Jocul lui Gerald

16/03/2015

geraldDupă ce am rămas surprins de inventivitatea și imaginația lui Stephen King care își proiectase o povestire destul de amplă, în perimetrul îngust al unei toalete publice (În mare rahat– povestire cuprinsă în volumul La Asfințit, apărut tot la Editura Nemira), am fost și mai surprins să remarc faptul că, departe de a stabili o limită a creativității sale,  autorul american a reușit să imagineze un roman într-un decor cel puțin la fel de minimalist. Este vorba de un thriller original care desfășoară o explorare amplă a răspunsului psihologic al minții umane în fața unor situații amenințătoare.

Gerald și Jesse alcătuiesc un cuplu bogat, stricat însă de alcool, de ani, de viața obișnuită lipsită de sens, de prea multă intimitate, un cuplu în care ordinea firească a lucrurilor e dată de cicăleală. Gerald e un avocat gras, alcoolic, cu un început de chelie, fără erecții spectaculoase, cu traume nerecuperate complet din adolescență. Jesse este o soție plictisită care se supune capriciilor erotice ciudate ale soțului ei, fără să știe că jocul propus de Gerald îi va fi fatal avocatului american și o va arunca pe nevastă într-o spirală a nebuniei.

Premisa de la care pleacă King e aproape neverosimilă pentru un roman: în primele câteva pagini introductive, cuplul ajuns la o cabană izolată se pregătește pentru o partidă de amor în care soția e legată de pat cu cătușele iar soțul excitat moare de infarct miocardic provocat și de o reacție violentă a partenerei. Așadar, King epuizează din start, aproape orice sursă de conflict, îngheață, prin natura alegerilor sale (imobilizare cu cătușe, cabană izolată) cadrul narativ și propune un one man show greu de imaginat, în care posibilitatea unei povești pare să fie autosabotată din start. Ce îi mai rămâne unui narator să facă, după ce și-a exclus posibilitățile altor personaje și modificărilor de cadru? Să radiografieze atent evoluția fizică și psihică a protagonistei, pusă în fața orizontului unei morți stupide și dureroase prin înfometare și însetare.

Dar foamea și setea sunt doar amenințările elementare pe care le decelează Jesse, în primele ceasuri în care își evaluează situația: prizonieră, în lenjerie intimă, lângă cadavrul soțului, într-un pat ce e pe cale să îi devină sicriu. Slăbiciunea și durerile fizice, atent și gradat explorate de autor sunt dublate de starea de derivă și sufocare psihologică – iar in aceasta privinta avem parte de un desfășurător pe deplin imprevizibil: în mintea lui Jesse se amestecă amintirile de la terapie, evaluarea propriei biografii, autocritica, sentimentele de vinovăție, acceptarea realității, revolta față de situația absurdă în care e surprinsă. Conflictul care împinge narațiunea se asamblează pe deplin în interiorul protagonistei sub forma unor voci, ecouri ale unor personaje decisive în biografia lui Jesse. Aceste voci vor desfășura un adevărat proces cu rechizitorii dezlânate, în examinarea câtorva momente cheie (printre care și un posibil abuz sexual, suferit de unicul personaj al romanului, în copilărie) din biografia lui Jesse, momente care nu sunt lipsite de legătură cu situația în care se află nefericita soție a avocatului. Jesse va reconstitui mental fragmente din trecutul ei, fragmente abandonate timp de ani de zile unor conuri de umbră și va căuta mai multe strategii banale (cum ar fi, obținerea unui pahar cu apă) pentru a-și domoli agonia. Dar pe măsură ce forțele fizice și psihice o vor abandona, pe măsură ce un câine rătăcit și înfometat va prinde mirosul cărnii din cabană, protagonista se va apropia de un punct culminant al disperării, atunci când noaptea va intui un vizitator ciudat și deloc dispus să o ajute, în cabană. Cine este acest vizitator? E o proiecție a fricilor și sentimentelor ei de vinovăție, e un infractor psihopat adăpostit în pădure, e o posibilă apariție supranaturală? Misterul trecutului lui Jesse e împletit cu acest nou mister, toate alăturate și modulate de cursa pentru supraviețuire a protagonistei. Care este identitatea și natura vizitatorului? Care este adevărul în ceea ce privește trecutul lui Jesse și raportarea ei la propriul ei tată? există o legătură între toate acestea, sau sunt doar conexiuni artificiale asamblate de o minte suprasolicitată și însetată să își afle reperele cauzalității, fundamentul pentru înțelegerea care să domolească panica? După ce construiește acest labirint împletit al întrebărilor,  King optează pentru un deznodământ echivoc, un deznodământ care sugerează triumful calustrofobiei mentale – o claustrofobie care iată, își depășește dependența de cadru narativ.

Jocul lui Gerald este un exercițiu de măiestrie narativă într-un decor minimalist, despre proporțiile de hotel aglomerat pe care le capătă mintea umană într-o situație extremă. Atenția cititorului e capturată tocmai de ambivalența imprevizibilă a reacțiilor: aceeași stare de alarmă și de disperare poate constitui, în diferite momente, șansa de salvare dar și verdictul condamnării la moarte. La limită, romanul lui King sugerează că, în fapt,  granița dintre nebunie și luciditate pare  alarmant de subțire. Jocul lui Gerald e de fapt un nume conspirativ pentru jocul cu mintea cititorului – un joc fără premiu, fără câștigători, un joc care va putea continua chiar și după ce ai încheiat romanul.

JOCUL LUI GERALD – Stephen King- Editura Nemira, 2015

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.

 

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *