Frumusetea ambiguitatii… la Cinemateca

18/10/2014

Zilele acestea, la Brașov, am  simțit o dimensiune mai atipică a lunii octombrie,  în care tristețea, melancolia adusă de ploi s-a contopit cu temperaturile blânde și cu linistea senina a trotuarelor lucitoare. Așadar o atmosferă ambiguă, pe undeva meditativă în această seară de la mijlocul toamnei a fost o prefață tocmai potrivită pentru proiecția unui film nelipsit, la rândul său, de echivoc.

VINERI, 17.10.2014, la Librăria Șt.O.Iosif a avut loc o nouă ediție a CINEMATECII la care am proiectat filmul semnat regizorului  italian Luchino Visconti, după o nuvelă de Thomas Mann: MOARTE LA VENEȚIA.

death in venice

Gazda noastră a fost, ca de fiecare dată, Horia Nilescu, cel care a glumit amintindu-și că de la inaugurarea acestui eveniment regulat, în urmă cu aproape 2 ani, nu a contenit să compare în discursurile introductive filmele proiectate cu marile producții ale maeștrilor europeni, fără să ofere spre vizionare una dintre acestea. Tocmai de aceea, Horia a ales, în luna octombrie să aducă în atenția cinefililor brașoveni un film de artă  semnat de un regizor predestinat parcă să ofere creații de impact: așa cum ne-a amintit gazda evenimentului, Luchino Visconti provine dintr-o familie nobiliară și a fost expus de mic la experiențe și influențe artistice rafinate, ajungând în cele din urmă să pună bazele unuia dintre cele mai influente curente cinematografice: neorealismul italian care a inaugurat și pe ecrane perspectiva conform căreia filmul trebuie să imite viața.

Spre deosebire însă de Roberto Rosselini, coleg de breaslă și promoter al aceluiași curent, Luchino Visconti a dezvoltat o a doua fază a creației sale orientată spre fantastic și simbolic. MOARTE LA VENEȚIA este un film din această a doua perioadă a regizorului italian, parte din trilogia germană care mai cuprinde peliculele Căderea zeilor și Ludwig.

Așa cum a sugerat Horia Nilescu, MOARTE LA VENEȚIA este un film de artă, de atmosferă în care dialogul și povestea sunt substituite de muzică și de studiul figurativ al camerei de filmat. Ecranizarea după nuvela lui Thomas Mann nu este însă lipsită de referințe subtile la evenimentele din biografia marelui scriitor german: Luchino Visconti s-a folosit în filmul său  de muzica lui Gustav Mahler, un cunoscut al lui Thomas Mann, a cărui moarte de care Mann a aflat după întoarcerea de la Veneția l-a inspirat să scrie nuvela.

Sondând probleme de estetică și filosofia artei (raportul dintre creație și creator, sursele frumosului, desăvârșirea artistică) dar atingând subtil și problema homosexualității (de care nici Mann și nici Visconti nu au fost străini), povestea compozitorului Gustav von Aschenbach, maestrul aflat într-o criză personală sosit la Veneția, explorează întâlnirea emoționantă (și nu lipsită de ambiguitate) dintre muzician și un tânăr adolescent – o întâlnire recurentă, dincolo de cuvinte în care contemplația admirativă față de frumusețea universală și perfecțiune e dublată de suspiciunea unor patimi și a unei sexualități reprimate a protagonistului.

A fost o seară al carei caracter memorabil a fost calauzit de bagheta unui mare regizor european capabil sa ne cufunde in amtosfera de neuitat a temelor cu miza si a cadrelor de o frumusete rapitoare. Ne revedem in luna noiembrie!

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *