Lit Kit

07/09/2014

lit kitAșa cum amintește Sandra Newman, în deschiderea ingeniosului kit de supraviețuire în literatura occidentală, începând cu anii 20, clasicii, cărțile importante ale culturii europene au început să fie livrate maselor populare, în ediții prietenoase de buzunar și în afara bibliotecilor și librăriilor. A fost un eveniment care a luat amploare în secolul XX astfel încât accesul la Marile Cărți nu a mai fost condiționat de statusul social, de posibilitatea financiară de a face o investiție într-o ediție legată a vreunui mare roman tipărit în urmă cu 50 de ani. Granița dintre cultura elitistă și cultura maselor a început să se estompeze, după ce literatura mare a coborât în stradă, odată cu răspândirea accesului la marile opere.  Astfel, astăzi am rămas fără scuze obiective atunci când vine vorba să îi evităm pe clasici, însă cu siguranță am dezvoltat un complex de vinovăție  care, așa cum sugerează și Newman, ne împinge spre o lectură tip jertfă, tip sacrificiu,  atâta timp cât ni se întâmplă să ne simțim exasperați citindu-i pe marii autori (ca să nu mai spun de faptul că… nu mai avem timp și nici răbdare să îi parcurgem) dar, în același timp, daca i-am ocoli ar persista  impresia că am ratat ceva semnificativ, că mitologia țesută în jurul lor la care nu ne-am facut partasi spune ceva despre neputințele și incapacitățile noastre.

Recenta inițiativă lansată pe facebook, book-bucket challenge, adica inventarierea celor 10 cărți care ne-au marcat existența sugerează totuși că măcar o parte a clasicilor rămân în topul preferințelor publicului – desigur e greu de spus dacă menționarea lor în asemenea ierarhii e mai degrabă ceva de bon-ton care să ne întărească aparențele intelectuale sau cititorii realmente au găsit și mai găsesc plăcere în a parcurge opere vechi de sute de ani. Însă lectura literaturii, indiferent de secol, ar trebui să rămână, așa cum sugerează și Sandra Newman, o experiență plăcută și deci, nu o experiență obligatoriu plăcută mandatată de eticheta de clasic (și deci, de valoros). Tocmai de aceea inițiativa lăudabilă, amuzantă și surprinzătoare a profesoarei de literatură americane vine să ofere un ghid de supraviețuire (foarte la modă astăzi, pentru orice context stresant, nu-i așa?), în fața provocării imense și adesea dureroase pe care lectura clasicilor o ridică. Demersul ei folosește o metaforă potrivită pentru literatură, adecvată vremurilor contemporane, aceea a unui parc de distracții: o plimbare prin literatura occidentală înseamnă întâlnirea cu oportunități care îți vor face pielea găină și îți vor răvăși părul și ritmurile cardiace dar și oportunități care te vor adormi sau care îți vor stârni dezgustul în cele din urmă. Ghidul Sandrei Newman este așadar o călăuză ireverențioasă, ludică amuzantă dar și informativă prin parcul cu clasici coborâți de pe piedestal.

Reușita autoarei este aceea de a păstra un echilibru. Pe de o parte Newman jonglează fără cusur cu cele două ipostaze pe care trebuie să le stăpânească orice pedagog -astfel că ea înțelege nevoile și perspectiva naivă a neofitului (pe care îl interesează aspecte elementare legate de conținutul și semnificația unor opere) dar e capabilă să completeze, discret și cu perspectiva savantului care justifică importanța unor autori chiar și atunci când nu îi recomandă neapărat cititorului contemporan. De asemenea, în prezentările ei Newman integrează conținuturi esențializate legate de biografia și opera autorilor din literatura occidentală, amestecându-le cu anecdote, comentarii ironice fără să cadă însă într-o latură trivială și gratuit defăimătoare. Plin de umor și inteligență, inventarul lui Newman acoperă 2000 de ani de literatură (de la Homer și până la Joyce), într-o ordine cronologică, oferind și scurte introduceri în curentele culturale dominante ale epocii. Miza nu este nicidecum de a face o listă cu lecturi obligatorii pentru cititorul contemporan, cât mai degrabă a stârni curiozitatea și a da posibilitatea de a alege onest autorii și lucrările care ar putea să ne stimuleze interesul, consolându-ne în același timp, în cazul în care anumite opere ni se vor parea într-adevăr plictisitoare sau extenuant de dificile. Ca să vă faceți o idee asupra stilului ireverențios și savuros al lui Newman am să parafrazez doar câteva mostre din cronica ei: eroii lui Homer sunt indivizi cu un grad redus al dezvoltării emoționale, dar Iliada oferă toate plăcerile unui film de acțiune și horror la un loc. Comediile lui Aristofan sunt o combinație de umor de toaletă, bătăi și pornografie, în vreme ce comedia nouă a lui Menandru seamănă mai degrabă cu un sitcom prost. Infernul lui Dante e genial, în vreme ce Purgatoriul e plin de condamnați la lucruri plictisitoare iar Paradisul e un amestec de Coreea de Nord și atmosfera primului tău serviciu.  Lucrările lui Boccacio implică cel mai adesea o femeie rea de muscă, un cleric desfrânat și un bărbat gelos, Francois Villon e prințul cerșetor al băieților răi din lumea literară, saloanele literare ale lui Ludovic al XIV-lea sunt pline de doamne prețioase puse pe purificat limba, în vreme ce o serie de opere ale scriitorilor iluminiști britanici necesită puterea de concentrare a mobilei și răbdarea buretelui de mare pentru a fi parcurse. Lecția lucrărilor marchizului de Sade e simplă: trage-i-o aproapelui tău, poeziile lui Emily Dickinson merită a fi consumate cu găleata (alunecă pe gât ca niște chipsuri) iar realismul e de două feluri: cel amabil centrat în jurul mariajului și banilor și cel nepoftit (al francezilor și al rușilor) pus pe deprimat cititorii prin mizantropie. Sa nu-l uitam pe Hemingway care rămâne un romancier macho (cu o mână scria proză zveltă, atletică, eliberată de adjective și cu cealaltă snopea vreun mucos în bătaie) în vreme ce Joyce a lăsat în urmă 4 everești literari pe care poți încerca să îi escaladezi.

Dezvăluind fața umană a scriitorilor, abordându-le operele fără mănuși prețioase, contabilizând cu umor ce relevanță păstrează capodoperele literaturii pentru oamenii de rând (Newman isi ia munca de ghid in serios si ofera chiar și note lucrărilor comentate sub unghiul importantei si al amuzamentului), ghidul  Sandrei Newman, în care autoarea joacă deopotrivă rolul de procuror și avocat, legitimează în esență, dreptul la plictiseală și refuz al cititorului contemporan care, înarmat cu acest kit de supraviețuire nu va mai avea motive să se sperie și mai ales să se simtă vinovat în mijlocul junglei literaturii universale.

LIT KIT -Sandra Newman -Editura Baroque Books, 2013

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.

 

 

 

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *