Petronela Rotar: “De la poezie nu plec, nici macar atunci cand scriu proza.”

17/02/2015

E brașoveancă, are 37 de ani, experiență de viață cât cuprinde (supraviețuitoare de avalanșe, furtuni pe mare și căsnicii) și… e plină de texte –  texte care îi proliferează în minte și ajung între paginile virtuale sau reale, către mii de cititori în fiecare zi.   O știi de undeva, fără îndoială  de la televizor, din presa scrisă, de pe stradă, de pe blog sau din cărți (în fond, nu scrie de ieri de azi…). Petronela Rotar este o prezență care te convinge, încă dinainte să îi vezi tatuajul de la încheietura mâinii sau coperta volumului de proză scurtă, că este un personaj plin de vitalitate, un mix de sensibilitate, inteligență, talent, intr-un cuvant… alive, la nivelul superlativului. Despre viața și literatura fără măști, despre relația cu fetele ei, despre dragostea pentru  pentru scris și lectură ne-a vorbit Petronela Rotar, autoarea volumelor: O SĂ MĂ ȘTII DE UNDEVA și ALIVE, ambele apărute la Editura Herg Benet.

petronela

LIBRIS.RO: Ai  două fete, ai scris două cărți, ai  un blog superpopular (acestblogdenervi.ro) pe care publici frecvent, nu ai renuntat nici la jurnalism. Așadar, pentru ce nu îți mai ajunge timpul? Ce ți-ai (mai) dori sa faci și nu reușești?

PETRONELA ROTAR: Oh, pentru o mulţime de lucruri nu îmi ajunge timpul. De exemplu, cel mai grav e că nu am suficient timp să citesc şi să scriu în măsura în care am nevoie. Apoi, sau poate în primul rînd asta, să dorm. Pentru că mă risipesc în tot felul de activităţi sociale, culturale, gospodăreşti, sportive, dorm tot mai puţin şi încep să mă resimt. Pur şi simplu nu pot renunţa la nimic din ceea ce fac.

LIBRIS.RO: Femeia independentă, inteligentă, frumoasă, cu o carieră de succes și mamă în același timp pare a fi un mix  încă amețitor pentru mentalul colectiv românesc, fascinează dar în același timp intimidează și îndepărtează.  Sunt puțini bărbații  din România  pe care să nu îi complexeze acest statut?

PETRONELA ROTAR: Dacă găsiţi voi vreunul pe care să nu-l intimideze şi pună pe fugă, prezentaţi-mi-l şi mie! Eu nu am reuşit să cunosc niciunul. Încep să mă resemnez că nu există.

LIBRIS.RO: Ai căpătat un anume grad de notorietate, ai mulți cititori, lumea te știe de pe blog, de la lansări, din cărți. Te-ai gândit vreodată să pui această popularitate în sprijinul unei cauze, unei idei,  unei campanii sociale, să devii o activistă dat fiind potențialul de solidarizare și de convingere pe care l-a arătat new-media în ultimii ani?

PETRONELA ROTAR: Sigur că m-am gîndit, ba am făcut şi mai mult decît atît. În preajma Crăciunului, de exemplu, am făcut o campanie pentru o fată de 14 ani dintr-un sat din Prahova, foarte inteligentă dar pe măsură de săracă. Am reuşit să strîng pentru ea şi mama ei, cu ajutorul cititorilor mei, o sumă importantă de bani şi cam tot ce aveau nevoie, inclusiv sobă şi lemne, ca să treacă iarna cu bine. Ba i-am asigurat, pentru cîteva luni, şi o mică bursă.

LIBRIS.RO: Pornind de la experiența maternității, scriitoarea Simona Popescu a sugerat (în volumul Povești cu scriitoare și copii, coordonat de Alina Purcaru și apărut la Editura Polirom) că această experiență i-a dezvăluit că există momente în viața unui scriitor, când literatura ajunge să nu mai conteze pur și simplu pentru el. Ai trăit vreodată un asemenea moment? Ți-ai putea imagina un asemenea moment?

PETRONELA ROTAR: Sigur că sunt momente de cumpănă cînd viaţa primează în faţa literaturii. Dar sunt doar momente. Pentru că, imediat situaţia de criză rezolvată, simt nevoia să scriu despre experienţa cu pricina, pentru a o putea încheia. Aşadar, nu plec niciodată cu adevărat de la scris, poate mă îndepărtez pentru scurt timp. Nu îmi pot imagina, însă, o bucată mai mare de viaţă fără scris. Este una dintre fricile mele cele mai mari, de altfel: să nu mai pot scrie.

LIBRIS.RO:În calitate de mamă singură dar și de jurnalistă, ai avut de luptat cu sistemul de prejudecăți, cu profesori, cu doctori, cu boli, așa că te-ai obișnuit, după cum ai sugerat într-un alt interviu, să devii puțin supraom. Cum ajunge o fire autocritică, sensibilă, poate chiar depresivă pe alocuri, să devină supraom? Sau e vorba de apelul la o inevitabilă mască de care ești nevoită să te folosești în anumite circumstanțe?

PETRONELA ROTAR: Cred că nu e mare lucru şi că toate mamele singure devin supraoameni, căci nu au de ales. Cînd am spus supraom m-am referit la toate eforturile pe care ajungi să le faci atunci cînd creşti copii de una singură. Dincolo de ele, însă, se ascunde multă vulnerabilitate, fragilitate, nopţi nedormite, uneori tristeţe sau chiar depresie. Nu e o mască, cel puţin nu la mine – eu îmi asum fiecare dintre aceste faţete.

LIBRIS.RO:Ești destul de apropiată ca vârstă de fetele tale și presupun că le ești, în aceeași măsură, mamă și prietenă. Ce admiri cel mai mult la fetele tale? Ele ce admira la tine?

PETRONELA ROTAR: Oh, eu admir la ele totul! Sunt frumoase, puternice însă deopotrivă sensibile, inteligente, independente, au un umor dement. Ştiu că vor deveni nişte femei absolut speciale, iar asta s-ar putea să le încurce puţin. Admir mai ales sinceritatea cu care mă tratează. Între noi nu există subiecte tabu, discutăm despre absolut orice, ne contrazicem, uneori ne şi certăm, totul pe un ton egal, de pe aceleaşi poziţii. Ce admiră ele la mine va trebui să le întrebaţi pe ele. Ştiu doar că de multe ori se laudă că au o mamă foarte mişto, iar asta pentru mine e de-ajuns. Ştiu că am făcut o treabă bună cu ele, ajutată de ele, desigur, atunci cînd mă sună să îmi povestească chestii pe care nu le-ai spune în niciun caz mamei ci prietenei cele mai bune. Asta numesc eu succesful parenting.

LIBRIS.RO:  Ai scris poezie, proză scurtă, (auto)ficțiune, o piesa de teatru –  dat fiind faptul că ai încercat mai multe genuri literare, există vreunul de care te simti mai apropiată, în care te simți mai confortabil ca autor?

PETRONELA ROTAR: Mă simt confortabil în toate. Există momente în care poezia e forma care mă exprimă cel mai bine, altădată e vorba de proză. Totuşi, cel mai aproape de suflet simt că îmi e poezia, iar de la poezie nu plec nici măcar atunci cînd scriu proză.

LIBRIS.RO: Sunt autori care delimitează cât pot de mult planul personal de planul ficțional, creator. Tu ai ales să eludezi această graniță, ai ales să umbli fără mască și sa transformi chiar acest exercițiu într-o literatură cu virtuți terapeutice, deși trăiești  într-o lume care cultivă de fapt măștile și pseudoidentitățile. Ce crezi că ai avut de câștigat și ce crezi că ai avut de pierdut, mizând pe un asemenea model existențial?

PETRONELA ROTAR: Nu aş numi mizat ceea ce am făcut eu. Cred că mai degrabă am riscat, dar nu a fost un calcul prealabil. Aşa scriu de cînd mă ştiu, nu mi-a trecut prin cap să mă cenzurez. Sigur, m-am temut puţin la început, însă temerile s-au şters foarte repede. Ce am cîştigat? O mulţime de cititori de foarte bună calitate, care se regăsesc în ceea ce scriu eu, femei şi bărbaţi deopotrivă. Sentimentul că am un scop, că ajut oamenii, că le aduc bucurie, alinare, vindecare. Ce am pierdut? Nu mare lucru. Aproape nimic.

o sa ma stii

LIBRIS.RO: Volumul tău de debut (O să mă știi de undeva) și blogul sunt locuri în care te despielițezi, te descărnezi, te jupoi te desfaci bucăți și te dai. Este aici vorba de o căutare fără de sfârșit? Există vreo limită a acestei continue năpârliri identitare, crezi că vei atinge un moment de echilibru, că vei ajunge la acea piesă personală de pe care pielea nu se va mai desprinde?

PETRONELA ROTAR: Nu cred că există aşa ceva. Suntem, aşa cum scriam, suma vîrstelor noastre, nu există o singură piesă identitară, ci o seamă de prefaceri. Poezia, mai cu seamă, întotdeauna a fost autobiografică, uneori chiar obscen de autobiografică, aşadar nu cred că aceste căutări sunt limitate sau pot fi limitate. Nu ştiu cum va evolua scrisul meu şi nu exclud nicio variantă, însă.

LIBRIS.RO: Scrii de ani de zile, dar scriitura ta-  și mă refer aici la cele două volume apărute (O să mă știi de undeva, Alive) a ajuns la public destul de recent.  Care e relația ta cu textele de sertar? Le pregătești pentru publicare, reprezintă ele o etapă pe care ai depășit-o și pe care  nu ai de gând să o împărtășești?

PETRONELA ROTAR: Există în sertarele mele electronice puzderie de scrieri nepublicate nicăieri. Cel mai probabil, o mare parte dintre ele îşi vor găsi locul într-o viitoare carte. Uite, romanul la care lucrez acum va încorpora o bucată bună dintr-o poveste pe care am scris-o în urmă cu 5 ani. Există acolo texte care probabil vor şoca, atunci cînd voi decide să le scot la lumină. Însă eu cred că este nevoie de cineva ca mine, care să poată vorbi despre absolut orice.

LIBRIS.RO: Ce surprize plăcute de lectură ai avut în ultima perioadă? Ce ai citit cât timp ai fost în vacanță în Tenerife?

PETRONELA ROTAR: Surprize? Uite, mi-au plăcut mult de tot Jerome Ferrari şi Bohumil Hrabal. În Tenerife am citit Sărbătoare neînsămnătăţii, ultimul roman al lui Kundera şi O singurătate prea zgomotoasă a lui Hrabal, o carte superbă. Ce e drept, am citit mai puţin decît o fac în alte vacanţe, dar asta pentru că m-am plimbat foarte mult, am vizitat insula încontinuu, au fost puţine momente în care am stat pur şi simplu la soare, cu o carte în mînă.

LIBRIS.RO: Trei autori români pe care îi recomanzi oricărui cititor?

PETRONELA ROTAR:  Mi-e foarte greu să mă rezum la doar trei autori români. Aşa că aleg trei mari autori de care voi rămîne îndrăgostită întotdeauna: Nichita Stănescu, Caragiale şi Marin Preda.

alive

LIBRIS.RO: Ai în plan o nouă carte, după încheierea turneului de promovare a volumului Alive?

PETRONELA ROTAR: Aşa cum spuneam mai sus, da, am început lucrul la un roman, însă deocamdată e destul de străveziu din lipsa timpului şi a turneului de care pomeneşti. Ştiu însă că va veni un moment cînd mă voi aşeza şi scrie neîntrupt pînă va fi gata.

LIBRIS.RO: Cum ți-ai recomanda, într-o singură frază, blogul sau oricare dintre cărțile pe care le-ai semnat?

PETRONELA ROTAR: Scriitură pe cord deschis.

Interviu realizat de Sever Gulea, pentru www.libris.ro

 

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *