„Doamnă Pentru O Zi” este un cântec de lebădă perfect pentru cariera inegalabilului Frank Capra. Deși a trăit până la venerabila vârstă de 91 de ani filmul , apărut în 1961 pe când regizorul avea 64 de ani, avea să fie ultimul, Capra preferând să se retragă și să lucreze în partea administrativă a industriei cinematografice. Cu o pleiadă de staruri , unele consacrate (Bette Davis, Glenn Ford) altele în devenire (Ann-Margret, Peter Falk), împrumutându-și talentul pe ecran „Doamnă Pentru O Zi” se înscrie perfect în stilul melodramatic, visător al lui Capra. Amestecând comedia cu fantezia și mai ales cu romantismul Capra creează un tonus general optimist pentru filmul său și nu ne cere , parcă, decât să zâmbim.
„Doamnă Pentru O Zi” ne prezintă problema fostei starlete de Broadway „Apple Annie” (Bette Davis). Ajunsă la bătrânețe și uitată demult de lumina reflectoarelor „Apple Annie” a ajuns aproape falită. Fiica ei , Louise (Ann-Margret), educată în străinătate încă din copilărie, o anunță că vine în vizită împreună cu logodnicul ei. Problema este că Louise crede despre mama sa că este o matroană bogată, iar biata bătrână nu știe ce să facă pentru a păstra aceasta aparență. Soluția vine de la „Dave the Dude” (Glenn Ford) – un escroc inimos care se oferă să ajute prin intermediul găștii sale colorate de huligani. Într-un complot nebunesc toți cei implicați depun eforturi supraomenești , dar și foarte amuzante, pentru a o prezenta pe Annie ca pe o mare doamnă a înaltei societăți; în acest fel Louise va putea avea nunta cu prințul ei de basm la care a visat o viață întreagă și toată lumea va trăi fericită până la adânci bătrâneți. Toate întâmplările prin care trec personajele pentru a împlinii acest vis vor stârni foarte multa empatie dar și câteva râsete. Filmul nu este o comedie pură ci mai degrabă o romanță amuzantă numai bună de a fi filmul dumneavoastră relaxant de weekend.
Acest film încununează într-un mod frumos cariera lui Frank Capra , un om care în opinia multora a întruchipat visul american (pentru că a plecat de la o viață mizeră din ghetoul italian din Los Angeles și a ajuns , prin forțe proprii, unul din cei mai respectați regizori ai tuturor timpurilor). Mulți critici l-au acuzat pe Frank Capra că filmele lui ar fi foarte simple și adesea mult prea siropoase. Trecând peste faptul că toate filmele sale au avut un succes nebun la public niciunul din aceeași critici nu au putut să-și explice de ce nimeni nu a reușit să-i copieze stilul lui Capra și să se bucure de aceleași acolade. Toate filmele care au încercat să meargă pe această formulă a naivității și întâmplărilor fericite din viață („Hero” a lui Stephen Frears sau „I’ll Be There” a lui James L. Brooks sunt doar două exemple) au eșuat lamentabil. Filmele lui Capra nu sunt comedii dar nu sunt nici drame. Sunt undeva la mijloc și nu oricine poate să calibreze cele două sentimente opuse de bucurie și tristețe în asa fel încât povestea să fie una buna. Gena italiană a lui Capra se simte mai puțin în acest film (în contrast cu „O Viață Minunată”) însă convingerea sa că magia Hollywoodului este soluția pentru alungarea tristeții din viață este omniprezentă. Pentru că acesta este publicul lui Capra: oamenii care cred cu tărie cu lumea fascinantă a filmului este evadarea perfectă…și suntem multi.
Cu Frank Capra ne vom întâlni pe data de 12 decembrie 2014, la ora 20:00, la librăria Șt. O. Iosif când vom proiecta filmul „O Viață Minunată”, poate primul film de Crăciun; o melodramă sensibilă și plină de optimism. Intrarea este liberă!
