Sunteti curiosi sa aflati cum arata biblioteca unui scriitor? Cate volume contine? Care este cartea, din biblioteca personala pe care o indrageşte cel mai mult? Sunteti curios sa aflati ce cartisi-au propus scriitorii romani sa citeasca in perioada urmatoare? Va doriti sa aveti in biblioteca proprie carti cu autograful autorului?
Incepand din 01.02.2013, Libris propune proiectul Lumea cartilor din perspectiva scriitorului, proiect care aduce mai aproape de public cei mai importanti scriitori romani ai momentului. Scriitorul care isi dezvaluie, in luna noiembrie din 2014, relatia sa cu lectura si biblioteca personala este… CĂTĂLIN DORIAN FLORESCU!
LIBRIS.RO: Sunteţi bibliofil? Cum arată biblioteca dumneavoastră? Câte volume conţine? Care este cea mai valoroasă carte pe care o aveţi în bibliotecă? Care este cartea, din biblioteca personală, pe care o îndrăgiţi cel mai mult? De ce?
CĂTĂLIN DORIAN FLORESCU: Biblioteca mea este impartita in mai multe camere si pe coridorul apartamentului. Sint un cititor constant si pasionat, dar incet. Nu ies din casa fara una sau doua carti, nu ma asez la o cafenea, fara sa scot cartea. Perioadele de citit sint intrerupte de cele de scris. Atunci citesc mai putin pentru ca vocea celuilalt autor sa nu se intrepatrunda cu a mea. Nu pot spune o cifra exacta, dar sint destule. Nu am un fetish al bibliotecii, nu sint ordonate dupa nume etc, sint imprastiate peste tot. Si totusi sint bibliofil pentru ca trebuie sa posed cartile pe care le citesc. Sa le ating din cind in cind, sa ma uit la coperti. Din pacate, nu as fi un bun client al bibliotecilor orasenesti.
Este un lucru imposibil sa scot numai o carte in evidenta. Au fost carti pentru fiecare perioada a vietii mele. Cind eram mic eroii mei erau cei trei muschetari, Winnetou, Tom Sayer si Huckleberry Finn. Prin cartile lui Mark Twain si Oscar Wilde, ale lui Karl May si Jules Verne am descoperit frumusetea cititului si de aceea probabil am devenit scriitor. Probabil chiar ca prima influentza in arta scrisului am primit-o de la ei. Imi amintesc de o carte care m-a marcat asa de tare, incit gasind-o din nou dupa zeci de ani la o benzinarie in Italia a trebuit sa o cumpar. Se cheama Cuore si este scrisa de Edmondo de Amicis.
Plecind din tara la virsta de 15 ani am luat o singura carte cu mine, care pe atunci imi placea: Cismigiu et company. In luna august 1982, stiind ca in curind voi parasi tara si prin acesta si biblioteca mea de acasa, voiam sa termin La Medeleni.
In vest am fost rupt pentru o perioada de timp de cultura romana si am inceput sa citesc numai in germana. Scriitorii maturitatii mele sint Ivo Andric, Meir Shalev, Bohumil Hrabal Jan Kalman Steffanson, T.C. Boyle, Fernando Pessoa, poeziile lui Neruda, ale lui Walt Whitman, ale lui Octavio Paz; si multi scriitori germani care probabil nu sint asa de cunoscuti in tara. Deci, dupa cum vedeti, cultura mea este destul de eclectica, i-am adunat cam de peste tot.
De ce imi plac acesti autori? Intr-unul din romanele mele, Maseurul orb, maseurul raspunde la intrebarea ce este pentru el frumusetea: „Atunci cind o carte suna bine.” Pentru mine cartile acestor autori suna bine. Au o muzica distincta.
LIBRIS.RO: Cât timp alocaţi zilnic lecturii? Ce vă place să citiţi? Ce cărţi v-aţi propus să citiţi în perioada următoare?
CĂTĂLIN DORIAN FLORESCU: In perioada urmatoare lucrez la un nou roman, deci nu voi citi asa de mult beletristica. Dar am pe masa cartea unui renumit scriitor german, Hans Fallada, din perioada de dupa razboi, care in romanul sau Jeder stirbt für sich allein (in romana s-ar traduce Fiecare moare de unul singur – n.red: s-a tradus sub titlul SINGUR IN BERLIN, la Editura Polirom) descrie incercarea unui cuplu berlinez, dupa ce fiul lor a cazut pe front, de a se opuna lui Hitler. Scriu impreuna carti postale cu texte dizidente si le plaseaza in diferite cladiri din oras. La numai trei ani dupa terminarea razboiului, acest autor povestea deja si despre cei care s-au opus dictaturii. Germanii nu au fost numai calai, chiar daca multi au fost si multi altii au tacut si consimtit.
LIBRIS.RO: Ce le putem transmite tinerilor care nu citesc, şi nu numai tinerilor, pentru a-i face să prindă drag de carte, de lectură?
CĂTĂLIN DORIAN FLORESCU: Mai degraba ar trebui transmis un mesaj parintilor si scolilor. Sa reglementati accesul copiilor la mijloacele electronice, jocuri pe computer etc. Sa rezistati presiunilor si sa ii impingeti spre propia lor fantezie si spre viata concreta. Sa ii luati in serios, purtind un dialog cu ei. Sa le faceti cadou carti si nu numai atit: sa le cititi impreuna cu ei, sa va intereseze experienta lor de citire, sa discutati despre ele. Scurt: sa aratati ca pentru voi cartea este o valoare, un exemplu pentru tineri. Nu ii putem obliga sa citeasca, dar cladindu-le personalitatea printr-un dialog continuu trebuie sa existe acolo si o parte rezervata culturii.
LIBRIS.RO:Cum vedeţi autorii români în contextul literaturii universale? Cum se vede, din Elvetia, literatura română?
CĂTĂLIN DORIAN FLORESCU: Nu ma pot exprima prea in detaliu asupra acestui punct, pentru ca nu stiu. Constat insa ca autorii romani isi gasesc drumul si spre vest, la edituri importante. Constat ca Romania a fost invitata la mai multe tirguri de carte. Ca multi scriitori apar in fata publicului vestic. Probabil, cartea este, pe linga filmul romanesc, produsul cultural roman cel mai vizibil al momentului.
LIBRIS.RO: Ce autori români aveți în bibliotecă? Ce autori români vă place să citiți?
CĂTĂLIN DORIAN FLORESCU: Am o mina de autori romani, si nu numai colegii mei de la Polirom. Trebuie numai sa-mi fac timp si sa ma apuc sa-i citesc, lucru care, din nefericire, s-a intimplat prea putin in ultimii ani. De la Dan Lungu la Florin Lazarescu, la Cartarescu, Agopian, Teodorovici, Robert Serban, Blandiana, Gabriela Adamesteanu, Norman Manea sau Filip Florian.
LIBRIS.RO: Pentru cititorii care încă nu v-au descoperit, ce le puteţi spune pentru a-i determina să vă lectureze cărţile? Cum îl recomandă Cătălin Dorian Florescu pe Cătălin Dorian Florescu?
CĂTĂLIN DORIAN FLORESCU: Cartile mele au un suflu puternic, dar si suflet. Si sper sa sune bine si ele.
LIBRIS.RO: Dacă nu aţi scrie, cum altfel v-aţi elibera de “chemarea muzelor”?
CĂTĂLIN DORIAN FLORESCU: Daca nu as scrie as fi un barbat foarte, foarte nefericit.
Interviu realizat de Loredana Tudor, pentru www.libris.ro.
