În ultima zi a lunii octombrie, când tot mai mulți români așteaptă petrecerile sărbătorii importate de la americani, la Librăria Șt.O.Iosif Brașov am preferat să îi așteptăm pe… barbari, mai precis să așteptăm discuțiile despre barbari și civilizație, la evenimentul tradițional de la finalul fiecărei luni.

VINERI, 31.10.2014, la Librăria Șt.O.Iosif Brașov am găzduit o nouă ediție a Clubului de Lectură, la care am împărtășit impresii pe marginea volumului semnat de câștigătorul Premiului Nobel pentru Literatură, J.M. Coetezee: Așteptându-i pe barbari (Editura Humanitas, 2014).

2014-10-31 18.28.07

Am deschis evenimentul amintind că romanul, deși de o simplitate uimtioare în ceea ce privește construcția și a mijloacelor relativ economice de proiectare a acțiunii și a personajelor, livrează o poveste cât se poate de convingătoare și de profundă. Deși Coetzee îl conduce pe cititor într-o lume a extremelor, într-o lume bicoloră aparaent, în care opozițiile se înfruntă la tot pasul, spre finalul romanului granițele ajung să se șteargă iar disputa dintre barbarie și civilizație să devină o coordonată perenă a naturii umane.

Livia Nilescu a apreciat portertul torționarului, un portret cu valențe universale construit de Coetzee: în vreme ce Joll apare drept torționarul arogant, sadic, rafinat în orori, Mandel este torționarul mărunt, care nu caută să facă exces de zel pentru a-și exersa imaginația plină de orori. Vorbitoarea a remarcat faptul că doar torționari sunt scoși în evidență și individualizați printr-un nume în romanul autorului sudafrican.

Alți cititori au fost de părere că povestea este una atemporală și nu întâmplător se petrece la marginea unui Imperiu, acolo unde legea și atmosfera devin negociabile și laxe. Alți cititori au căutat să își marcheze evoluția experienței de lectură: de la un început abrupt care a ridicat câteva semne de întrebare cititorilor, a urmat partea a doua a așa zisei povești de dragoste dintre magistrat și cerșetoare, apoi partea a treia în care magistratul precum eroul din poemul Ghilgameș ajunge să descopere liberatea abia când pierde toate privilegiile.

Horia Nilescu a remarcat faptul că acest roman invită într-un univers de inspirație kafkiană, proiectat totuși la alt nivel. Horia a rămas preocupat de întrebarea referitoare la cine ar putea fi socotit un barbar (chiar și după standardele contemporane): să fie Joll prin cruzimea sa? Magistratul prin lașitatea sa? Cei de dincolo de ziduri? Toate personajele?

Cititorii au căzut de acord că barbarii păstrează o dimensiune simbolică, eternă, că se află deja printre noi și în noi, în ciuda așteptării personajelor din cartea lui Coetzee. Pornind de la disputa dintre barbari și civilizați, discutiile au ajuns să facă referiri și la regimul nazist, comunist, la psihologia militară și o mulțime alte teme provocatoare.

Între căni de ceai, în zâmbetele post-anecodte, am încheiat o nouă ediție a Clubului de Lectură. Vă mulțumim pentru participare. Ne revedem în noiembrie.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *