnit, nu ma pot satura de recitirea cartilor tale…esti o fiinta speciala pe care ma bucur ca am putut sa o cunosc prin prisma cartilor scrise de tine.

  • Isabela 07/08/2014 at 8:12 am

    Un OM absolut minunat, un suflet nobil cum rar mai gasesti. Este atat de sincera, dreapta, loiala, iubeste oamenii mai presus de ea. Daca am fi toti macar putin ca Irina, cu siguranta lumea aceasta ar fi mai buna. Felicitari pentru interviu si pentru ceea ce face Libris.

  • Elena 06/08/2014 at 8:44 am

    Cunosc omul Irina Binder si sunt binecuvantata pentru asta.Este o femeie exeptionala,cu un suflet minunat.Si-ar da si sufletul din ea pentru oameni.E mereu binedispusa si gata sa ajute la nevoie,tot timpul are ceva de daruit,un cuvant bun pentu oameni si e toata numai bunatate fiinta asta.Frumos interviul vostru si va felicit!
    Irina noastra te iubim mult si asteptam si alte carti scrise de tine!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *