Proiecția lunii februarie – Midnight Cowboy

09/02/2015

cinemaOdată la câțiva ani apar filme care schimba regulile jocului de până atunci și creează o nouă tendință în era cinematografică: primele filme cu sunet, “Vrăjitorul din Oz” (primul film color), “Ivan Grozny” (primul film de artă), “A Bout de Souffle” (filmul care a declanșat revoluția cinematografică în Europa), “L’Avventura” (primul film fără rezolvare), “2001: A Space Odissey” (primul film cu efecte speciale), “Easy Rider” (filmul care a pornit revoluția cinematografică în America), “Pulp Fiction” (primul film cu mai multe intrigi non-lineare) etc. Printre aceste filme definitorii pentru forma pe care o îmbracă cinemaul astăzi se află și “Midnight Cowboy”, o poveste incomodă despre o prietenie la marginea societății între un gigolo ratat și un vagabond. “Midnight Cowboy” , filmul care l-a făcut star pe Jon Voight și l-a transformat pe Dustin Hoffman într-un actor serios (până atunci jucase doar în comedii facile), a apărut în 1969 , un an foarte important pentru cinematografia americană pentru că a fost un an al schimbărilor. Pe lângă “Midnight Cowboy” în acel an au mai apărut “Easy Rider” (un film revoluționar prin subiect, montaj dar mai ales prin coloana sonoră care a fost compusă integral din cântece contemporane în detrimentul unei compoziții clasice scrise special pentru film) și “True Grit” , poate ultimul film clasic al epocii de aur Hollywoodiene avându-l în rol principal pe cine altcineva decât pe John Wayne. America nu era însă încă pregătită pentru schimbare. La premiile Oscar “Easy Rider” a primit puține nominalizări din care nu a câștigat niciuna. Tot la premiile Oscar , la categoria cel mai bun actor a fost nominalizat atât Jon Voight cât și Dustin Hoffman însă de câștigat a câștigat John Wayne (un vehement opozant al lui “Midnight Cowboy” și al filmelor moderne în general). Filmul nu a fost pe placul conservatorilor americani însă publicul l-a adorat iar în zilele noastre toată lumea ridică în slăvi “Midnight Cowboy” pentru îndrăzneala și originalitatea sa în timp ce filmele Ducelui devin din ce în ce mai puțin menționate.

“Midnight Cowboy” începe cu o secvență excepțională în care Joe Buck (Jon Voight) , un texan chipeș și tânăr se admiră în oglindă în timp ce cântă. Auto-adulația lui Joe Buck este întretăiată de șefii săi de la cantină unde lucrează ca spălător de vase care , nemulțumiți și iritați, strigă “unde este Joe Buck ăsta?”. Scena se termină cu Joe Buck dându-și demisia și luând primul autobuz către New York. Abia apoi încep să curgă creditele de început (numele filmului, numele actorilor etc). Doar acest lucru (nemaiîntâlnit în filme până atunci) ar trebui să facă publicul să-și dea seama că nu are de-a face cu orice film. Însă povestea continuă. Joe Buck ajunge la New York unde speră să devină un gigolo de succes. Acolo are norocul (sau ghinionul?) de a-l întâlni pe Ratso Rizzo (Dustin Hoffman), un șmecheraș de oraș care-l învață pe naivul nostru cowboy mișcările. Prietenia lor va fi una specială însă “parteneriatul lor de afaceri” se dovedește a fi unul dezastruos. “Midnight Cowboy” vorbește despre anti-eroi, despre periferia societății, despre oamenii pe care fie nu îi vedem fie alegem să nu îi vedem, despre visele lor sfărâmate, despre viața lor neîmplinită. Curajos și foarte original filmul conține multe scene memorabile. Cea mai cunoscută scenă a filmului , dar și una din cele mai recognoscibile scene din cinematografie în general, este aceea în care Joe Buck și Ratso Rizzo merg prin New York discutând iar Ratso este aproape călcat de o mașină. Acesta se întoarce, bate cu pumnii în capota mașinii și strigă “Hei, I’m walking here!!”. Dacă această scenă vă va părea naturală este pentru că ea nu era în scenariu ci a fost o improvizație de moment al lui Dustin Hoffman care , iritat că șoferul nu a respectat culoarea roșie la semafor, a vrut să-i strige “We’re filming here” , însă pătruns de personaj, pe gură i-a ieșit altceva. O altă inovație (pentru aceea vreme) a filmului este că folosește doi actori ce credeau cu tărie în “tehnica metodică a actorului”, adică tehnica prin care actorul se punea în pielea personajului construindu-i o biografie fictivă și apela la propriile sale amintiri pentru a crea anumite situații. Această metodă a fost îmbrățișată de breasla nouă de actori însă detestată de tradiționaliști precum John Wayne sau Laurence Olivier.

https://www.youtube.com/watch?v=jnFoaj8utio

Vă așteptăm așadar vineri , 13 februarie, la ora 20:00, la librăria St. O. Iosif pentru proiecția unuia din cel mai vizionar film ai secolului XX, “Midnight Cowboy”. Intrarea este liberă!

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *