Ca în fiecare lună și în ultima vineri din septembrie ne-am reîntâlnit într-o după amiază friguroasă pentru a profita de un prilej pentru destindere, pentru dialog relaxat, după o perioadă care este întotdeauna plină de provocări pentru noi, odată cu începerea școlilor și a unui nou sezon de evenimente culturale.
VINERI, 26.09.2014, la Librăria Șt.O.Iosif Brașov am găzduit o nouă ediție a CLUBULUI DE LECTURĂ, împărtășind, la un ceai cald, impresii despre volumul NEÎNȚELEGEREA (Editura Polirom, 2014), romanul de debut al scriitoarei franceze de origine ucraineană, Irene Nemirovsky.
Am deschis evenimentul, sugerând că lectura cărții lui Nemirovsky mi-a lăsat impresia unei tragedii, a unei povești fatale care nu ar fi putut avea alt deznodământ decât eșecul amoros. Proiectând impactul pe care Primul Război Mondial l-a avut asupra societății franceze, Yves și Denise mi-au părut exponenții generici ai unor lumi devenite incompatibile și ireconciliabile, din cauza marii conflagrații mondiale.
Alți cititori au sugerat că scriitoare franceză abordează o tematică la modă începutului de secol: iubirea adulterină dar tratarea ei nu pare a fi totuși ratificată de o maturitate empirică, ci mai degrabă de o psihologie a adulterinilor recuperată din cărți.
Virgil Borcan a fost de părere că romanul lui Nemirovsky se înscrie în tradiția flaubertiană și proiectează o iubire mediocră. Atât Yves cât și Denise sunt niște personaje bovarice care nu se pot ridica la înălțimea sentimentelor pe care cred că le au. Vorbitorul a sugerat că eșecul relației dintre Yves și Denise nu ar trebui pus pe seama războiului sau pe seama diferențelor de clasă, atâta timp cât societatea franceză postnapoleoniană nu mai era totuși segregată și atâta timp cât o serie de modele prezente în istorie și literatură dovedesc că sentimentele adânci, iubirile profunde pot doborâ chiar și incompatibilitățile de natură socială.
Horia Nilescu a apreciat faptul că cititorii prezenți la club nu au evaluat pozitiv lucrarea scriitoarei franceze, ținând cont de tinerețea autoarei la data publicării romanului. Deși a fost printre cei care au propus, încă din luna august, acest volum spre discuție, Horia a crezut că urma să citească o poveste în care să se întrepătrundă spiritul slav cu cel francez (dată fiind originea ucraineană a autoarei). Spre dezamăgirea sa, a aflat însă doar o poveste liniară, mai degrabă o nuvelă decât un roman, încărcată de privizibil și stereotip.
Maria Anghelescu a sugerat că povestea de dragoste dintre cei doi se dovedește anemică și ofilită înainte de vreme. Dat fiind faptul că nici măcar protagoniștii nu trăiesc convinși impresia fericirii lor (așadar, așa zisa lor fericire pare a fi de fapt o neînțelegere), e foarte probabil ca ei într-adevăr să nu fi fost nici fericiți și nici îndrăgostiți, lucru decelabil chiar și din felul în care debutează așa zisa lor poveste de dragoste.
Roxana Cârceag a descoperit în romanul Neînțelegerea o structură simplă și simplistă, o carte care nu te dezamăgește neapărat, dar nici nu te marchează în vreun fel, atâta timp cât nu valorifică nici măcar potențialul personajelor secundare sau episodice pentru a adânci intriga și portretul protagoniștilor.
În ciuda neînțelegerii care pare să fi caracterizat, în subtext, relația dintre Yves și Denise, verdictul cititorilor a fost lipsit de controverse, cei prezenți negăsind surse semnificative pentru un dezacord în ceea ce privește dimensiunea minoră și firavă a amorului dintre personajele principale. Așadar, am petrecut o nouă după amiază plăcută într-un cadru mai puțin polemic de data aceasta.
Ne revedem în luna octombrie!
