Proiecția lunii martie – Volver

02/03/2015

VolverEnunț ce nu trebuie demonstrat: Pedro Almodovar este un regizor adorat de publicul feminin. De la filmele experimentale și incomode făcute cu Antonio Banderas în anii ’80 până la melodramele colorate cu Penelope Cruz de la începutul secolului XXI, publicul țintă i-a urmărit și aplaudat fiecare film rămânând uimit , de fiecare dată fără excepție, de cât de bine înțelege acest om psihologia și sexualitatea umană , în special cea feminină. Gurile rele vor atribui acest al șaselea simt orientării sale sexuale însă cu siguranță este mai mult de atât. Așadar este Almodovar un regizor al femeilor? Cu siguranță! Această etichetă (în mare parte corect atribuită) are plusuri și minusuri. Un foarte mare plus este că în sfârșit avem parte de personaje feminine complexe și bine construite. Nu sunt doar femeia din spatele eroului principal ci sunt ele eroinele, ele duc greul filmului. Din păcate există foarte puțini regizori (indiferent de sex) care au predilecție către personaje principale feminine – George Cukor, Rainer Werner Fassbinder, Jane Campion, Lars Von Trier. Însă nici unul din cei menționați nici măcar nu se pot apropia de Almodovar când vine vorba de acest subiect. Minusul este că publicul masculin îl detestă pe Almodovar (așa cum cinefilele îi detestă pe Kurosawa, Kubrick sau Peckinpah) și astfel o porțiune din audiență se pierde. Ironic însă această diviziune a publicului i-a adus o parte din faima regizorului spaniol. Eu mă număr printre acei bărbați cărora le place Almodovar iar filmul meu preferat din filmografia sa este unul cât se poate de feminin: „Volver”.

Spuneam că „Volver” este un film cât se poate de feminin și feminist. Exista trei personaje masculine în tot filmul iar însumat au maxim 3 replici. Tot restul filmului este populat de femei. Însă ce femei! Una mai fascinantă decât alta: vii, pasionale, îndrăznețe, emotive, încăpățânate; o paletă flamboaiantă de personaje fermecătoare. Filmul începe cu un cadru tragicomic în stilul caracteristic Almodovarian: în cimitirul dintr-un sat de lângă Madrid femeile curăță mormintele rudelor decedate. Acesta nu este un act solemn cu vreo încărcătură religioasă ci un mod inedit de socializare. Filmul continuă cu povestea Raimundei (Penelope Cruz), o femeie frumoasă dar fără noroc în dragoste prinsă într-o căsnicie nefericită cu Paco , un șomer bețiv, împreună cu care are o fetiță. Nici sora ei Soledad (Lola Duenas) nu o duce mai bine: femeie singură ce operează o frizerie ilegală în propriul apartament. Existența celor două surori ia o turnură neașteptată atunci când mama lor (Carmen Maura) , presupusă moartă, le apare sub forma unei stafii încercând să reia legătura cu fiicele sale spre o împăcare. Chiar dacă vorbim de Spania rurală , o regiune plină de superstiții și de ritualuri, Almodovar ne va arata că adevărul este mult mai practic, mai pragmatic și din păcate mai dureros decât am vrea să recunoaștem. Uneori poate că e mai bine să alegem varianta fantezistă doar pentru a ne proteja de ceea ce nu vrem să știm.

Ceea ce te izbește din plin la acest film sunt tocmai elementele care se disting ca fiind specifice regizorului spaniol. În primul rând culoarea , în cazul acestui film culoarea roșie. Culoarea roșie este peste tot (în sânge, în mâncare, în îmbrăcăminte, pe clădiri, pe panouri publicitare) iar nuanțele pe care le ia atunci când intră în combinație cu alte elemente ale vieții sunt de-a dreptul fascinante: de la bluza Raimundei la sângele țâșnit, roșul te va fascina și garantat pe parcursul filmului va deveni culoarea ta preferată. Un alt element este atenția obsesivă a lui Almodovar pentru obiceiurile și tradițiile castellane. Ritualul de îngropăciune, conduita femeilor în diverse ocazii dar mai ales pupăturile zgomotoase dintre femei ce îmbracă forma salutului. Pupăturile multiple și zgomotoase (întâlnite și la noi în special în partea de sud a țării) au menirea de a accentua legătura puternică dintre aceste femei și cu cât femeile sunt mai apropiate cu cât pupăturile cresc în amploare. În mod intenționat Almodovar augmentează sunetul filmului în scenele ce includ pupături. Efectul este cel scontat ca spectator simțind că faci parte din acea comunitate. Toate aceste aspecte fac din „Volver” o plăcere vizuala și un film care-ți poate oferi o idee cât se poate de clară asupra stilului cinematografic al lui Pedro Almodovar. Rămâne ca fiecare să decidă de ce parte a baricadei va sta.

Vă așteptam așadar vineri , 6 martie 2015, la ora 20:00, la librăria Șt. O. Iosif la proiecția filmului „Volver”. Intrarea este liberă!

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *