Visatori, esecuri si singuratate… intr-un film revolutionar la Cinemateca

13/02/2015

În luna dragostei, în care celebrăm un sentiment capabil să ne stimuleze reinventarea personală, să stârnească adevărate revoluții psihologice, i-am invitat la film pe brașoveni și le-am propus o peliculă care, la rândul ei, a adus vântul revoluționar în cultura cinematografică americană, atât pe plan compozițional, cât și tematic.

VINERI, 13.02.2015, în Salonul Șt.O.Iosif  am găzduit o nouă ediție a CINEMATECII, la care am proiectat pelicula lui John Schelsinger, din 1969, MIDNIGHT COWBOY, o privire acută asupra feței întunecate a Statelor Unite, eclipsată pana atunci de mitologia visului american.

2015-02-13 20.05.30

Horia Nilescu a deschis proiecția, amintind de importanța anului 1969 pentru lumea hollywoodiană: este anul în care filme precum Midnight Cowboy și Easy Rider au adus schimbarea și în cinematografia americană, o schimbare care debutase deja în Europa, prin peliculele lui Fellini, Bergman sau Tarkovski.

Midnight Cowboy este filmul care a căutat să realizeze un portret al periferiei americane, al dezamăgiților, al celor învinși de sistem și marginalizați. A fost printre primele filme care au folosit hituri de la radio pe coloana sonoră, deschizând calea pentru asemenea opțiuni pentru regizori precum Brian De Palma sau Woody Allen. Deși nu a fost foarte bine primit la vremea respectivă, Midnight Cowboy a obținut câteva nominalizări la Oscar, inclusiv pentru cei doi actori care îi interpretează pe protagoniști, dar a pierdut în fața peliculei cu John Wayne, True Grit, semn că America nu era încă pregătită să recunoască deschis valabilitatea și potențialul noilor abordări.

Vorbind despre eșec, derivă existențială, brutalitate și, mai presus de toate, despre singurătatea adâncă din cea mai mare aglomerare urbană din SUA, dar și despre solidaritatea și prietenia neobișnuită care se naște în condiții vitrege, Midnight Cowboy a lansat nu unul ci doi actori relativ necunoscuți până atunci: John Voight în rolul spălătorului de vase cu aspirații de parvenitism facil, respectiv Dustin Hoffman, aflat la primul său rol dramatic serios, interpretându-l pe Ratso Rizzo – escrocul mărunt new yorkez învins de boală și salvat, în mod ironic tocmai de una dintre victimele sale.

Așa cum ne-a amintit Horia, filmul este dens în scene memorabile: de la scena în care taxiul aproape că îl calcă pe personajul lui Dustin Hoffman (un moment, de altfel, spontan care a livrat una dintre cele mai celebre replici ale cinematografiei ultimilor 50 de ani: Hey, I m walking here!), la scena de deschidere a filmului care premerge apariției pe ecran a numelor actorilor și echipei de producție și până la scena finală, în care cei doi protagoniști se pregătesc pentru călătoria spre Florida pe care  nu o mai pot duce la bun sfârșit împreună.

O meditație sensibilă și gravă, în același timp, despre vise pierdute, despre victimele ignoranței și indiferenței sociale, despre efortul de a nu te lăsa învins de soartă, Midnight Cowboy ne-a oferit o nouă experiență memorabilă la Cinematecă, într-o seară lipsită de superstiții și inhibiții. Ne revedm luna viitoare!

 

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *