Cum sa ne gandim mai mult la sex

05/10/2014

cum sa ne gandimCa orice lucrare a lui Alain de Botton și recentul volum tradus în limba română în cadrul unei noi și binevenite colecții a Editurii Vellant (intitulată The School of Life) păstrează un titlu care are darul să șocheze sau măcar să atragă atenția (desi ar putea foarte bine sa induca in eroare…). Iar dacă Eseuri de îndrăgostit sau Religia pentru atei căutau să potrivească concepte aparent nepotrivite, volumul Cum să ne gândim mai mult la sex pare să pledeze pentru o invitație cu atat mai curioasă la exces, mai ales că ea vine din partea unui filosof, într-o epocă în care instinctele ne sunt deja suprastimulate în cele mai variate și rafinate forme. Însă dacă luăm în cel mai serios mod titlul volumului lui de Botton, dacă îl surprindem în cel mai propriu sens, lucrurile se așază într-o matcă plină de provocări intelectuale: să ne gândim mai mult la sex înseamnă să ne gândim la natura sa,  la plăcerile și problemele pe care le implică, fără să ne grăbim la concluzii și acțiuni, așa cum fac o mulțime de manuale menite să reformeze și să revoluționeze viața de cuplu. Volumul lui de Botton nu se înscrie așadar în rândul cărților care pledează pentru rafinarea tehnicilor și creșterea palmaresului de reușite sexuale (deci nu are neapărat implicații acționale concrete), ci mai degrabă propune o examinare care țintește spre o reformă atitudinală a cititorului de rând în raport cu unul din instinctele sale fundamentale. Iar asta pentru că, în ciuda faptului că omenirea a reușit, în decurs a câteva sute de ani să despartă sexul de vinovăție și tabu și să-l așeze în zona firescului, a distracțiilor esențiale și utile pentru echilibrul individual, dimensiunea sexuală rămâne, chiar și în era emancipării și a democrației, o manifestare care integrează și asociază subjugarea, umilirea, lipsa de amabilitate, generând și astăzi stinghereală, obsesii și dor.

Prima parte a volumului explorează fața luminoasă a sexului, căutând să descopere, în elementele ritualului de acuplare, plăcerile pe care acesta le oferă partenerilor. Așa cum sugerează de Botton, explicațiile evoluționiste (plăcerea sexuală este recompensa pe care o primim pentru satisfacerea instinctului de reproducere, atractivitatea se degajă din elementele utile perpetuării speciei), deși plauzibile și coerente, nu sunt totuși suficiente pentru a ne lămuri de ce sărutul sau fetișurile, de pildă, pot fi călăuze de încredere spre culmile extazului. În viziunea lui de Botton, dezbrăcarea partenerului în alt context decât cel sexual ar genera cel mai adesea o teamă și o anxietate profundă (atâta timp cât suntem educați încă de mici să căutăm să nu părem obsceni), însă în timpul preludiului acest gest se dovedește extrem de stimulant și de plăcut, atâta timp cât contribuie la reconcilierea deplină a eurilor partenerilor. Excitația vaginală sau erecția, reacții de aprobare fără manipulare rațională se dovedesc agenți ai sincerității cu atât mai plăcuți, cu cât trăim într-o lume a entuziasmelor mimate și nesigure. Locurile publice și uniformele pot fi de asemenea surse de excitație, atâta timp cât asocierea lor cu activitatea sexuală asigură o răsturnare a ierarhiilor, o revanșă luată asupra tiraniilor rutinate și raționale, prin inserția  dorinței și intimității în sfere în care acestea nu au ce căuta. De Botton găsește o pledoarie favorabilă și pentru fetișuri, privindu-le chiar ca trepte pe scara amorului platonician – în obiectele purtate de iubit, obiecte care ne stârnesc dorințele sexuale, putem intui de fapt idealuri pe care le căutăm într-un partener (precum inteligența, hotărârea sau demnitatea). A doua parte a volumului tratează fața întunecată a sexului, adică problemele (contemporane sau eterne) pe care partenerii le descoperă într-o viață de cuplu (sau nu): de la respingerea care ne face să suferim atât de profund (deși de Botton face o invitație la relaxare- e doar ghinion și întâmplare, nu suntem judecați valoric), la frecvența redusă a sexului în căsătorie, la impotență și până la resentimentele care transformă atractivitatea partenerului în repulsie. Filosoful britanic examinează cauzele acestor probleme, ajungând la concluzii suprinzătoare: impotența masculină contemporană este mai degrabă un rezultat al respectului față de parteneră (în ideea în care tocmai pentru că ne gândim la iubită și ne teamă că n-o să satisfacem partenera sau că îi vom produce neplăcere, ajungem să nu mai putem susține o erecție), în vreme ce scăderea atracției în cuplu, după ani întregi de căsnicie are legătură cu dificultatea de a oscila între registrul cotidian și cel erotic dar și cu o tabuizare incestuoasă a partenerului (atunci când el e identificat mai ales cu rolul de mamă sau de tată). O serie de observații interesante și inedite se fac și pe marginea pornografiei și adulterului – nu am să amintesc decât că de Botton imaginează o pornografie a viitorului cu un conținut intelectual bogat.

Spre finalul volumului, analiza lui Alain de Botton se extinde de la sex, la relațiile contemporane. La fel ca Pascal Bruckner (un alt filosof preocupat de paradoxurile amorului contemporan) și de Botton pare să sugereze că trăim într-o epocă extrem de exigentă relațional – dacă în secolul XIX, oamenii obișnuiau să separe mijloacele de satisfacție ale nevoilor de iubire, de viață de familie și de sex, odată cu ascensiunea dominației burgheze liberale, cele trei nevoi au fost limitate la un cadru strict și la un singur partener. Tocmai de aceea, pentru că provocarea fidelității emoționale și sexuale, într-un asemenea context pare să țină de domeniul excepționalului și nu al stării de fapt obișnuite și banale (așa cum suntem educați să credem) și de Botton propune o perspectivă mai relaxată, mai indulgentă și mai lucidă asupra aspirațiilor pe care le putem nutri în ceea ce privește căsniciile pe termen lung (autorul pledează chiar și pentru un pact al dezamăgirilor anticipate și asumate, pentru a ne cultiva toleranța față de tocirea inevitabilă a vieții de cuplu). Cei care sunt familiari cu scriitura lui de Botton vor găsi și în acest volum observații și ipoteze provocatoare precum și o serie de ilustrații care aparent nu au nimic de a face cu sexul (ce legătură v-ați putea gândi că există între tablourile lui Caravaggio sau Manet, între fațadele bisericilor, fotografia unui pat de hotel și sex?). Cei care nu au citit nicio carte semnată de filosoful britanic, au ocazia, prin această lectură cuceritoare, să descopere că sexul rămâne ceva la fel de miraculos și atunci când îl practicăm dar și când ne gândim la el într-o manieră… nonsexuală.

CUM SA NE GANDIM MAI MULT LA SEX – Alain de Botton- Editura Vellant

 

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.

 

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *